Sa deosebim oamenii

Visul de care avem nevoie.
Care sa ne confirme ca totul are un sens.
Ca dragostea n-a murit.
Si ca putem conta, uneori, pe celalalt,
in aceeasi masura ca si pe noi insine.
Cuburile mele numai pentru mine
n-ar avea nici un haz. N-ar putea exista.
Desi avem nevoie de oxigen, respiram de fapt
prin dragostea pentru celalalt.
Esentiale sunt, cu-adevarat, viata, dragostea si moartea.
Prima - ne-a fost data. Nu e meritul nostru.
Devine meritul nostru atunci cand invatam sa iubim.
Iar ultima, chiar nu depinde de noi.
Nu lui Dumnezeu ar trebui sa-i reprosam ceva,
daca ar fi sa o facem, ci noua, pentru vremea
cand nu am deschis bine ochii
si nu am stiut sa deosebim oamenii.

(In memoria lui Octavian Paler)