duminică, 31 mai 2009
Ti-as darui...
Ti-as darui in fiecare zi atat cat iti este necesar
sa-ti poti umple sufletul de aer proaspat.
Ti-as darui in fiecare dimineata atata lumina,
cat sa-ti umple ochii de speranta.
Ti-as darui in fiecare seara atata liniste,
cat sa uiti toata oboseala de peste zi.
Ti-as darui in viata asta atata incredere,
incat sa binecuvantam impreuna
ziua in care ne-am descoperit.
Si nu stiu daca m-ar putea impiedica ceva
sa fac toate astea.
vineri, 29 mai 2009
Liniste de ganduri
La mine in suflet e bine de cand esti tu.
Nu stii cata forta imi da gandul ca esti aici.
Langa tine ma simt in siguranta.
Un suflet care ma intelege neconditionat.
Ce mi-as putea dori mai mult?
Tu poti sa ma certi pentru ca stii sa o faci.
Invat, cu fiecare noua zi,
cat de mult merita pretuit un prieten.
Daca tot inchidem in noi atata dragoste,
cum sa nu fim fericiti intalnind persoana
careia sa i-o putem darui?
Singuratatea are legatura doar cu noi.
Ceilalti sunt ultimii vinovati.
Un gand bun, intr-o avalansa de cuvinte.
Sau un singur cuvant pentru o liniste de ganduri.
joi, 28 mai 2009
Dincolo de noi
Pofta cu care incepem o noua zi.
Traim pentru fiecare lucru
care ne aduce bucurie,
pentru fiecare persoana
careia ii putem face zilele mai frumoase.
Dincolo de noi
sunt toate gandurile negandite,
cuvintele nerostite.
Intamplari ce se vor petrece
numai daca le vom da prilejul.
Oameni care-si vor aminti de noi
doar daca vom merita acest lucru.
In fiecare zi pornim la drum ca invingatori.
E prima conditie pentru a ne autodepasi.
miercuri, 27 mai 2009
Locul fiecaruia
Exista un loc al fiecaruia.
Mare parte din viata noastra
este, de fapt, cautarea acelui loc.
Mai mult decat supravietuire,
drumul pana acolo inseamna
aflarea coordonatelor lui
si definirea noastra.
Cand ne-am gasit locul,
cautarea ia sfarsit.
Ramane bucuria de a sti
ca drumul a fost cel bun,
si ca a meritat tot efortul.
Iar cei care ne-au ramas aproape
sunt cei care au cautat, ca si noi,
propriul lor loc.
Faptul ca l-au aflat langa noi
dovedeste ca singuratatea e provizorie.
marți, 26 mai 2009
File de viata
Sunt un om organizat.
Am o agenda cu coperta visinie in care am strans
toate numerele de telefon ale cunoscutilor.
Pe unele le-am mai modificat in timp.
Pe altele le-am taiat cand posesorii lor n-au mai existat.
Cel mai greu a fost cand, sunand un prieten
care tocmai plecase dintre noi,
i-am auzit vocea inregistrata spunandu-mi
sa-i las un mesaj si ma va contacta el cat de repede...
Azi am vazut ca agenda mea are colturile roase.
E neincapatoare de mult. Doar eu ma pot descurca in filele ei.
Si mi-am spus: e ca sufletul.
Detine toate informatiile legate de oamenii din viata noastra.
E un labirint anevoios, dar util, in care patrundem
ori de cate ori avem nevoie sa apelam la unul dintre prieteni.
Ros pe la colturi dar atat de familiar incat,
in clipa cand il deschidem, regasim acolo,
fila cu fila, viata noastra.
luni, 25 mai 2009
Marul verde
Marul primit de la tine m-a facut sa ma gandesc
la sufletul nostru pe care il daruim
cand si cui credem de cuviinta
considerand ca e un gest firesc
pentru cineva care merita
si, prin urmare, care stie sa-l pretuiasca.
