Sarutul fiecarui ram inflorit.
Imbratisari cu parfum de nou inceput.
Un zambet de dimineata.
Cum sa nu iubesti primavara?
Culorile se ingemaneaza cu sunetele.
Gandul se strecoara conturand chipul tau.
Acum stiu: esti aici cu fiecare sarut,
in atingeri fara sfarsit,
in armonii inca nedescifrate.
Lasa-ma sa fiu migdalul care infloreste
intotdeauna mai devreme
de dorul tau.
6 comentarii:
A inflori de dorul cuiva, iata o „eficientizare” de care numai un poet e in stare. Ave!
Ave! Bun venit in Cub.
Migale, primavara, dor... le simt din ce in ce mai des. Frumos mami.... :)
Cobruta, tu de ce mananci litere? :) Daca le simti, inseamna ca traiesti. O imbratisare pentru tine.
frumos:)
Multumesc... :)
Trimiteți un comentariu