luni, 28 decembrie 2009

Copilul din noi



Nu vom obosi niciodata sa daruim.
Pentru ca bucuria din ochii celorlalti
ne da puterea de a gasi in noi
mereu inca ceva pentru sufletele lor
uneori triste, uneori singure.
Nu vom inceta niciodata sa iubim.
Fara dragoste viata e searbada.

Mirosul bradului de Craciun reinvie copilul din noi,
cu dor de viata si incredere in oameni.
Sufletul isi imbraca haina de sarbatoare.
Lumina din albul zapezii se odihneste pe chipul nostru.
Colindele purifica tot raul de peste an.

Avem nevoie de fiecare clipa de sarbatoare
pentru a ne putea regasi,
pentru a intelege ca dupa fiecare etapa ce se incheie
urmeaza alta, pe care trebuie sa o incepem cu sufletul curat.

vineri, 18 decembrie 2009

Starea de alb



Albul din noi sau ceea ce rezista la orice fel de agresiuni.
Albul ca prezenta dorita, necesara.
Ca refugiu, pentru atunci cand ai zice
ca nimic nu ti-a ramas doar al tau.
Albul ca stare de sarbatoare.
Astfel incat sa nu ai timp nici sa te plictisesti,
nici sa te saturi de sentimentul pe care ti-l creaza.
Starea de alb sau starea cand poti ramane
singur cu ce ai tu mai bun si mai sfant.
Daca nimic nu ti-a ramas in afara,
daca totul pare lipsit de sens,
porneste de la ideea ca albul exista in orice.
De ce nu s-ar inventa, pentru atunci cand avem nevoie,
picatura de alb care sa ne ajute sa vedem mai curat lucrurile?
Si faptele. Nu doar ale noastre.

marți, 15 decembrie 2009

Sfarsit de an



Sfarsit de an, cu lucruri care mai trebuie sa se intample,
cu oameni care-si amintesc de ei si de ceilalti,
cu socoteli care se incheie, dar nu oricum,
si cu dorinta de alb peste noi si peste visurile noastre.

Intr-o singura zi, te poti bucura ca un copil
sau te poti trezi, brusc, ancorat intr-un astazi mult prea dur.
Intr-un singur an se sterg atatea urme din trecut
cat sa lase loc altor intamplari, bune sau rele,
dupa cum trece norocul - pe la noi sau pe la cei de langa noi.
Ceea ce este bun si dorit de unii poate fi, indirect,
sursa nefericirii altora care, la randul lor,
isi gasesc multumire in alta parte, umbrind cine stie ce alte frunti.

E mult? E putin? Sa ai felia ta de viata, cu care stii ca poti face
nimic mai mult decat atat cat esti in stare
si nimic mai putin decat atat cat ai meritat.
Sarbatorile ne fac sa traim mai intens, sa alergam, sa ne agitam,
sa simtim cat am castigat sau cat am fi putut pierde.

vineri, 11 decembrie 2009

Arome tarzii



Gutuia din fata mea e... o lectie. A rabdarii.
Le iubim pentru parfumul lor,
pentru aroma unica,
nascuta din rabdarea de a-si astepta timpul.
Gutuile sunt ultimele fructe pe care ni le daruieste natura.
Au farmecul lor, personalitatea lor. Lumina lor.
Daca intr-un an nu ar mai fi nici o gutuie,
cum am sti ca se apropie sarbatorile?
Ce am mai tine la geam, seara, asteptand vremea colindelor?

Fructele, ca si oamenii, invata sa-si desavarseasca implinirea.

miercuri, 2 decembrie 2009

Maine



Ne imaginam mereu ca va veni o zi
in care sa gasim ragaz pentru tot:
sa citim cartile care ne asteapta,
sa vizitam toti prietenii carora nu le-am mai dat
de atata timp nici un telefon,
sa vedem locuri pe care nu le stim,
sa stam de vorba cu cei dragi mai mult decat pe fuga.
Visam mereu la un maine care sa cuprinda
tot ceea ce astazi nu reusim.

Insa cand ziua aceea vine, daca vine,
nu mai avem cui sa impartasim ce am gasit in carti,
prietenii s-au indepartat de mult, vazandu-si de viata lor,
locurile s-au schimbat
iar parintii au plecat fara sa mai auda de la noi
ceea ce am fi avut sa le spunem.

Maine nu ne va aduce decat nostalgia
dupa un ieri in care viata,
asa incarcata si deloc simpla cum era,
ne oferea tot ce ne-am fi putut dori.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Asteptari prea mari...



Astepti de undeva un cuvant, un gest, un semn.
In acelasi timp primesti, de altundeva, mult mai mult,
insa nu te poti bucura deplin,
la gandul ca nu vine de la cine ai fi vrut.
Ramai cu o umbra amara.
Apoi, dupa un timp, intelegi ca ceea ce ai primit
insemna foarte mult, ca de fapt esti un norocos,
dar nu ai stiut sa-l pretuiesti,
la momentul potrivit, pe cel ce merita.
Si din nou ai sentimentul ca nu e drept, ca ai gresit.

