marți, 31 martie 2009

Clipa aceea



Nici eu nu am crezut ca vremea viselor n-a trecut.
Nici tu nu ai fi spus ca urmeaza un anotimp al dezghetului.
Ceea ce ni se intampla e atat de frumos incat
si pasarile ne-ar invidia putin zborul impreuna.
Nimeni nu a stiut sa-mi vegheze noptile mai bine decat tine.
Nimeni nu mi-a daruit mai multe batai de aripi
transformate in batai de inima.
Si daca e adevarat ca iubirea dureaza doar o clipa
ma bucur ca nici astazi clipa aceea n-a trecut.

luni, 30 martie 2009

Cand vine iubirea



Binecuvantarea de a iubi.
Darul cu care, de cele mai multe ori, nu stim ce sa facem.
Ca si norocul, o mare iubire vine atunci cand nu o mai astepti.
Farmecul zilelor in care esti indragostit.
Inima bate cum stie ea, amintindu-ti ca viata e, totusi,
cel mai important lucru.
Trecutul nu merita reinviat.
El ne ajuta doar sa fim mai intelepti. Atat cat putem fi.
Dragostea ramane cel mai frumos anotimp al sufletului.
O noua iubire este primavara pentru care acceptam
si frigul si intunericul si singuratatea.
Primavara pe care o meritam.
Chiar daca ea nu va fi mereu calda, mereu luminoasa,
important este sa fim pregatiti sa o primim.
Altfel, se supara si pleaca. Pentru cine stie cata vreme.

duminică, 29 martie 2009

O lume de pesimisti




Pentru fiecare conteaza alte lucruri.
Ordinea importantei lor in viata noastra
e firesc sa nu fie aceeasi.
Dar nu mi se pare firesc sa ne raportam
in asa masura la telul nostru incat
sa nu lasam celuilalt nici macar dreptul
de a avea propria optiune.
E usor sa-i spui celui de langa tine
ca viseaza prea mult.
Dar si tu, privit din afara, visezi la fel.
Poate ca ar trebui sa respectam celuilalt
dreptul la visul lui cel mai drag.
Altfel, am fi o lume de pesimisti.

sâmbătă, 28 martie 2009

Marginea timpului



Lumina din fiecare. Ca o speranta ca binele mai poate invinge.
Durerea din fiecare. Ca o rana veche peste care se aseaza indiferenta.
Uneori nu poti alege fara sa pierzi. Alteori pierzi fara sa ai de ales.
Sunt clipe cand ai spune ca poti atinge marginea timpului.
Si clipe cand timpul isi face singur legea,
alergand fara sa poti tine pasul cu el.
Anii nostri unici se duc. Daca suntem prea exigenti,
cand tragem linie, ni se pare ca nimic nu s-a ales de ei. Si de noi.
Daca suntem prea indulgenti,
ajungem la concluzia ca am realizat atatea.
Daca ne-am gandi la noi ca la altcineva,
ar mai fi o sansa pentru a putea privi obiectiv.

Am facut doar ceea ce trebuia sa facem.
Important este ca maine sa avem motive
pentru a fi mai multumiti decat astazi.

vineri, 27 martie 2009

Asteptarea aceasta



Cineva mi-a luat aerul.
Poate ieri, sau poate mai demult.
Peretii cubului sunt acum mai inalti.
Iar la fereastra de sus parca nu mai ajung.
Cerul e mai departe.
Ii simt binecuvantarea altfel decat de obicei.
De data asta, nici gandul la tine nu ma mai ajuta.