Se poate intampla, insa, ca persoana cealalta
sa nu priceapa valoarea gestului nostru
si sa vada in respectivul dar,
fie mai mult, fie mai putin
decat am intentionat sa-i oferim.
Marul tau a fost cel mai bun mar verde pe care l-am primit.
Am avut sentimentul ca tin tineretea in palme si,
poate de aceea, am muscat cu atata pofta.
duminică, 24 mai 2009
Dependenta
Sunt persoane si lucruri de care constientizam,
la un moment dat, ca am devenit dependenti.
Prima parte, crearea acestei dependente,
se produce fara sa ne dam seama.
Cineva-ul sau ceva-ul devine astfel
parte din viata noastra, din ritualul zilnic,
dand farmec clipei si facandu-ne sa asteptam
cu placere si nerabdare fiecare intalnire.
Ce se intampla, insa, atunci cand,
dintr-o data, motivat sau nu,
cu sau fara voia noastra,
tinta dependentei noastre dispare?
Cine si cum ar putea acoperi lipsa aceea
care doare si care, de fapt,
nu are cum sa aiba inlocuitor?
Oameni care pentru o perioada au facut parte
din ce avea mai frumos viata noastra
pleaca fara sa ne intrebe macar
daca vom putea trece si peste asta.
Pentru lucruri, poate ca gasim mai usor compensari.
Pentru oameni, niciodata.
sâmbătă, 23 mai 2009
Binecuvantarea de a iubi
Dragostea ne ia prin surprindere.
Ravaseste, strica echilibrul initial,
schimba ordinea prioritatilor, aduce noi repere.
Inunda sufletul, lumineaza ochii,
accelereaza bataile inimii.
Vindeca ranile vechi, lasand loc altora, viitoare.
Privindu-ne, raportandu-ne la cei dinainte,
ne recunoastem greu.
Si tot ea, dragostea, aduce un nou echilibru.
Neasteptat, descoperim in noi ceva tainuit,
aproape uitat, bine ferecat, in speranta ca astfel
vom invata sa fim mai putin vulnerabili:
binecuvantarea de a iubi si
puterea de a recunoaste acest lucru.
vineri, 22 mai 2009
Doza de curaj
M-ai luat de mana si m-ai intrebat de ce nu am incredere.
Cum sa-ti spun cata singuratate au strans degetele mele?
M-am gandit la limitele cubului.
Cate poate cuprinde si cum te simti atunci cand ai vrea
sa-l transformi, dar sa nu-i pierzi farmecul.
In definitiv, toate se schimba, nu-i asa?
Ca si increderea, fiecare anotimp vine atunci cand trebuie.
Ca si sufletul, locul nostru stiut nu ramane mereu acelasi.
Ar fi trist si prea putin pentru cat am putea avea.
Inertia poate fi invinsa
daca vrem sa ne dam sansa de a merge mai departe.
Poate ca fiecare dimineata are doza ei de curaj.
Ce ne lipseste pentru a incerca sa fim mai buni?
joi, 21 mai 2009
Oameni dragi
Sunt oameni pe care ii indragim
fara sa facem niciun efort.
Care ne lumineaza,
prin simpla lor prezenta, clipele.
Chipuri binecuvantate,
la care e suficient sa te gandesti,
pentru a le simti efectul tonic.
Fapturi pline de viata,
straine de rautatea lumii,
cu care poti comunica din priviri.
Oameni pe care poti conta,
in care ai vrea sa te poti regasi mereu.
Un astfel de om esti tu.
Cub dedicat Elenei N.
La multi ani!
miercuri, 20 mai 2009
Vacanta sufletului
Gand de vara. Vacanta a sufletului.
Pentru a fi liberi trebuie doar sa ne dorim.
Drumul spre noi are din loc in loc
indicatoare de popas.
Daca le ignoram, crezand ca astfel
ajungem mai repede,
suntem mai saraci cu tot atatea
clipe de regasire.
Evadarea are legile ei.
Daca nu tinem seama de ele,
se pot intoarce impotriva noastra.
