Nesfarsite asteptari

Singur intre prieteni.
Ii vezi zambind,
ii auzi vorbindu-ti,
dar ochii tai raman mereu singuri.
Ca si cum cuvintele tale ar refuza,
pentru un timp,
sa-si mai gaseasca ecou.
Ca si cum mana ta ar ramane,
de fiecare data,
doar cu iluzia unor degete pereche.
Cine poate sti mai bine decat tine
de unde vine dezamagirea?
Cine poate sa hotarasca
in locul tau
pana unde e dispus
sa suporte nesfarsitele asteptari
ale unor altfel de timpuri?
Singur, intre atatia prieteni,
mergi pe drumul tau.

Prea mult

Prea mult pierdem din timpul nostru
incercand sa-i facem pe ceilalti
sa inteleaga lucruri pe care
ar trebui sa le priceapa imediat.

Ne imaginam mereu ca oamenii merita
sa investim in ei incredere,
nervi consumati si timp.
Toate sunt ireversibile
si poate ca ar trebui sa gandim
de doua ori inainte de a face asta
si sa ne intrebam, mai bine,
sufletul nostru de ce ar avea nevoie.

Egoistii sunt mai castigati
macar pentru faptul ca au mai mult timp
pentru desavarsirea propriei persoane.

Intalnirea

Iubesc ploaia.
Picaturile de viata
care vin atunci cand e timpul.
Iubesc oamenii.
Fiinte pe care le descoperim cu mirare
transformata uneori in bucurie.
Intalnindu-i pe cei alesi intelegem
ca locul lor langa noi era de mult pastrat.
Orice efort de a ni-i aduce mai aproape e inutil.
Ne cautam, o vreme.
Facem ceea ce depinde de noi si,
fara sa ne gandim neaparat la acest lucru,
asteptam intalnirea.
Care e simpla, fireasca, asa cum trebuie sa fie.
Din acel punct, singuratatea devine trecut.

De ce

Zbateri mari pentru mici satisfactii.
Cautari, inceputuri,
lectii platite uneori scump.
Viata e o suma de bilanturi
incomplete, provizorii si atat de subiective.
De cate ori ne propunem sa schimbam ceva
atingem, involuntar,
alte planuri, aflate in echilibru.
Si astfel, in loc sa aducem linistea
acolo unde era haos,
stricam echilibrul dincolo,
unde lucrurile erau puse in ordine.
Poate ca marile revelatii le avem in clipe firesti,
cand nimic special nu se intampla.
Doar ochii nostri launtrici tresar
si sufletul nostru intelege, dintr-o data,
de ce.

Lumina din noi

Soarele care ne incalzeste sufletul.
Binecuvantare meritata.
Ce-am fi fara lumina din noi?
Prin ce locuri intunecate
am incerca sa ne definim singuratatea?
Si cat de infrigurati am fi,
dimineata, fara zambetul lui...

De ce avem nevoie de atatea cuvinte?
E de-ajuns sa privim; sa ne privim.

Umbra ta

Dreptul de a fi indragostit.
Ca un dar care vine
cand te gandesti la cu totul altceva.
Neasteptat. Poate ca o ironie a sortii.
Atunci cand parea ca umbra ta
nu e pe pamantul acesta.
Ca te-ai nascut pentru a fi singur.
Cat de mult poate sa insemne
faptul ca cineva,
pe care l-ai intalnit simplu,
te-a descoperit in aceeasi secunda.

Leapsa noua

O noua leapsa, interesanta, preluata de la Pheideas

Viata - nepretuita
Lume - un rau necesar
Copil - cand suntem noi insine
Credinta - protectia suprema
Invatatura - o usa care deschide alte usi
Idee - sclipirea inteligentei
Om - o minune care se transforma, cu timpul
Pamant - o alta minune, de care ne batem joc
Progres - suma ideilor bune, la un moment dat
Libertate - desi e aceeasi pentru toti, fiecare o intelege altfel
Eu - un om care respir prin cuburi de aer :)

Cine e interesat sa o preia, e invitat sa o faca.

Rutina

Atatea lucruri pentru care nu ne facem timp.
Atatea posibile motive de bucurie
care trec pe langa noi, fara sa ne atinga.
Mult prea obositi si adanciti in rutina
ne refuzam tocmai clipele care ne-ar aduce
puterea de a zambi.

Atatia oameni pentru care nu avem ochi.
Atatea bogatii care raman ascunse
in sufletele noastre, nedaruite.
Dezamagiti si acaparati de propriile noastre tristeti,
uitam ca mai exista surprize placute.

Poate ca, din cand in cand, cineva sau ceva
ar trebui sa ne scoata din acest maraton,
amintindu-ne ca fiecare clipa lasa in noi
doar atat cat suntem dispusi sa primim.

Sa fim buni

Uitam, de cele mai multe ori, sa fim buni.
Si constientizam acest lucru
doar atunci cand mai primim cate o palma de la viata
sau atunci cand ramanem cu un prieten mai putin.
Un om despre care nu stiu mai nimic,
fiind bolnav, in ultima luna de viata,
regreta ca nu a facut mai mult bine,
ca nu si-a iubit mai mult semenii.
Cineva care l-a cunoscut spune ca omul acela a fost un om bun.
Dar, problema lui, ultima lui problema
a ramas aceea ca putea fi si mai bun.
Putea face mai mult. Si n-a mai apucat.
Cand a inteles, deja nu mai avea timp.
Si, inainte de a pleca, a spus celui de langa el acest lucru.
Cand e vorba de rau, nu trebuie sa semanam, neaparat, unii cu altii.
Numai binele ne-ar putea asemana.
Sa fie asta motivul pentru care il tot uitam?

Oricat

Oricat as incerca sa-ti dau un nume,
mai tare m-as incurca.
Pentru ca esti dincolo
de ceea ce poate insemna un nume.
Esti altceva.
Oricat te-as fi cautat,
singura nu as fi avut cum sa te gasesc.
Si nici nu am cum sa-ti spun
cat de bine ai venit.
Oricat de mult am crede ca am ajuns sa stim
despre noi insine ceea ce este mai important,
vedem ca intotdeauna e loc de mai mult.
Miracolul vine din forta cu care iubim
si se intampla atunci cand
nu ne gandim la ce va fi.

Unii spun ca nu exista miracole.
Doar cate o poveste din care invatam sa iubim.