In propriul meu cub, aerul meu nu mai este.
Linistea doare.
Asteptarea aceasta.
Oameni care au uitat sa mai vina.
Poate ca am uitat sa-i chem
sau poate ca au venit, deja,
dar cine stie ce lacat nestiut i-a oprit
la poarta cubului.

joi, 26 martie 2009

Pietricica



Timpul nu asteapta.
Exact atunci cand ai vrea mai putin,
trebuie sa hotarasti.
Repede si bine. Pentru tine.
Fiecare stie ce si-a propus.
Si are dreptul sa lupte -
cu el si cu cei din jur.
Pietricica pe care o iei si o arunci inainte.
Nu foarte departe, atat cat sa ai o directie.
Apoi, cand ajungi din nou in dreptul ei,
o ridici si o arunci mai departe.
Daca e prea departe, nu mai gasesti drumul.
Totul trebuie sa aiba un sens.
Si cautarea. Si asteptarea.
Si revolta.
Multumirea vine atunci cand
singur ai invatat sa alegi.

miercuri, 25 martie 2009

Daruri care nu costa



Sunt oameni carora le place mai mult sa faca daruri.
Si oameni care vor sa primeasca.
Pe rand, facem parte dintr-o categorie sau alta.
Nu trebuie sa fii bogat pentru a putea darui.
Cele mai frumoase lucruri nu costa bani.
Trebuie doar sa avem grija cui daruim si cand.
Acelasi lucru poate fi primit altfel, in momente diferite,
chiar de catre aceeasi persoana.
In masura in care ne sta in putere, sa oferim celorlalti
ceea ce au nevoie
nu ceea ce credem noi ca le-ar aduce bucurie.

marți, 24 martie 2009

Linistea care vindeca




Suferim atunci cand nu intelegem ceva
ce conteaza pentru noi.
Sau cand neputinta ne da tarcoale.
Sunt lucruri care ar trebui lamurite.
Si lucruri care ar trebui acceptate.
Totul, in asa fel incat suferinta sa nu vina din noi.
Unii oameni aduc cu ei linistea.
Linistea care vindeca.
Suntem, pe rand, medic si pacient.

Cel mai bun remediu pentru lipsa de incredere
este tot increderea.

luni, 23 martie 2009

Prea multe despartiri



Chipuri dragi, pe care le uitam un timp
si le redescoperim, apoi,
neasteptat.
Viata pare a fi facuta din prea multe despartiri.
Pe acestea le tinem minte intotdeauna.
Aproape ca nu ne mai putem bucura de o revedere
la gandul ca, inevitabil, vom pleca inca o data.
Rareori, directiile coincid.
Si teama: daca va fi ultima?
Daca urmeaza acel "sfarsit de drum"?
Sa ne bucuram cat mai suntem.
Aici, impreuna.
Atat cat se poate.

duminică, 22 martie 2009

Pur si simplu fericit



Toamna din gandul tau.
Vise cu aroma de frunze - candva verzi.
Picaturi blande.
Ploaia care purifica totul.
Poti, uneori, sa fii fericit
pur si simplu.
Fara a fi necesar sa dai socoteala.
Ai nevoie de fiecare anotimp al sufletului.
Altfel, cum ai putea trai o vara eterna
cu gandul la atatea minuni
carora nu le-a mai venit timpul?

sâmbătă, 21 martie 2009

Reversul umbrei



Suntem mai frumosi atunci cand iubim.
Daca ne-am putea vedea si daca am avea de ales
am alege sa iubim mereu.
Lumina din noi atunci razbate cel mai bine
prin ochii nostri.
Nimic nu ne-o poate intuneca, atat timp cat exista
tinta dragostei noastre.
Noaptea, ea ne vegheaza visele,
ziua ne insoteste ca un revers al umbrei.
Ne deosebim tocmai prin intensitatea acestei lumini.
Respirand dragoste, daruim tuturor
o parte din bucuria noastra.
Inca nu am cunoscut un indragostit egoist.