Viata merge mai departe. Istoria se repeta:
se-ntampla sa ai, inca o data,
asteptari prea mari de la oameni prea mici .
De nicaieri, din nici o carte nu inveti
cand si cum sa-ti dramuiesti increderea.
Asta o afli singur, cu timpul.

joi, 19 noiembrie 2009

Aparente



Aparente. Cat de mult ne inselam
crezand ca lucrurile sunt ceea ce par.
E mai simplu asa, sa luam de bun ce vedem.

In fiecare om exista un actor.
Constient sau nu, exersam zi de zi
rolul care credem ca ni se potriveste.
Cu cat ne gandim mai mult la felul cum ne privesc ceilalti,
cu atat riscam sa gresim mai mult.
Dar si ceilalti fac acelasi lucru.
Naturali suntem doar atunci cand incetam sa ne raportam la ei.
Viata e un sir de descoperiri - in noi si in lumea noastra.
Inevitabile dezamagiri, dar si nesperate revelatii.

Cand ochii nostri vor invata sa vada dincolo de aparente,
realitatea va fi mai aproape de noi.

luni, 16 noiembrie 2009

Scrisoarea



Fiecare noua zi e o scrisoare nedeschisa.
Ne pot astepta lucruri bune, lucruri rele
sau lucruri care nu ne influenteaza nicicum.
Traind fiecare zi ar trebui sa devenim mai pregatiti,
mai intelegatori si mai constienti ca unele lucruri
trebuie acceptate, altele nu.
Insa, in locul adaptarii, creste in noi, zi de zi, resemnarea.
Astfel, tot ceea ce altadata ne bucura sau ne intrista
acum ne lasa indiferenti.
Am ajuns sa deschidem cu din ce in ce mai putina speranta
scrisoarea numita o noua zi.
Prea multe asteptari ne-au fost inselate
si prea multi sunt cei care,
deliberat, incearca sa ne mutileze fiecare noua zi.
De ce sa-i lasam?

marți, 10 noiembrie 2009

Bun sau rau



In fiecare dintre noi exista un om bun si un om rau.
Cu timpul, devenim mai buni sau mai rai
in functie de mediu, de noroc,
de cat de generoasa este (sau nu) viata cu noi
si de cat intelegem din ceea ce ni se intampla.

Cel mai usor e sa dai vina pe ceilalti pentru raul din tine.
Cel mai greu este sa accepti ca ai fi putut fi mai bun decat esti.
Socoteala nu trebuie sa dai in fata nimanui.
Insa e trist cand, singur cu tine,
descoperi ca rautatea are radacini adanci.

Cu fiecare zi putem face ca binele sa creasca in noi.
Trebuie doar sa renuntam la bataliile inutile care ne obosesc
si ne rapesc din timpul ce ne-a fost dat pentru cu totul altceva.
Inaltarea nu poate fi impiedicata de false obstacole.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Culorile toamnei



Culorile toamnei sunt reflectari cromatice ale sentimentelor.
Natura face parte din viata noastra,
indiferent ca realizam sau nu acest lucru.
Astazi, ochii mei s-au bucurat.
Mi-am oferit ragazul de a privi in jur, amintindu-mi ca orice dar,
daca nu stii sa il pretuiesti la timp, mai tarziu se duce.
Copacii, ca si oamenii, au fiecare alta poveste.
Primii o traiesc în tacere,
daruindu-ne prin culori intelepciunea fiecarui anotimp.
Noi, oamenii, nu numai ca nu ne mai facem timp sa-i privim,
dar ne-am obisnuit sa vorbim - uneori prea mult,
chiar si atunci cand ochii pricep mult mai bine.

luni, 2 noiembrie 2009

Prieten tacut



Umarul acela. Al tau.
Mi-e bine cand ma gandesc ca exista.
Un prieten tacut, care stie sa asculte.
Un reper de nadejde, ce si-a dobandit semnificatia in timp.

Umarul acesta. Al meu.
Pe care stii ca il gasesti chiar si atunci cand nu-ti sunt in preajma.
Pana la urma, totul se rezuma la incredere.
Ca o conventie tacita, in care fiecare stie ce are de facut.

Umarul tau seamana cu tine.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Ramas bun



Nu stim maine de la cine va trebui
sa ne luam ramas bun.
Intotdeauna dureros, intotdeauna nedrept.
Nu stim cate despartiri pot sa incapa
in sufletul unui om.
Dar stim ca fiecare plecare lasa un gol.
Care nu poate fi acoperit cu nimic.
Oamenii trebuie pretuiti astazi.
Trebuie cautati, ascultati, intelesi si iubiti.
Astazi. Pentru ca maine nu stim ce va fi.
Nu plecam in ordinea in care am venit.
De cele mai multe ori, despartirea vine
inainte sa reusim sa punem totul in ordine.
Fara sa avem de ales.

duminică, 25 octombrie 2009

Nu trebuie...



