M-ai luat de mana si m-ai intrebat de ce nu am incredere.
Cum sa-ti spun cata singuratate au strans degetele mele?
M-am gandit la limitele cubului.
Cate poate cuprinde si cum te simti atunci cand ai vrea
sa-l transformi, dar sa nu-i pierzi farmecul.
In definitiv, toate se schimba, nu-i asa?
Ca si increderea, fiecare anotimp vine atunci cand trebuie.
Ca si sufletul, locul nostru stiut nu ramane mereu acelasi.
Ar fi trist si prea putin pentru cat am putea avea.
Inertia poate fi invinsa
daca vrem sa ne dam sansa de a merge mai departe.
Poate ca fiecare dimineata are doza ei de curaj.
Ce ne lipseste pentru a incerca sa fim mai buni?
