
Uneori trebuie sa accepti si lucrurile
pe care ai fi vrut mai degraba sa le negi.
Ele fac parte din tine, din viata ta,
care nu e nici pe departe perfecta.
In cele din urma, te obisnuiesti
si nici macar nu te mai revolti.
Face parte din lectia de adaptare.
Ceilalti, de cele mai multe ori,
nu pot sa priceapa motivele
furtunilor tale interioare.
Asa cum nici tu, la randu-ti,
nu ai pretentia de a intra,
cu pasi mici si bine intentionati,
in sufletul altcuiva.
Ramane doar comunicarea,
singura cale prin care
se poate transmite in exterior
cate un crampei
din lumea interioara. A fiecaruia.