Binecuvantarea de a iubi

Dragostea ne ia prin surprindere.
Ravaseste, strica echilibrul initial,
schimba ordinea prioritatilor, aduce noi repere.
Inunda sufletul, lumineaza ochii,
accelereaza bataile inimii.
Vindeca ranile vechi, lasand loc altora, viitoare.
Privindu-ne, raportandu-ne la cei dinainte,
ne recunoastem greu.
Si tot ea, dragostea, aduce un nou echilibru.
Neasteptat, descoperim in noi ceva tainuit,
aproape uitat, bine ferecat, in speranta ca astfel
vom invata sa fim mai putin vulnerabili:
binecuvantarea de a iubi si
puterea de a recunoaste acest lucru.

Petalele nu dor

Cand sufletul nu mai e singur, secundele se ingemaneaza.
Clipa ta este si a lui. Amintirile comune au intensitati egale.
Gandul alearga mai repede, incercand sa cuprinda viitorul intreg.

Cuvintele pot fi inlocuite cu petale. Acestea nu dor niciodata.
Evadarile in cea mai frumoasa realitate sunt dincolo de cuburi,
intr-un spatiu mai inalt si atat de rar accesibil.
Ideile inmuguresc printre ganduri,
hranite de adevaruri ce dor si iubiri ce inalta.

Echilibrul... De el ne amintim atunci cand il pierdem
si il uitam dupa ce l-am gasit.