vineri, 20 martie 2009

Rabdarea invingatorului



Ceva-ul sfant care ne-a mai ramas.
Pe care nimeni nu ni-l poate lua.
Cand zborul pare incetinit din cauza furtunii
gasim puteri in aripile noastre.
Mizand pe ceilalti vedem cel mai bine
cat suntem de singuri.
Comunicarea are limite.
Ca si intelegerea.
Atat doar ca uneori uitam sa le vedem.
Sau ne imaginam ca depinde de noi ca lumea sa fie
asa cum am vrea.
Vine o vreme cand in locul fiecarei aripi retezate
inmugureste altceva.
Restul tine de rabdarea invingatorului
si de portia zilnica de singuratate
a fiecaruia.

joi, 19 martie 2009

Timpul nostru



Prezentul conteaza mai mult ca orice.
Ani la rand ne pregatim zborul.
Il invatam, avand impresia ca stam pe loc,
si il exersam cum ne pricepem mai bine.
Cu aripile deschise, cand tocmai am spune
ca e timpul sa incercam inaltarea,
vedem ca, de fapt,
locul de plecare a ramas in urma.
Preocupati de lectiile celorlalti
nu realizam decat tarziu
ca zborul nostru a inceput de mult,
ca aripile noastre au crescut
si ca timpul nostru a venit.

Maine va fi un altfel de astazi.

CHRIS SPHEERIS - Always


miercuri, 18 martie 2009

Singur cu tine



Limitele dincolo de care nu ne putem schimba.
Ceva-ul din noi care ramane al nostru.
Cum sa faci din el un atu?
Prietenii nu sunt cei care stau cel mai aproape de noi.
Sunt cei care ne dau nadejde
atunci cand nimic altceva pare ca nu mai exista.
Gesturi care nu pot fi rasplatite.
Amanunte care conteaza.
Compensari nebanuite.
Sa fii in postura celui care a pierdut
si sa te simti bogat.
Face parte din bucuria de dupa infrangere.
Care te ajuta sa simti ca ai
pentru ce sa mergi mai departe.
Singur cu tine.

marți, 17 martie 2009

Obstacole necesare



Care obstacole sunt mai greu de trecut:
cele pe care ni le pun altii
sau cele pe care ni le creem noi insine?
Depasindu-le pe primele
invatam sa comunicam.
Depasindu-le pe celelalte
invatam sa ne invingem propria limita.
Ceilalti ni le aseaza in cale deliberat.
Noi ni le presaram inauntru din nepricepere
sau din dorinta de a ne pregati evolutia.

Obstacolele -
capcane pe care ni le pune viata
pentru a trage de timp.
De timpul nostru.

luni, 16 martie 2009

Trepte interioare




Etape. Felii de viata.
Portii mai mari sau mai mici de adevar
pe care trebuie sa-l descoperim singuri.
Fiecare furtuna lasa in urma ei o liniste dureroasa.
Dezarmanta.
De parca viata s-ar fi dus odata cu zgomotul.
Sa fie larma esenta vietii?

Trepte. Deocamdata cu un singur sens.
Nimeni nu ne intreaba daca
suntem sau nu in stare sa le urcam.
Ne adunam puterile,
strangem incet si pe indelete din dinti
si, atunci cand indeplinim conditiile,
trecem la urmatoarea.

Fiecare avem scara noastra interioara de urcat.
Care poate fi luminata sau nu.
Vegheata sau nu de un gand bun.

duminică, 15 martie 2009

Suflet prieten



Viata e mai frumoasa cand ai langa tine
un suflet prieten.
Iti amintesti?
Tu ai stiut sa-mi asculti tristetea.
Ai venit fara sa te astept.
Mi-ai intrat in suflet fara sa bati la usa
pentru ca era deschis.
M-ai cunoscut si m-ai inteles.
Deja, e foarte mult.
Acum esti ca un drog.
O zi fara ochii tai
e ca o zi fara cafeaua mea de dimineata,
adica fara ceva esential.
Poate ca ar trebui sa le spunem celor dragi,
atunci cand e cazul,
cat de mult ii iubim.

sâmbătă, 14 martie 2009

Ultima picatura




Uneori ai zice ca te-ai saturat de tot.
Ca rezerva ta de incredere s-a epuizat.
Cauti pana la ultima picatura. Nimic.
Nimic din ce ti-ar fi trebuit,
nimic din ce sperai sa mai poti gasi.
Nici macar cuvintele.
Pana si ele s-au ascuns.