Trebuie sa ne facem timp
sa ne privim si altfel decat pe fuga,
intre doua inghitituri de viata.
Tot ce am acumulat se delimiteaza mai bine
dupa o clipa de odihna.
Uneori si ochii obosesc sa vada
mereu aceleasi lucruri.
marți, 19 mai 2009
Daca...
(De dragul Geaninei, raspund la provocare)
Daca as fi fost...
o luna a anului eram septembrie
o zi a saptamanii eram joi
o parte a zilei eram seara, la apus
un animal marin eram calut de mare
o directie eram drept inainte
o virtute eram omenia
o personalitate istorica eram Mihai Viteazul
o planeta eram Luna
un lichid eram apa
o piatra eram onix
o pasare eram pescarus
o planta eram un mac
un tip de vreme eram briza Dunarii, seara
un instrument muzical eram vioara
o emotie eram bucuria
un sunet eram fosnet de salcie
un element eram oxigenul
un cantec eram Somewhere, Over The Rainbow
un film eram Legendele toamnei
un serial eram Pistruiatul
o carte eram Micul Print, de Antoine de Saint-Exupery
un personaj de fictiune eram Zorro
un fel de mancare eram musaca
un oras eram Brasov
un gust eram acrisor ca o portocala bine coapta
o aroma eram cea de pepene galben
o culoare eram albastru
un material eram satin
un cuvant eram tandrete
o parte a corpului eram ochii
o expresie a fetei eram zambet
o materie de scoala eram matematica
un personaj de desene animate eram Donkey din Shrek
o forma eram, bineinteles, cub :)
un numar eram opt
o masina eram una japoneza
o haina eram esarfa.
Dau mai departe provocarea celor ce vor sa se prinda in joc.
Daca as fi fost...
o luna a anului eram septembrie
o zi a saptamanii eram joi
o parte a zilei eram seara, la apus
un animal marin eram calut de mare
o directie eram drept inainte
o virtute eram omenia
o personalitate istorica eram Mihai Viteazul
o planeta eram Luna
un lichid eram apa
o piatra eram onix
o pasare eram pescarus
o planta eram un mac
un tip de vreme eram briza Dunarii, seara
un instrument muzical eram vioara
o emotie eram bucuria
un sunet eram fosnet de salcie
un element eram oxigenul
un cantec eram Somewhere, Over The Rainbow
un film eram Legendele toamnei
un serial eram Pistruiatul
o carte eram Micul Print, de Antoine de Saint-Exupery
un personaj de fictiune eram Zorro
un fel de mancare eram musaca
un oras eram Brasov
un gust eram acrisor ca o portocala bine coapta
o aroma eram cea de pepene galben
o culoare eram albastru
un material eram satin
un cuvant eram tandrete
o parte a corpului eram ochii
o expresie a fetei eram zambet
o materie de scoala eram matematica
un personaj de desene animate eram Donkey din Shrek
o forma eram, bineinteles, cub :)
un numar eram opt
o masina eram una japoneza
o haina eram esarfa.
Dau mai departe provocarea celor ce vor sa se prinda in joc.
Un lucru care nu ne place
Daca in fiecare zi am incerca
sa facem un lucru care nu ne place
am fi, poate, mai intelegatori
si mai toleranti unii cu ceilalti.
Dar ne-am obisnuit sa ocolim
caile necunoscute sau nedorite
si sa mergem mereu pe acolo pe unde stim
ca avem asigurat confortul.
E simplu sa fii bun pe felia ta,
sa fii privit ca un invingator
si e atat de greu, la un moment dat,
sa mai incerci si altceva,
sa te apropii de ceea ce nu te-a atras niciodata.
Poate ca ar trebui, macar din cand in cand,
sa ne imaginam macar
in postura celor care, mai putin norocosi,
pornesc in fiecare dimineata pe un drum
pe care nu l-au putut alege.
luni, 18 mai 2009
De ce mint oamenii
Abia cand ai plecat m-am intrebat de ce mint oamenii.
