Asteptari prea mari...

Astepti de undeva un cuvant, un gest, un semn.
In acelasi timp primesti, de altundeva, mult mai mult,
insa nu te poti bucura deplin,
la gandul ca nu vine de la cine ai fi vrut.
Ramai cu o umbra amara.
Apoi, dupa un timp, intelegi ca ceea ce ai primit
insemna foarte mult, ca de fapt esti un norocos,
dar nu ai stiut sa-l pretuiesti,
la momentul potrivit, pe cel ce merita.
Si din nou ai sentimentul ca nu e drept, ca ai gresit.

Viata merge mai departe. Istoria se repeta:
se-ntampla sa ai, inca o data,
asteptari prea mari de la oameni prea mici .
De nicaieri, din nici o carte nu inveti
cand si cum sa-ti dramuiesti increderea.
Asta o afli singur, cu timpul.

Aparente

Aparente. Cat de mult ne inselam
crezand ca lucrurile sunt ceea ce par.
E mai simplu asa, sa luam de bun ce vedem.

In fiecare om exista un actor.
Constient sau nu, exersam zi de zi
rolul care credem ca ni se potriveste.
Cu cat ne gandim mai mult la felul cum ne privesc ceilalti,
cu atat riscam sa gresim mai mult.
Dar si ceilalti fac acelasi lucru.
Naturali suntem doar atunci cand incetam sa ne raportam la ei.
Viata e un sir de descoperiri - in noi si in lumea noastra.
Inevitabile dezamagiri, dar si nesperate revelatii.

Cand ochii nostri vor invata sa vada dincolo de aparente,
realitatea va fi mai aproape de noi.

Scrisoarea

Fiecare noua zi e o scrisoare nedeschisa.
Ne pot astepta lucruri bune, lucruri rele
sau lucruri care nu ne influenteaza nicicum.
Traind fiecare zi ar trebui sa devenim mai pregatiti,
mai intelegatori si mai constienti ca unele lucruri
trebuie acceptate, altele nu.
Insa, in locul adaptarii, creste in noi, zi de zi, resemnarea.
Astfel, tot ceea ce altadata ne bucura sau ne intrista
acum ne lasa indiferenti.
Am ajuns sa deschidem cu din ce in ce mai putina speranta
scrisoarea numita o noua zi.
Prea multe asteptari ne-au fost inselate
si prea multi sunt cei care,
deliberat, incearca sa ne mutileze fiecare noua zi.
De ce sa-i lasam?

Bun sau rau

In fiecare dintre noi exista un om bun si un om rau.
Cu timpul, devenim mai buni sau mai rai
in functie de mediu, de noroc,
de cat de generoasa este (sau nu) viata cu noi
si de cat intelegem din ceea ce ni se intampla.

Cel mai usor e sa dai vina pe ceilalti pentru raul din tine.
Cel mai greu este sa accepti ca ai fi putut fi mai bun decat esti.
Socoteala nu trebuie sa dai in fata nimanui.
Insa e trist cand, singur cu tine,
descoperi ca rautatea are radacini adanci.

Cu fiecare zi putem face ca binele sa creasca in noi.
Trebuie doar sa renuntam la bataliile inutile care ne obosesc
si ne rapesc din timpul ce ne-a fost dat pentru cu totul altceva.
Inaltarea nu poate fi impiedicata de false obstacole.

Culorile toamnei

Culorile toamnei sunt reflectari cromatice ale sentimentelor.
Natura face parte din viata noastra,
indiferent ca realizam sau nu acest lucru.
Astazi, ochii mei s-au bucurat.
Mi-am oferit ragazul de a privi in jur, amintindu-mi ca orice dar,
daca nu stii sa il pretuiesti la timp, mai tarziu se duce.
Copacii, ca si oamenii, au fiecare alta poveste.
Primii o traiesc în tacere,
daruindu-ne prin culori intelepciunea fiecarui anotimp.
Noi, oamenii, nu numai ca nu ne mai facem timp sa-i privim,
dar ne-am obisnuit sa vorbim - uneori prea mult,
chiar si atunci cand ochii pricep mult mai bine.

Prieten tacut

Umarul acela. Al tau.
Mi-e bine cand ma gandesc ca exista.
Un prieten tacut, care stie sa asculte.
Un reper de nadejde, ce si-a dobandit semnificatia in timp.

Umarul acesta. Al meu.
Pe care stii ca il gasesti chiar si atunci cand nu-ti sunt in preajma.
Pana la urma, totul se rezuma la incredere.
Ca o conventie tacita, in care fiecare stie ce are de facut.

Umarul tau seamana cu tine.