vineri, 31 decembrie 2010

Mai bun. Mai buni...



Speciala, la trecerea intr-un nou an este,
poate, doar starea de spirit pe care ne-o cream
uneori straduindu-ne, alteori nu.

Avandu-i alaturi pe cei care consideram ca merita,
impacati cu noi si cu clipa ce-a trecut,
ne bucuram de anul care incepe sperand,
de fiecare data, ca va fi mai bun.
Fara sa ne gandim, cinstit,
ce l-ar putea face mai bun
pe el sau pe noi
asteptam, mereu, sa fim norocosi, sa dam lovitura,
sa gasim tot ce n-am primit intr-o viata.

Un an nou vine firesc,
poate ca exagerate
sunt doar sperantele pe care ni le punem in el
in loc sa ne intrebam
ce ar trebui sa schimbam in noi,
in loc sa ne privim in fata si sa recunoastem
ca puteam face mai mult.
Depinde de fiecare ca noul an
sa insemne altceva decat ceilalti.

Cel mai frumos dar



Suntem altii atunci cand uitam sa zambim.

Nici un motiv din lume nu este
sau nu ar trebui sa fie
atat de puternic incat sa ne fure zambetul,
darul cel mai frumos pe care il putem oferi celorlalti
si, in egala masura, noua insine.

De sarbatori ne regasim
in cantecul copiilor, colind al sufletului,
in linistea impacarii cu tot ce ne inconjoara,
in mirosul bradului ce reinvie emotia iluziei lui Mos Craciun.

De sarbatori, viata e mai frumoasa
pentru ca incercam sa fim cu totii mai buni.
Cand zambetul vine dinauntru,
chipul nostru oglindeste bucuria vietii.

marți, 21 decembrie 2010

Prima zapada



Ninge linistit afara si in sufletele noastre
renascand zapezile copilariei
si pofta de viata de atunci.

Prima zapada e asteptata cu emotia primei iubiri.
Indiferent cat de firavi sunt primii fulgi,
bucuria intalnirii cu albul lor
nu se compara cu nimic.

Stim ca ninge pentru noi.
Pentru copilul din fiecare,
pregatit sa-si ia sania si sa plece
in cautarea zapezii si a prietenilor de joaca
dintr-un ieri atat de indepartat.

Si, totusi, atat de viu…

luni, 1 noiembrie 2010

Orizont deschis



Fiecare avem anumite locuri
care ne ajuta sa ne regasim.
E de-ajuns sa vezi bucata ta de cer,
sa respiri aerul de care
tu stii cel mai bine cat de dor ti-a fost
ca sa simti, dintr-o data, ca viata e frumoasa.
Cuvintele devin de prisos.
In linistea ta, esti recunoscator
ca ai mai ajuns o data acolo,
ca ai mai vazut o data orizontul tau deschis.

Ne multumim cu putin.
Insa ceea ce altii numesc putin,
pentru noi e mai important decat tot restul.
Bogatia este, de fapt,
ceea ce ne bucura sufletul, facandu-l usor
si ne readuce lumina in priviri,
chiar daca afara e, poate, intuneric.

vineri, 8 octombrie 2010

Leapsa cu amintiri din copilarie

De unde credeam ca nu voi gasi in memorie prea multe amintiri din copilarie, m-am bucurat sa descopar ca NU AM UITAT.

- Gustul copilariei mele e un amestec de ciocolata mica, rotunda, cu Scufita Rosie, Lupul, Vanatorul sau Bunicuta, pe care le gaseam in geanta mamei, cand venea de la serviciu. Scotoceam cu bucurie, stiind ca acolo sigur voi gasi ceva bun.
Apoi mai e prajitura cu foi si serbet pe care tot mama o facea. De curand, am gasit la o cofetarie din Galati o prajitura cu gust asemanator si am spus, cu lacrimi in ochi, "Are gustul copilariei mele!", de nu intelegea vanzatoarea ce-i cu atata emotie pe capul meu.
Si mai e ceva: de cate ori mananc portocale, ma gandesc la cele pe care le aducea tata de la Combinat, in Ajunul Craciunului, cand salariatii primeau cadouri pentru copii. Pe atunci, in anii '70, nu se gaseau portocale decat rar de tot, asa ca pentru mine ele au si astazi gust de Craciun...

- Mirosul copilariei mele e legat tot de mama si de rufele pe care le usca intotdeauna afara, in balconul pe atunci neinchis. Iarna, ele miroseau a ger. Imi afundam nasul in cearsafuri si simteam ca acolo e toata bucuria lumii.

- Cum suna copilaria mea? Cred ca ABBA, Julio Iglesias si Adriano Celentano sunt vocile care ma duc si astazi in trecut. Frumoasa copilarie am avut. Cu 20 de prieteni pe scara blocului, cu fotbal, ascunselea, mita catarata si cate alte jocuri pe care as da orice sa le mai pot juca acum. Tot e bine ca pot povesti despre ele.

Multumesc, Vulpea mea preferata,
ca mi-ai dat prilejul sa ma gandesc la lucrurile astea.
Liber la leapsa, luati-o cu incredere! :)

joi, 7 octombrie 2010

Cercul vicios al neintamplarii



Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale.
N-as sti sa spun exact motivul pentru care
nu ti-am mai dat niciun semn.
As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva.
Prietenia e in noi, e-adevarat,
insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.

