luni, 28 decembrie 2009

Copilul din noi



Nu vom obosi niciodata sa daruim.
Pentru ca bucuria din ochii celorlalti
ne da puterea de a gasi in noi
mereu inca ceva pentru sufletele lor
uneori triste, uneori singure.
Nu vom inceta niciodata sa iubim.
Fara dragoste viata e searbada.

Mirosul bradului de Craciun reinvie copilul din noi,
cu dor de viata si incredere in oameni.
Sufletul isi imbraca haina de sarbatoare.
Lumina din albul zapezii se odihneste pe chipul nostru.
Colindele purifica tot raul de peste an.

Avem nevoie de fiecare clipa de sarbatoare
pentru a ne putea regasi,
pentru a intelege ca dupa fiecare etapa ce se incheie
urmeaza alta, pe care trebuie sa o incepem cu sufletul curat.

vineri, 18 decembrie 2009

Starea de alb



Albul din noi sau ceea ce rezista la orice fel de agresiuni.
Albul ca prezenta dorita, necesara.
Ca refugiu, pentru atunci cand ai zice
ca nimic nu ti-a ramas doar al tau.
Albul ca stare de sarbatoare.
Astfel incat sa nu ai timp nici sa te plictisesti,
nici sa te saturi de sentimentul pe care ti-l creaza.
Starea de alb sau starea cand poti ramane
singur cu ce ai tu mai bun si mai sfant.
Daca nimic nu ti-a ramas in afara,
daca totul pare lipsit de sens,
porneste de la ideea ca albul exista in orice.
De ce nu s-ar inventa, pentru atunci cand avem nevoie,
picatura de alb care sa ne ajute sa vedem mai curat lucrurile?
Si faptele. Nu doar ale noastre.

marți, 15 decembrie 2009

Sfarsit de an



Sfarsit de an, cu lucruri care mai trebuie sa se intample,
cu oameni care-si amintesc de ei si de ceilalti,
cu socoteli care se incheie, dar nu oricum,
si cu dorinta de alb peste noi si peste visurile noastre.

Intr-o singura zi, te poti bucura ca un copil
sau te poti trezi, brusc, ancorat intr-un astazi mult prea dur.
Intr-un singur an se sterg atatea urme din trecut
cat sa lase loc altor intamplari, bune sau rele,
dupa cum trece norocul - pe la noi sau pe la cei de langa noi.
Ceea ce este bun si dorit de unii poate fi, indirect,
sursa nefericirii altora care, la randul lor,
isi gasesc multumire in alta parte, umbrind cine stie ce alte frunti.

E mult? E putin? Sa ai felia ta de viata, cu care stii ca poti face
nimic mai mult decat atat cat esti in stare
si nimic mai putin decat atat cat ai meritat.
Sarbatorile ne fac sa traim mai intens, sa alergam, sa ne agitam,
sa simtim cat am castigat sau cat am fi putut pierde.

vineri, 11 decembrie 2009

Arome tarzii



Gutuia din fata mea e... o lectie. A rabdarii.
Le iubim pentru parfumul lor,
pentru aroma unica,
nascuta din rabdarea de a-si astepta timpul.
Gutuile sunt ultimele fructe pe care ni le daruieste natura.
Au farmecul lor, personalitatea lor. Lumina lor.
Daca intr-un an nu ar mai fi nici o gutuie,
cum am sti ca se apropie sarbatorile?
Ce am mai tine la geam, seara, asteptand vremea colindelor?

Fructele, ca si oamenii, invata sa-si desavarseasca implinirea.

miercuri, 2 decembrie 2009

Maine



Ne imaginam mereu ca va veni o zi
in care sa gasim ragaz pentru tot:
sa citim cartile care ne asteapta,
sa vizitam toti prietenii carora nu le-am mai dat
de atata timp nici un telefon,
sa vedem locuri pe care nu le stim,
sa stam de vorba cu cei dragi mai mult decat pe fuga.
Visam mereu la un maine care sa cuprinda
tot ceea ce astazi nu reusim.

Insa cand ziua aceea vine, daca vine,
nu mai avem cui sa impartasim ce am gasit in carti,
prietenii s-au indepartat de mult, vazandu-si de viata lor,
locurile s-au schimbat
iar parintii au plecat fara sa mai auda de la noi
ceea ce am fi avut sa le spunem.

Maine nu ne va aduce decat nostalgia
dupa un ieri in care viata,
asa incarcata si deloc simpla cum era,
ne oferea tot ce ne-am fi putut dori.