Se ascund de propriile lor greseli,
cautand o alta realitate in care
sa nu fie nevoiti sa dea socoteala.
Ciudat e că minciuna nu-l afecteaza pe cel ce o spune,
ci pe celalalt, care o constientizeaza.
Orice om scade in ochii nostri
din clipa in care am inteles ca minte.
Una e sa te minta vecinul, colegul sau o cunostinta,
alta e sa te minta cel apropiat,
in care ai investit atata incredere.
Atunci se naruie ceva,
iar in locul bucuriei de altadata ramane tristetea.
Intr-o zi vei intelege ca nu pe mine m-ai mintit.
duminică, 17 mai 2009
Furtuni interioare
Uneori trebuie sa accepti si lucrurile
pe care ai fi vrut mai degraba sa le negi.
Ele fac parte din tine, din viata ta,
care nu e nici pe departe perfecta.
In cele din urma, te obisnuiesti
si nici macar nu te mai revolti.
Face parte din lectia de adaptare.
Ceilalti, de cele mai multe ori,
nu pot sa priceapa motivele
furtunilor tale interioare.
Asa cum nici tu, la randu-ti,
nu ai pretentia de a intra,
cu pasi mici si bine intentionati,
in sufletul altcuiva.
Ramane doar comunicarea,
singura cale prin care
se poate transmite in exterior
cate un crampei
din lumea interioara. A fiecaruia.
vineri, 15 mai 2009
Unde pleaca prietenii
M-ai intrebat unde pleaca prietenii
atunci cand ne este greu.
De ce, tocmai cand suntem tristi,
nu avem de unde sa-i luam?
Raspunsul e simplu.
Crezi ca are cineva nevoie de noi
impovarati de griji?
Suntem buni si utili cat suntem puternici.
Oricine vrea sa vada siguranta
zambetului de invingator
pe chipul celui de langa el.
Slabi, nu folosim nimanui.
Cu atat mai putin noua.
Intelegand acest lucru, ne va fi mai usor
sa cautam si sa gasim solutii.
Apoi, vom descoperi cu surprindere
ca prietenii sunt acolo unde ii stiam,
asteptand... acelasi lucru.
joi, 14 mai 2009
Felii de implinire
In permanenta ne e dor de ceva sau de cineva.
Nu putem avea langa noi tot ce-am vrea
si astfel ne construim fericirea din bucati.
Uneori, ele alcatuiesc intregul. Alteori, nu.
Nefericiti sunt cei care vor totul sau nimic
si, daca se poate, dintr-o data.
Cei care nu accepta felii de implinire,
alergand mereu dupa un intreg.
Dragostea este fagaduinta unei fericiri posibile.
Necesara sufletului, ca aerul.
Lipsa ei duce la inceputul sfarsitului.
Cat timp avem de cine si de ce sa ne fie dor,
nu sunt motive de ingrijorare.
miercuri, 13 mai 2009
Cand moare o iubire
Cand moare o iubire nimeni nu stie.
Nimic nu mai e la fel,
insa clipa aceea, cand iubirea se duce,
nu o constientizam.
Mai tarziu ne intrebam cine si unde a gresit
dar asta oricum nu mai are importanta.
Vraja iubirii pierdute
nimic nu ne-o poate aduce inapoi.
Gresim incercand sa o reinviem din amintiri.
E ca si cum am pastra o floare uscata,
mintindu-ne mereu ca e
la fel de proaspata ca la inceput.
marți, 12 mai 2009
Cat si cum ne-am inaltat
Intalniri care ne fac sa intelegem
cat si cum ne-am inaltat.
Prieteni pe care nu e necesar
sa-i avem tot timpul aproape
pentru a-i simti aproape.
Sentimentele nu se altereaza.
Decat daca vrem noi sa se intample asa.
Si, inevitabil, comparatia.
Oricat de impliniti am fi, pe un plan,
intotdeauna va exista o absenta, in alt plan.