In jurul tau e liniste.
Linistea celui singur,
la care nu mai ajung
nici macar amintirile bune.
Cel singur,
pe care prezentul pare ca il refuza.
Important e sa vrei sa inveti sa lupti.
Pentru asta nu e niciodata prea tarziu.

Intotdeauna mai e ceva de salvat.
Ceva ce merita salvat.

vineri, 13 martie 2009

Toate dezamagirile lumii




Dragostea. Aripi care vin de la sine.
Bucuria ca, pe lumea asta,
mai sunt si oameni care ne inteleg.
Zborul nu se invata.
Intalniri pe care le traim si nu intelegem
cum putem fi atat de norocosi.
Bilant cu plus. Amintiri de pret.
Sentimentul ca vine o vreme
cand lucrurile, intr-adevar, se aseaza.
Dumnezeu e drept.
Sinceritate pana la lacrimi.
Acum cred ca exista si lacrimi de fericire.

Nu suntem nici pe departe atat de singuri.
Doar obositi de cautare si purtand cu noi
toate dezamagirile lumii.

joi, 12 martie 2009

Pretul iluziilor




Vindem si cumparam iluzii. La preturi neconventionale.
Ne avantam si ne desumflam, dupa cum cade zarul.
Credem ca noi facem legea, ca totul depinde de viata noastra.
De fapt, viata noastra depinde de tot.
Nu invatam niciodata de-ajuns pana cand nu se implineste timpul.
Pana nu platim pretul.
Si nici atunci nu suntem garantat atat de intelepti cum am vrea,
cum ar trebui sa fim.

Nu numai ceilalti ne ofera surprize.
Surprizele cele mai mari vin din noi insine,
cei despre care credem ca stim cele mai multe lucruri.
De cate ori ne tulburam constient apele interioare?
De cate ori avem curajul sa exploram ce se afla
dincolo de stratul superficial al aparentelor?
Cine isi asuma primul nebanuitul din el pentru ca, mai apoi,
sa-l poata invata si pe celalalt acelasi lucru?

miercuri, 11 martie 2009

Gustul infrangerii




Exercitiul renuntarii.
Indiferent in ce masura ne convine sau nu.
Indiferent cat de usor sau cat de greu acceptam ideea.
Si indiferent cat de mult sau cat de putin pierdem renuntand.
Gustul infrangerii e acelasi, mereu.
Cand totul merge bine, ceva e suspect.
Cand lucrurile ne par favorabile
e bine sa nu uitam reversul oricarei medalii.

Exercitiul renuntarii. Una dintre conditiile maturizarii.
O experienta care, oricand ti-ar fi dat sa o treci,
devreme sau foarte tarziu,
doare.
Ca un prag prea inalt, incomod si neplacut.
Chiar si dupa ce l-ai trecut,
cand greul ramane, teoretic, in urma,
amintirea durerii te urmareste.

Orice renuntare are dramul ei de nedreptate.

marți, 10 martie 2009

Inceput de iubire



Primavara care te prinde nepregatit.
Tocmai cand credeai ca in tine
frigul si-a facut definitiv loc.
Atunci cand s-a dat startul la inmugurit
sperantele tale n-au fost pe faza.
Din urma poate veni si ploaia ta.
Picaturile de care ai nevoie pentru a admite
ca primavara asta e si pentru tine.
O invitatie vesnica.
Asa, ca un inceput de iubire.
Fara cuvinte de prisos.

luni, 9 martie 2009

scrisoare catre liceeni


Sfidand asteptarea



Sarbatoarea din noi. Care nu tine cont de datele oficiale.
Cand sufletul tau se topeste de bucuria revederii acelui suflet drag.
Cand secunde, minute si ore, puse cap la cap, respiri doar prin celalalt.
Sfidezi asteptarea, infrunti distanta.
Traiesti doar pentru urmatoarea revedere.
Toate iti par atunci incarcate de semnificatii.
Culorile au farmec, cuvintele ai vrea sa le poti tine minte pe toate.