Nu trebuie sa incerci sa pari ceea ce vrei sa fii, ci sa inveti sa fii.
Nu trebuie sa convingi pe nimeni, niciodata, de un lucru.
Trebuie sa faci astfel incat toti sa se convinga.
Daca esti impacat cu tine
linistea ta va induce in jur calm si siguranta.
Daca cerul tau e senin, ochii tai vor sti sa spuna asta.
Iar daca vei pierde timpul, spunand cate ti-au mai ramas de facut,
nu vei mai avea nici cand sa faci ceea ce ti-ai propus,
nici cum sa vezi mai departe.
Poate de aceea, o clipa de singuratate si de intoarcere in tine
este, din cand in cand, mai necesara decat o bucurie
pentru care n-ai facut nimic.

marți, 20 octombrie 2009

Certitudini de-o clipa



Avem nevoie sa stim ca, daca maine n-am mai fi,
cineva ne-ar simti lipsa.
Ne imaginam ca fara ideile noastre lumea ar fi mai saraca,
iar fara zambetul nostru ziua ce vine ar fi mai trista.
Ne amagim crezand ca suntem centrul universului,
ca fara noi nimic n-ar mai fi la fel.

Suntem cu adevarat doar personajele principale
din viata noastra
pe care ar trebui sa avem grija cum ne-o facem.
Insa, furati de iluzii si certitudini de-o clipa,
risipim timpul atat de pretios
alergand de colo-colo,
platind polite si uzandu-ne inainte de vreme.
La final, am vrea sa recuperam, insa stim ca nu se poate.

Si atunci intelegem ca nici macar
rolului ce ni s-a incredintat la nastere
de a avea grija de viata noastra
n-am fost in stare sa-i facem fata asa cum s-ar fi cuvenit.

vineri, 16 octombrie 2009

De fiecare data



Atat de putin ne trebuie
pentru a transforma lacrima in zambet.
E suficient sa stim ca exista cineva
caruia ii pasa de linistea noastra,
sa credem ca exista un maine mai bun
decat acest azi discutabil.
Nu poate fi mereu soare. Dar putem pastra
in inima noastra caldura si lumina razelor lui,
pentru clipele in care nu stim de unde vine intunericul.
Nu putem fi mereu veseli.
Am uita cat de mult pretuieste surasul si am fi, poate,
tentati sa credem ca ni se cuvine.

Atat de putin ne trebuie sa redevenim optimisti.
Glasul de care avem nevoie, pentru a ne aminti
cat de puternici suntem, il regasim in noi.
De fiecare data.

joi, 8 octombrie 2009

Dand buzna



Unii oameni dau buzna in viata noastra, ca o nenorocire.
Altii sunt atat de discreti, incat
de multe ori nu-i vedem si nu-i auzim. Doar stim ca exista.
Influenta primilor e rareori pozitiva.
De ei e plin pamantul: sunt cei care
stiu foarte bine ce vor si ce e bine pentru ei.
Ceilalti dau normalitate vietii noastre.
Si chiar daca nu vin sa ne traga de maneca,
ori sa ne spuna: “Vezi, sunt aici, langa tine!”,
prezenta lor este de fapt ceea ce ne da siguranta.
Ca si intamplarile, oamenii ne influenteaza uneori decisiv,
alteori deloc, de cele mai multe ori insesizabil.
Nu intotdeauna marile schimbari vin din situatiile limita
ori de la persoanele langa care traim zi de zi.

Fiecare dam uneori buzna in viata cuiva.
Iar in rest traim discret, inconjurati de atatia oameni
despre care stim atat de putin.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Omul si clipa



Sunt oameni carora, oricat de mult le-am darui,
tot simtim ca nu e de-ajuns.
Oameni carora nu le vom putea niciodata multumi
pentru schimbarea in bine pe care au produs-o in noi,
fara sa se straduiasca.
Din cand in cand, intre lucrurile marunte de fiecare zi,
ni se intampla si cate o minune.
Atunci realizam cat suntem de norocosi,
iar mai tarziu, amintindu-ne si intelegand
cum ne-am transformat,
pretuim mai bine omul si clipa in care l-am descoperit.