Pentru a da sens cautarii de maine
si pentru a ne aminti cate mai sunt de facut.
luni, 11 mai 2009
Drumuri si oameni
Cat de simplu ar fi totul
daca am putea elimina
lucrurile si gandurile inutile.
Reducand totul la esenta,
am putea vedea mult mai clar.
Dar poate ca asa trebuie,
sa invatam sa deprindem
alegerea drumurilor si a oamenilor.
Fiecare isi lasa, intr-un fel sau altul,
amprenta asupra celuilalt.
Putini sunt cei care ne inteleg cu adevarat;
multi se prefac.
Uneori gasim sprijin neasteptat,
de cele mai multe ori, insa,
cautam fara rezultat.
Unii devin astfel semnificativi
in evolutia noastra,
in timp ce pe altii
ii uitam atat de repede.
duminică, 10 mai 2009
Echilibrul perceptiilor
Aer cu aroma de viata.
Ca si painea.
Culorile nu par la fel
cand le privim
in stari de spirit diferite.
Iar oamenii...
de cele mai multe ori,
ii vedem asa cum nu sunt.
Armonia launtrica este cea care
ne poate restabili
echilibrul necesar al perceptiilor.
Odata atinsa, ea ne asigura
acea liniste pe care
nimic din afara
nu ne-o poate aduce.
sâmbătă, 9 mai 2009
Cubul de aer al fiecaruia
Totul a pornit de la o discutie in care cineva mi-a vorbit
pentru prima data despre cubul de aer al fiecaruia.
Astfel mi l-am descoperit pe al meu,
in care am simtit, ulterior,
nevoia sa evadez din cand in cand.
Am vazut cat de bine e sa stii ca ai un spatiu al tau,
unde iti poti gasi linistea.
Apoi am inceput sa spun si celorlalti despre bucuria mea.
Astfel am inteles ca important nu e orgoliul de a sti
ca ceea ce ai e numai al tau,
ci sentimentul ca poti aduce si altcuiva o bucurie.
Nu toti gandim la fel si e firesc sa fie asa.
Insa pentru clipele in care
cineva si-a putut descoperi propriul cub de aer
citindu-l pe al meu, stiu ca a meritat sa incerc.
Am privilegiul de a putea scrie
ceea ce unii gandesc in singuratate.
Si am norocul de a fi inconjurata de suflete-prieten.
vineri, 8 mai 2009
O zi
Exista o zi din an pe care o numim a noastra.
Speciala in masura in care suntem dispusi sa o simtim asa.
Fiecare stie cel mai bine
ce i-ar placea sa faca intr-o asemenea zi,
cu cine sa imparta bucuria ca s-a nascut.
Poti fi singur si sa nu te simti parasit
sau poti fi inconjurat de prieteni si, totusi, singur.
Poti sa nu-ti doresti nimic si sa simti ca ai totul
sau poti sa ai oricat de mult si sa nu fii multumit.
Cel mai frumos e atunci cand, dincolo de cuvinte
poate stangace sau de formule de imprumut,
vezi in ochii celor dragi bucuria de a te sti langa ei.
Atunci simti ca, desi ti-au ramas atatea de facut,
te-ai nascut pentru a implini ceea ce nimeni
nu ar fi putut sa faca mai bine decat tine.
joi, 7 mai 2009
Nelinistea iubirii
Daca m-as privi prin ochii tai, as intelege de ce.
Daca te-ai privi dinspre mine, ai intelege cum.
Nimeni nu stie de cand.
Oriunde as fi si oricand ai veni,
asteptarea noastra are acelasi final.
De liniste m-am saturat.
Ai venit cu nelinistea inconfundabila a iubirii.
Degete cu ecou prelung. Ca o continua mirare.
Gandul meu prizonier in bratele tale.
Cascada de sunete.
Sa nu-mi promiti nimic.
Voi sti ca asa te vei putea tine intotdeauna de cuvant.
miercuri, 6 mai 2009
Sa deosebim oamenii
Visul de care avem nevoie.
Care sa ne confirme ca totul are un sens.