Sunt lucruri pe care numai iubind le constientizezi,
asa cum sunt si lucruri pe care tot iubind le poti ignora cel mai bine.
Primele tin de tine si de el.
Celelalte tin de ceilalti si au atat de mica importanta.

duminică, 8 martie 2009

Cub pentru mama



Despre mama nu am scris niciodata.
Ea face parte din mine.
E ca si cum as vorbi despre un alter ego.
Mai intelept si mai bun.
Am ochii ei si zambetul ei.
M-a invatat sa pretuiesc aceasta viata si pe Dumnezeu.
E, poate, singurul om care nu m-a dezamagit.
Sunt lucruri pe care nu i le-am spus.
Le simt mereu.
Mama e omul pe care, avandu-l aproape,
nu contenesc sa-l admir.
E minunea si binecuvantarea mea de fiecare zi.
Linistea mea are vocea ei, chipul si numele ei.
Dincolo de cuvinte, dragostea pentru mama
creste cu fiecare noua zi.
Sunt un om cu adevarat norocos.

sâmbătă, 7 martie 2009

Pentru copiii din noi


Oameni care pleaca si oameni care raman




Fereastra de sus din cubul meu de aer. Cea care da spre cer.
Imi inalt sufletul pe varfuri. Tu ma intrebi cum se vede afara
iar eu iti spun ca tocmai s-a intunecat.
In visele mele intotdeauna e noapte.
Trebuie sa stam de vorba, imi spui.
Trebuie, stiu.
Peretii cubului sunt foarte subtiri.
Se aude tot, de cealalta parte. Chiar si respiratia ta.
Viata are rost in masura in care
lipsa vietii duce la pierderea sensului.

Asteptarea aceea. Orele cand stiu ca, orice as face,
tu vii doar atunci cand trebuie.
Nici mai devreme, dar nici mai tarziu.
Ma ajuta gandul ca esti si ca vii, orice s-ar intampla.
Putine certitudini avem pe lumea asta.
Tu faci parte din certitudinile mele.

Oameni care vin si oameni care pleaca.
Atat de putini oameni care raman.
La urma urmelor, unul e de-ajuns.

vineri, 6 martie 2009

Cine stie cat timp mai avem?


Caderi necesare



Exista caderi necesare.
Asa cum exista si adversari necesari si greseli necesare.
Altfel, cum am sti cat de mult valoreaza o reusita,
cum am putea masura
distanta dintre noi si trecutele noastre fragmente de viata,
dintre eul de ieri si cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri si uneori ni-i gonim singuri.
Cu sau fara intentie, realizand sau nu cat pierdem de fiecare data.
Se-ntampla si sa gresim de doua ori la fel.
Se-ntampla si sa ne ia prin surprindere unele renuntari.
Si, mai ales, se-ntampla adesea ca esecurile sa se suprapuna,
punandu-ne la incercare puterea de a incasa lovituri.
Lovituri care pot nauci.
Intotdeauna apare si ceva-ul care te ajuta sa uiti,
sa treci mai departe, sa depasesti momentul si, in final,
sa-ti vindece toate ranile.
Cu ce pret? Asta e numai treaba ta.

joi, 5 martie 2009

Aripi



Aripi care te ajuta daca nu sa te inalti
macar sa nu te prabusesti. Si sa nu fii calcat in picioare.
Oameni despre care habar n-ai cat de aproape iti pot fi
atunci cand ai zice ca esti foarte singur.
Si oameni care demoleaza cu un cuvant
apropierea castigata in ani.