miercuri, 30 septembrie 2009

Vacanta pentru a iubi



Nimeni nu ne poate da o vacanta pentru a iubi.
Lucrurile se suprapun astfel incat
niciodata nu poti spune:
astazi voi fi indragostit si atat.
Ce poate fi mai frumos decat
sa simti cum iti bate inima
atunci cand, de fapt, ai atatea de facut…
Sa te bucuri pentru fiecare clipa in care
poti fi alaturi de sufletul drag.
Sa alergi cautandu-l
sa tresari asteptandu-l.
Sa-l cauti in fiecare chip,
sa-l gasesti in tot ce te inconjoara.
Iar cand, in sfarsit, e langa tine,
sa te simti cel mai bogat om de pe pamant.
Si apoi sa o iei de la capat.
Dragostea stie cand sa vina.
Nu trebuie decat sa o primim.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Mai departe



Nu ma crezi cand iti spun
ca-mi place toamna.
E timpul cand ma regasesc. Ma adun.
Imi pun ordine in ganduri si privesc
frunzele copacului din mine.
Cel mai bun prieten.

Toamna am ragazul si linistea
care mi-au lipsit atat de mult.
Numai cu mine, vad cel mai bine
inelul care s-a format
in trupul copacului meu,
de la o toamna la alta.

Am gasit clipa la care jinduiam.
Acum pot sa merg mai departe.

duminică, 20 septembrie 2009

Raul facut



Cine poate spune unde se termina intelegerea
lasand loc posibilelor erori cauzate de neintelegeri?
Cine ne-ar putea asigura
ca pentru o greseala facuta astazi
va exista un maine in care sa putem indrepta lucrurile?
Cati dintre noi suntem capabili sa iertam,
sa stergem cu adevarat raul ce ni s-a facut
si sa mergem mai departe
fara a incerca sa gasim cai de razbunare?
Prea putini.
Si daca noi insine nu mai credem in intelegere,
in puterea de a clarifica lucrurile si in iertare
cum sa le putem cere celorlalti aceste lucruri?

miercuri, 16 septembrie 2009

Pentru tine



As fi vrut sa fie ceva special. Pentru tine.
O sarbatoare adevarata.
Dar am inteles ca asa ceva nu incape in cuvinte.
Am deschis ochii.
Soarele mi-a zambit de pretutindeni.
Azi am pofta sa traiesc
si nimeni nu ma impiedica sa o fac.
Gandul la tine mi-e aliat.
Asteptarea mea s-a sfarsit intr-o toamna.
Ce a urmat e mult mai mult decat o poveste.
Frumoasa.

Fericirea e mereu asa cum vrei sa fie... Îti amintesti?

joi, 10 septembrie 2009

Cu alte cuvinte...



Echivalentul cubului de aer
ar putea fi picatura de apa.
Oaza de senin, prietenul de nadejde,
felia noastra de cer - cum altfel decat albastru
zambetul necesar, banii de buzunar,
portia zilnica de optimism.
Cubul de aer s-ar putea numi in atatea alte feluri:
visul de care avem nevoie,
libertatea de a crede ca suntem puternici
si intelepciunea de a sti ce avem de facut,
inspiratia de a alege ce ni se potriveste
si perseverenta cu care ne urmam drumul.
Oricum i-am spune,
el ne ajuta nu doar sa supravietuim
ci sa ne gasim mai usor locul si rostul.

luni, 7 septembrie 2009

Umbrela



Viata nu este decat
un sir de zile ploioase, mi-ai spus,
amintindu-mi pentru ce
au fost facute umbrelele.
Pe moment, am fost tentata
sa-ti raspund
ca nu ma tem de ploaie
si ca eu nu port umbrela.
Dar mi-am amintit ca sunt si clipe
cand am avea infinita nevoie ca
unul dintre semenii nostri
sa ne primeasca sub umbrela lui.
Si-atunci am tacut, gandindu-ma
ca n-ar strica sa iau cu mine
o umbrela pentru ziua care va veni.

miercuri, 2 septembrie 2009

La capatul drumului



De multe ori ne lipseste rabdarea.
Vrem totul dintr-o data si,
daca vedem ca nu se-ntampla
asa cum ne-am dorit,
dam vina pe oricine,
suparati ca n-am avut noroc.
A sti sa astepti este premisa oricarei impliniri.
Sa faci lucruri utile si sa daruiesti intr-atat
incat sa nu simti cum trece timpul.
Solutiile sunt, de obicei, la capatul drumului.
Acolo unde, odata ajunsi,
ne intalnim, de fapt, cu noi insine.
Trebuie sa mergi foarte departe
pentru a putea fi tu insuti, spunea cineva.
Numai asa pricepem ca drumul
spre intelegerea cu ceilalti
are legatura cu drumul spre noi.

luni, 31 august 2009

Nesfarsite asteptari



Singur intre prieteni.
Ii vezi zambind,
ii auzi vorbindu-ti,
dar ochii tai raman mereu singuri.
Ca si cum cuvintele tale ar refuza,
pentru un timp,
sa-si mai gaseasca ecou.
Ca si cum mana ta ar ramane,
de fiecare data,
doar cu iluzia unor degete pereche.
Cine poate sti mai bine decat tine
de unde vine dezamagirea?
Cine poate sa hotarasca
in locul tau
pana unde e dispus
sa suporte nesfarsitele asteptari
ale unor altfel de timpuri?
Singur, intre atatia prieteni,
mergi pe drumul tau.

vineri, 28 august 2009

Prea mult



Prea mult pierdem din timpul nostru
incercand sa-i facem pe ceilalti
sa inteleaga lucruri pe care
ar trebui sa le priceapa imediat.