Ca dragostea n-a murit.
Si ca putem conta, uneori, pe celalalt,
in aceeasi masura ca si pe noi insine.
Cuburile mele numai pentru mine
n-ar avea nici un haz. N-ar putea exista.
Desi avem nevoie de oxigen, respiram de fapt
prin dragostea pentru celalalt.
Esentiale sunt, cu-adevarat, viata, dragostea si moartea.
Prima - ne-a fost data. Nu e meritul nostru.
Devine meritul nostru atunci cand invatam sa iubim.
Iar ultima, chiar nu depinde de noi.
Nu lui Dumnezeu ar trebui sa-i reprosam ceva,
daca ar fi sa o facem, ci noua, pentru vremea
cand nu am deschis bine ochii
si nu am stiut sa deosebim oamenii.
(In memoria lui Octavian Paler)
marți, 5 mai 2009
Un maine posibil
Hotarul din afara fiintei.
Existam intr-un maine posibil
prin ceea ce implinim astazi.
Viata noastra are contur
prin hotararile pe care le luam in orice clipa.
Nehotararea se plateste cu lungi cautari inutile.
Chiar daca uneori mai gresim,
e preferabil sa o facem pe cont propriu,
decat să obtinem un drum facil,
pe un traseu de imprumut.
Ceea ce urmeaza sa se intample
trebuie mai intai hotarat.
luni, 4 mai 2009
Amintiri de pret
Putine lucruri sunt atat de durabile
cum ar putea parea, la un moment-dat.
In schimb, ne sunt date si clipe care pot dobandi
greutatea unor amintiri de pret.
Copil fiind, ma intrebam
cum as putea pastra clipele frumoase.
Cum sa nu le pierd, peste ani,
semnificatia si intensitatea.
Acum stiu. De aceea ne-a fost data memoria.
Pentru a le transforma in amintiri
ce ne insotesc pretutindeni.
Pierdem orice pe lumea asta,
dar nu putem pierde dreptul de a ne intoarce
la ceea ce, candva, ne-a dat sentimentul implinirii.
Nimic nu e mai de pret decat amintirea cuiva drag.
duminică, 3 mai 2009
Jocul de-a viata
sâmbătă, 2 mai 2009
Tacerea de care ai nevoie
Tacerea care te poate salva.
Sau care ii poate induce in eroare.
Oricum, tacerea de care ai nevoie.
Cand ei te vad tacand, nu au de unde sa stie
ce e in mintea ta. Isi pot imagina orice.
Ceea ce le este lor la indemana.
Aproape niciodata ceea ce se intampla.
Poate parea ca ii sfidezi.
Tu stii ca nu e asa. Dar lor asa li se pare.
Cat de putin ne cunoastem dupa atat de mult timp.
De ce ne lasam, de fiecare data,
prinsi in capcana rautatilor?
E-atat de simplu sa judecam dupa aparente.
De ce, cand ceva nu e clar, nu privim oamenii in ochi,
intrebandu-i ce se intampla, de fapt?
Increderea. Cata incredere iti trebuie pentru a uita,
de fiecare data, cat ai pierdut,
si pentru a mai face loc, mereu, inca unei sanse?
Bilantul se face o singura data.
vineri, 1 mai 2009
Cine suntem
Vise care se implinesc inainte de a fi fost conturate.
Oameni care ne uimesc in fiecare zi.
Lacrimi care se transforma in inceput de suras.
Dimineti in care simtim ca toate lucrurile ne sunt prietene.
Memoria ne-a fost data pentru a pastra
doar ceea ce ne ajuta sa fim astazi mai puternici decat ieri.
Trebuie sa ne ridicam ori de cate ori este nevoie.
Intelegand ca nimic nu se opreste la jumatatea drumului,
gasim in cadere forta unui nou inceput.
Din cand in cand, privindu-ne in ochi,
vedem limpede cine suntem.
Valoarea negata nu poate fi invinsa.
Linistea interioara se cladeste pe certitudini.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)