Stii ca ai cu certitudine un creier, un suflet si un posibil suras.
Ele iti sunt, teoretic, suficiente, pentru a-ti incropi o pereche de aripi.
Nu neaparat noi, nu neaparat ample, sofisticate, imaculate.
Dar utile. Macar sa stii ca ele exista,
ca sunt ale tale. Si ca le poti gasi acolo,
unde stii numai tu.

Fiecare zi ne da atat cat ii cerem


miercuri, 4 martie 2009

Locuri goale



Ca si cand cineva ar fi apasat pe stand-by.
Sentimentul de a fi incremenit, nici macar in asteptare.
Poate, mai degraba, acceptand renuntarea.
Golul care ramane. Cu el poti face orice.
De la a-l ridica la rangul de gol autentic si dureros
pana la a-l cobori la stadiul de gol nesemnificativ si usor de ignorat.
Doare, de fapt, gandul ca cineva in care ai fi vrut sa crezi
nu a inteles rolul pe care tu, singur, i l-ai atribuit.
Dor iluziile in clipa in care te trezesti si le constientizezi ca atare.
Doare realitatea ca ramai, dincolo de amagiri, singur cu tine.
Din pacate, nu putem alege ceea ce e de uitat.

Nici un om nu poate lua locul altui om.
Si uite asa se aduna in noi locuri goale.
Unul langa altul, fara sa aiba nici o legatura unul cu celalalt.
Decat, poate, dezamagirea ce insoteste nasterea fiecarui gol
si care ramane un timp.
Ca o urma amara.




luni, 2 martie 2009

Distante si suflete



Distanta intre tine si propriul tau interior -
ca si cum am vorbi despre camere locuite de suflete.
Suflete incapatoare, suflete ordonate, suflete aerisite.
Suflete singure.
Intotdeauna, dincolo de aparente.
Fiecare, intr-un fel sau altul, isi recunoaste singuratatea si si-o poarta.
Cu demnitate sau fara. Tipand sau tacand.
Intre doua anotimpuri, intre doua asteptari ale aceleiasi impliniri
niciodata traite deplin.
Dreptul fiecaruia de a-si apara visul.
Chiar daca e atat de neverosimil incat toti ceilalti stiu dinainte
cat de putin se poate din cat de mult am vrea sa se poata.
Insa nimeni nu stie niciodata lucrul acesta pentru sine.
Nu poti trai decat pentru binele tau.
Dar poti trai pentru tine gandindu-te si la altcineva.
Sunt lucruri pe care ai vrea sa nu le uiti,
pe care ai da orice sa le poti lua cu tine.
Numai ca timpul le schimba intai putin,
apoi le diminueaza intensitatea, transformandu-le, mai tarziu,
in amintiri simple.

duminică, 1 martie 2009

Primavara noastra



Ne-ar trebui uneori alte cuvinte, neinventate,
in care sa ne putem sprijini, in care sa ne regasim.
Dar totul a fost de mult inventat si nu ne ramane decat
sa repetam ceea ce s-a spus, sa gandim in formule obisnuite.
Conventionalul are radacini prea mari in noi-ul din noi.
Suntem prizonierii cuvintelor.
De-aceea, poate, simtim uneori nevoia de tacere.
Nevoia de liniste si de asteptare calma
a unui timp pe care il dorim incarcat de noi insine.
Stam inchisi in cercuri inguste din care nu stim cum sa iesim.
Lumea se raporteaza la mediul in care traim,
la oamenii din imediata noastra apropiere.
Caile de acces la sufletele noastre au bariere
pe care cine stie daca le vom mai putea ridica.
Pentru a fi mai putin singuri ducem cu noi
idealuri proiectate intr-un viitor nedecis.
Am ajuns sa cunoastem exact pretul timpului ramas in urma.
Poate ca avem nevoie acum de un anotimp al dezghetului.
Numai ca nu stim ce e de facut ca sa aducem
mai devreme primavara.
Primavara noastra.

Copacul din noi





Au innebunit salcamii
»