Ne imaginam mereu ca oamenii merita
sa investim in ei incredere,
nervi consumati si timp.
Toate sunt ireversibile
si poate ca ar trebui sa gandim
de doua ori inainte de a face asta
si sa ne intrebam, mai bine,
sufletul nostru de ce ar avea nevoie.

Egoistii sunt mai castigati
macar pentru faptul ca au mai mult timp
pentru desavarsirea propriei persoane.

luni, 24 august 2009

Intalnirea



Iubesc ploaia.
Picaturile de viata
care vin atunci cand e timpul.
Iubesc oamenii.
Fiinte pe care le descoperim cu mirare
transformata uneori in bucurie.
Intalnindu-i pe cei alesi intelegem
ca locul lor langa noi era de mult pastrat.
Orice efort de a ni-i aduce mai aproape e inutil.
Ne cautam, o vreme.
Facem ceea ce depinde de noi si,
fara sa ne gandim neaparat la acest lucru,
asteptam intalnirea.
Care e simpla, fireasca, asa cum trebuie sa fie.
Din acel punct, singuratatea devine trecut.

joi, 20 august 2009

De ce



Zbateri mari pentru mici satisfactii.
Cautari, inceputuri,
lectii platite uneori scump.
Viata e o suma de bilanturi
incomplete, provizorii si atat de subiective.
De cate ori ne propunem sa schimbam ceva
atingem, involuntar,
alte planuri, aflate in echilibru.
Si astfel, in loc sa aducem linistea
acolo unde era haos,
stricam echilibrul dincolo,
unde lucrurile erau puse in ordine.
Poate ca marile revelatii le avem in clipe firesti,
cand nimic special nu se intampla.
Doar ochii nostri launtrici tresar
si sufletul nostru intelege, dintr-o data,
de ce.

luni, 17 august 2009

Lumina din noi



Soarele care ne incalzeste sufletul.
Binecuvantare meritata.
Ce-am fi fara lumina din noi?
Prin ce locuri intunecate
am incerca sa ne definim singuratatea?
Si cat de infrigurati am fi,
dimineata, fara zambetul lui...

De ce avem nevoie de atatea cuvinte?
E de-ajuns sa privim; sa ne privim.

vineri, 14 august 2009

Umbra ta



Dreptul de a fi indragostit.
Ca un dar care vine
cand te gandesti la cu totul altceva.
Neasteptat. Poate ca o ironie a sortii.
Atunci cand parea ca umbra ta
nu e pe pamantul acesta.
Ca te-ai nascut pentru a fi singur.
Cat de mult poate sa insemne
faptul ca cineva,
pe care l-ai intalnit simplu,
te-a descoperit in aceeasi secunda.

miercuri, 12 august 2009

Leapsa noua

O noua leapsa, interesanta, preluata de la Pheideas

Viata - nepretuita
Lume - un rau necesar
Copil - cand suntem noi insine
Credinta - protectia suprema
Invatatura - o usa care deschide alte usi
Idee - sclipirea inteligentei
Om - o minune care se transforma, cu timpul
Pamant - o alta minune, de care ne batem joc
Progres - suma ideilor bune, la un moment dat
Libertate - desi e aceeasi pentru toti, fiecare o intelege altfel
Eu - un om care respir prin cuburi de aer :)

Cine e interesat sa o preia, e invitat sa o faca.

luni, 10 august 2009

Rutina



Atatea lucruri pentru care nu ne facem timp.
Atatea posibile motive de bucurie
care trec pe langa noi, fara sa ne atinga.
Mult prea obositi si adanciti in rutina
ne refuzam tocmai clipele care ne-ar aduce
puterea de a zambi.

Atatia oameni pentru care nu avem ochi.
Atatea bogatii care raman ascunse
in sufletele noastre, nedaruite.
Dezamagiti si acaparati de propriile noastre tristeti,
uitam ca mai exista surprize placute.

Poate ca, din cand in cand, cineva sau ceva
ar trebui sa ne scoata din acest maraton,
amintindu-ne ca fiecare clipa lasa in noi
doar atat cat suntem dispusi sa primim.

vineri, 7 august 2009

Sa fim buni



Uitam, de cele mai multe ori, sa fim buni.
Si constientizam acest lucru
doar atunci cand mai primim cate o palma de la viata
sau atunci cand ramanem cu un prieten mai putin.
Un om despre care nu stiu mai nimic,
fiind bolnav, in ultima luna de viata,
regreta ca nu a facut mai mult bine,
ca nu si-a iubit mai mult semenii.
Cineva care l-a cunoscut spune ca omul acela a fost un om bun.
Dar, problema lui, ultima lui problema
a ramas aceea ca putea fi si mai bun.
Putea face mai mult. Si n-a mai apucat.
Cand a inteles, deja nu mai avea timp.
Si, inainte de a pleca, a spus celui de langa el acest lucru.
Cand e vorba de rau, nu trebuie sa semanam, neaparat, unii cu altii.
Numai binele ne-ar putea asemana.
Sa fie asta motivul pentru care il tot uitam?

luni, 3 august 2009

Oricat



Oricat as incerca sa-ti dau un nume,
mai tare m-as incurca.
Pentru ca esti dincolo
de ceea ce poate insemna un nume.
Esti altceva.
Oricat te-as fi cautat,
singura nu as fi avut cum sa te gasesc.
Si nici nu am cum sa-ti spun
cat de bine ai venit.
Oricat de mult am crede ca am ajuns sa stim
despre noi insine ceea ce este mai important,
vedem ca intotdeauna e loc de mai mult.
Miracolul vine din forta cu care iubim
si se intampla atunci cand
nu ne gandim la ce va fi.

Unii spun ca nu exista miracole.
Doar cate o poveste din care invatam sa iubim.

vineri, 31 iulie 2009

Extreme



Totul se invata.
Si cum sa supravietuiesti prabusirii
si cum sa faci fata inaltarii.
Pentru a atinge fiecare extrema,
trecem prin atatea stari intermediare
pe care, insa, nu le tinem minte niciodata.
Ceea ce ramane
este fie amintirea gustului amar al haului,
fie senzatia de putere ametitoare din varf.
Paradoxal, caderile ne imbogatesc mai mult.
Din victorii invatam ca limitele exista
pentru a fi depasite.
Din esecuri intelegem cum trebuie sa luptam
pentru a ne invinge, pas cu pas, temerile.

Puterea vine din obisnuinta de a fi noi insine.

joi, 30 iulie 2009

Singur



Din nou, singur cu tine.
Din nou, TU.
Ti-ai dat seama
cat de mult te poti insela
si cat de mult te poate dezamagi
un om pe care tu ai vrut
sa nu-l dezamagesti.
Nu ti-ai pus nicio clipa problema ca
distanta dintre ceea ce e
si ceea ce pare a fi
cel de langa tine
e inimaginabila.

Cand e vorba de durere,
sufletul e mult prea incapator.

marți, 28 iulie 2009

Țara lui prea tarziu



In tara lui prea tarziu oamenii nu stiu pe ce sa puna pret
decat atunci cand nu mai pot face nimic.
Ei isi folosesc mintea, cuvintele si gesturile
doar pentru a incerca sa iasa in evidenta,
tintind cu orice pret sa ajunga sus,
fara sa le pese de cei din jur.
Numai ca scara valorilor din acea tara e alta decat in afara.
Si astfel, ei traiesc intr-o lume separata,
luptand pentru satisfacerea orgoliului lor,
inregistrand victorii de-o clipa
si neintelegand ca viata e mai mult decat o lupta.

Copiii din tara lui prea tarziu incearca sa se salveze cum pot.
Iar parintii se mira ca au ramas singuri.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Drumul tau



Mergi pe un drum pe care l-ai ales
fara sa stii unde duce.
La inceput ai o urma de indoiala:
daca nu e drumul pe care trebuia sa-l urmezi?
Apoi esti foarte atent la tot ce se intampla,
cautand fiecare indiciu care sa-ti confirme ca e bine.
Cu timpul, iti doresti sa ajungi
mai repede la capatul lui.
Mai tarziu, descoperi ca te-ai obisnuit
si aproape ai uitat de unde ai plecat.
Pentru ca, in cele din urma,
cand in sfarsit ai ajuns,
sa ti se para ca e prea putin,
prea scurt si prea repede a trecut
pentru cate ai mai fi avut de descoperit
in drumul despre care nici o clipa
nu ai crezut cu adevarat ca era numai al tau.

Ai fost primul si ultimul care a trecut pe acolo.

marți, 21 iulie 2009

Minutul tau



Clipa pe care n-ar trebui sa o imparti cu nimeni.
Prilejul cel mai bun de a sta de vorba cu tine.
Fara niciun intrus
si fara sentimentul ca ceilalti ti-au luat tot.
N-avem timp de lamentari.
Doar pentru a salva ceea ce trebuie
si merita salvat din clipa de acum.

Inca o data te ridici, privesti in jur si in tine
si intelegi ca nimic nu se mai intoarce.
Totul merge inainte, iar tu faci parte din acest tot.
Nimeni nu-ti da ragazul de a-ti aduna puterile
daca singur nu inveti ce ai de facut.

miercuri, 15 iulie 2009

Conflicte inutile



De cele mai multe ori vorbim mult si spunem putin.
Vorbim despre noi, in loc sa ascultam si sa invatam.
Ne imaginam ca suntem cei mai importanti
si ca tot ce conteaza e viata noastra.
Uitand ca, singuri, suntem doar o piesa intr-un puzzle.
Cineva mi-a spus ca ne-am nascut
pentru a face mai usoara viata celorlalti.
Si-atunci, de ce, in loc sa ne sprijinim,
preferam sa ne amaram unii pe altii?
In loc sa ne iubim mai mult,
am ajuns sa ne inversunam atat de usor
unii impotriva altora.
Viata e prea scurta pentru a o risipi in conflicte inutile.

vineri, 10 iulie 2009

Nu exista prea mult



Sunt clipe ce trebuie traite si-atat.
Emotia nu incape in cuvinte,
asa cum dragostea nu incape in definitii.
Starea de bine are legatura cu chipul tau,
cu caldura pe care mainile mele o pastreaza
chiar si dupa ce pleci.
De ce trebuie sa pleci mereu?

Sunt vise ce nu trebuie rupte.
Oameni care ne fac sa intelegem ce e dorul.
Si zile in care sensul se delimiteaza.
Dorul arde ideea de timp, iar timpul mistuie viata,
daruindu-ne iluzii si stabilind singur pretul.

Voi lua cu mine tot.
Si voi invata sa am incredere in povestea mea,
asa cum am invatat ca nu exista prea mult,
ci doar incapacitatea noastra
de a cere si de a merita mai mult.

marți, 7 iulie 2009

Vieti in miniatura



Cel care nu stie sa-si traiasca fiecare zi
e putin probabil ca va sti sa-si traiasca intreaga viata.
Fiecare dimineata e inceputul unei vieti in miniatura
in care, fara sa stii ce te asteapta,
incerci sa te pregatesti pentru tot.
Cine va reusi sa gaseasca motive de bucurie,
sa pastreze seninul si sa alunge norii de pe cerul sau,
sa nu-si piarda increderea si nici rabdarea,
acela va simti ca merge pe un drum bun,
ca locul lui e acolo unde se afla
si viata e asa cum trebuie sa fie:
o cautare cu rost si o suma a intelepciunilor
dobandite in fiecare zi.

sâmbătă, 4 iulie 2009

Solutii simple



Admiram la un om puterea de a face față
atunci cand altii nu pot.
Capacitatea de a lua decizii in situatii limita.
Si intelepciunea de a gasi solutii simple
atunci cand toti ceilalti se complica.
Poate ca nu ne nastem cu aceste atuuri.
Dar cred ca depinde numai de noi
sa ni le dezvoltam in fiecare zi.
Aflandu-ne in preajma unui om pe care-l admiram
suntem ochi si urechi, incercand sa vedem
ce resorturi interioare il fac sa fie altfel decat ceilalti.
Tine de farmecul fiecaruia, e-adevarat,
dar si de felul cum a stiut acel om sa selecteze
din tot ce i-a fost dat sa traiasca.
Noi alegem daca ne lasam invinsi
sau daca ne autodepasim.

miercuri, 1 iulie 2009

Cand ai pentru cine



Cand stii ca ai pentru ce si mai ales pentru cine
tot ce faci pare mult mai usor.
Nu simti nici oboseala, nici efortul,
daca ai o motivatie.
Nimic nu e greu cand stii ca
la capatul drumului te asteapta cineva.
Nu mi-a reusit niciodata
sa lupt pentru mine si atat.
Sa tin in mine totul si sa-mi fiu
eu mie de-ajuns.
Chiar daca ne nastem si murim singuri,
viata nu e o suma de destine paralele.
Nu traim cu ochii inchisi.
Sufletul nostru, daca e singur,
se-nchide si nu mai tresare.
Dar daca simte rezonanta unui alt suflet,
ia viata in piept, respira si simte ca traieste deplin.

luni, 29 iunie 2009

Increderea



Uneori ne inhiba anumiti oameni
doar pentru ca ii vedem asa cum nu sunt.
Uneori ne minimalizam capacitatea de a face
lucruri care de fapt ne-ar fi la indemana.
Increderea in sine trebuie luata
in doze mici, dar sigure.
Din cand in cand avem nevoie de confirmari.
Fiecare reusita aduce dorinta de mai mult.
Si, implicit, puterea.
Limitele fiecaruia sunt flexibile in masura in care
ne putem dovedi acest lucru.
E inutil sa ne mintim.
Iar sa ne generam singuri inhibitii si pseudo-obstacole
e o dovada de lipsa de maturitate.
Intelegem mai tarziu lucruri care
ne-ar fi putut folosi in trecut.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Dor



Linistea care vine o data cu vocea ta. Inconfundabila.
Atunci, asteptarea nu mai doare.
Iar timpul, in goana lui, te ajuta sa vii mai repede.
Ne intalnim de-atatea ori in ganduri comune
fara sa stim, fara sa fie necesar sa ne-o spunem.
Imi este de-ajuns sa te ascult si uit cat de mult mi-ai lipsit.
Daca departarea s-ar masura in cuvinte,
n-ar mai exista secunda de tacere.
Si totusi, atunci cand te vad, buzele mele tac.
Doar ochii iti spun mereu bine ai venit.
Intelegi, astfel, cat de dor mi-a fost.
Tu stii intotdeauna cand sa vii.

marți, 23 iunie 2009

Despre reguli



M-ai invatat cat de important este sa stii
unde si cand sa aplici regulile.
Degeaba stii o multime de lucruri
daca nu te ajuta in ceea ce ai de facut.
Degeaba iti iei echipament pentru un meci de fotbal
daca te trezesti intr-un bazin cu apa.
Cu timpul, invatam sa selectam.
Treptat, acumuland esecuri, facem diferenta.
Pentru ca orice regula sa functioneze,
ea trebuie aplicata in sistemul care a creat-o.
Altfel devine, pur si simplu, inutila.

vineri, 19 iunie 2009

Amurg



Incercand sa facem lumea mai buna
devenim noi mai rai.
Cautand raspunsuri
se nasc alte intrebari.
Depasind o etapa
incepem alta, mai grea.
Din ce in ce mai mult
coordonatele vietii noastre
devin mai ample,
iar noi, mai responsabili.
Orice evolutie atinge un maxim,
mai devreme sau mai tarziu.
Preferabil, cat mai tarziu.
Fiecare zi are amiaza.
Dar cine poate spune ca soarele,
in amurg, nu este mai frumos?
Si mai bland...

marți, 16 iunie 2009

Viata incepe mereu



Nu m-am gandit ca oameni care nu se cunosc
se pot intalni intr-o stare de spirit.
N-as fi crezut ca zambetul meu sau tristetea mea
pot fi transmise atat de bine prin cuvinte.
Importanta e cunoasterea.
Uneori, cuvintele ne pot insela.
Alteori, ele ne dau cele mai bune indicii despre un suflet.
Poate ca totul tine de compatibilitate
sau de sinceritatea cu care ne privim.
In definitiv, ne asemanam atat de bine.
Numai ca experientele nefericite ne determina
sa fim sceptici, sa ne dozam increderea,
crezand ca astfel ne aparam de ceea ce ne poate aduce suferinta.
Ce nu luam in calcul, insa, este faptul ca astfel
impiedicam, in egala masura, lucrurile bune sa ajunga la noi.
Viata poate incepe mereu, daca noi ii dam aceasta sansa.

luni, 15 iunie 2009

Uneltele



Sunt lucruri care fac parte din viata noastra
si pe care ne-am obişnuit sa le folosim ca pe niste unelte.
Cand ne atingem scopul, suntem multumiti de noi insine
ca si cum ar fi doar meritul nostru pentru orice reusita.
Uitam de tot ceea ce ne-a fost de folos si ramane doar
mandria de a fi putut implini ce ne-am propus.
“Uneltele” ne asteapta tacute, iar data viitoare
cand avem nevoie de ele le gasim tot acolo.
Nu se revolta, nu ne reproseaza si nu ne bat la cap,
doar uneori, atunci cand obosesc, se strica.
De cele mai multe ori din vina noastra.
De obicei, ajungem sa le pretuim cand e prea tarziu
si numai prin prisma faptului
ca nu ne mai putem duce la bun sfarsit ceea ce ne-am propus.

(Calculatorului meu, care azi a refuzat sa mai scrie cuburi).

vineri, 12 iunie 2009

Cineva



Aproape ca nu ne dam seama cat de mult conteaza, uneori,
un zambet, un cuvant sau macar o privire din partea celorlalti.
Sunt clipe in care mai mult decat orice avem nevoie de cineva
care sa ne vada, sa stim ca prezenta noastra conteaza.
Mai sunt, apoi, momentele in care avem nevoie
sa fim ascultati - lucru mai greu decat am putea crede.
Cine are timp pentru problemele noastre,
cine isi poate lasa deoparte propriile preocupari
pentru a ne asculta?
Si apoi, cine ne intelege asa cum am avea nevoie,
cine ne accepta fara sa ne judece,
ori fara sa incerce macar sa-si dea cu parerea?
A sti sa asculti este o arta.
E un semn de pretuire fata de cel de langa tine.
Dar noi, de cate ori am fost in stare sa ascultam
asa cum le cerem altora sa faca?