Am crezut ca te-am pierdut.
Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita.
Mi-am facut procese de constiinta.
In cercul vicios al neintamplarii
cu cat ma gandeam mai mult,
cu atat curajul de a te cauta se indeparta.

M-ai ajutat.
Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac.
Iti multumesc.
M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba
si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri.
Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.

marți, 7 septembrie 2010

Leapsa cu lucruri placute

Azi am chef de-o leapsa. Si pentru ca am gasit una care-mi face bine la Acuarele
hai sa gasesc zece lucruri care-mi plac azi. Stiu ca am mai raspuns la ea in urma cu mai bine de un an, dar intre timp am sters tot ce nu era cub.

Asadar, imi plac:
Oamenii care privesc in ochi si zambesc.
Natura, oricand, oriunde.
Copiii.
Melodiile care calmeaza.
Vinul lui Tata.
Masina mea, de care mi-e asa de dor.
Ideile constructive.
Cafeaua de dimineata.
Cartile lui Octavian Paler.
Si blogurile unde am ce sa citesc.

Cine mai vrea leapsa, e liber sa o ia. :)

luni, 9 august 2010

Doar tu



Confortul nu vine doar dintr-o ambianta placuta
ci si din linistea interioara
pe care n-o poti cumpara.
Cand te simti bine in propria fiinta
nimeni nu-ti poate strica echilibrul.
Ideile vin de la sine,
nimic nu pare mai greu decat este,
iar limita posibilului e departe.

Cand incepi sa te indoiesti de tine,
atunci se schimba lucrurile.
Tu esti acelasi, insa ti se pare
ca orice ai face nu iese cum ar trebui,
ca esti depasit de evenimente
si ca singur nu le dai de capat.

Dupa fiecare perioada in care
esti macinat de intrebari si ocolit de raspunsuri
intelegi ca, pana la urma, cel mai bun prieten
iti esti, de fapt, doar tu.

duminică, 11 iulie 2010

Acolo



Rabdarea se termina brusc.
Simti ca vrei sa alergi inaintea timpului,
sa ajungi acolo unde gandul tau este deja.
Si totusi, lucrurile tot cum vor ele se aseaza.
Degeaba incerci, degeaba iti aduni toate puterile
pe care ti-ai dovedit de atatea ori ca le ai.
Nu te ajuta decat ordinea fireasca a lucrurilor
pe care ai da orice sa o poti schimba, uneori.
Nelinistea te cuprinde intai putin,
apoi, din ce in ce mai mult,
pana cand devii sclavul ei.
Impotrivindu-te nu faci decat sa intri si mai repede
in vartejul menit sa te scoata din ritm.

Dar vine si clipa cand ajungi acolo unde ai vrut.
Toate indoielile se spulbera,
inima e la locul ei, bate normal si...
restul devine trecut.

duminică, 13 iunie 2010

Promisiunea



Daca am sti ce ne asteapta,
pesemne ca am fi tentati sa ne impotrivim
si sa schimbam, atat cat se poate,
ceea ce sta sa vina.
Faptul ca nu stim ce urmeaza ne da sansa
de a infrunta, pur si simplu, orice situatie,
bucurandu-ne, daca e bine,
intarindu-ne, daca e de luptat pentru a fi bine.
Orice inceput are doza lui de promisiune.

Ceea ce uitam adesea
este ca implinirea acestei promisiuni depinde de noi.
Asteptam de la altii să trimita norocul pe strada noastra
si dezarmam la primul semn de furtuna.
Fara sa acceptam ca, de fapt, si norii fac parte din viata,
iar curajosii nu se limiteaza
doar la a supravietui.

Ii admiram pe cei care au stiut ce si cat sa ceara de la viata,
insa, cand e vorba de propriul nostru drum,
ne temem sa cerem prea mult
ca nu cumva sa primim prea putin.
Din timp in timp e bine sa ne intrebam
sincer si limpede ce vrem,
pentru a sti ce promisiune avem de tinut.

joi, 3 iunie 2010

Norocul



Credem ca anumiti oameni
sau anumite lucruri
ne poarta noroc.
Si facem tot posibilul ca,
atunci cand avem nevoie,
acei oameni sau acele lucruri
sa ne fie in preajma.
Astfel, avem sentimentul
ca sansa e de partea noastra,
ca norocul ne e garantat.
El vine, de fapt,
din linistea de a avea cu noi
ceva sau pe cineva benefic,
din bucuria de a sti
ca avem pentru cine sa facem ceva bun
si din increderea ca putem implini un lucru
oricat de greu ar fi,
atat timp cat nu suntem
macar in interiorul nostru
singuri.

Apoi, nimeni nu mai sta sa vada
de unde venea, de fapt, norocul.
Important este ca peste emotia unui obstacol
sa suprapunem imaginea cuiva sau a ceva drag.
Si totul pare mult mai usor.

vineri, 21 mai 2010

Justificari inutile



De orice poti fugi, numai de tine nu.
Cu cat incerci sa inchizi mai adanc in tine
lucrurile de care nu esti mandru,
cu atat obsesia lor devine mai puternica.
Iar umbra gandurilor si a faptelor tale
te urmareste mereu.

Pe oricine poti minţi, dar nu pe tine.
Degeaba iti faci iluzii si incerci
sa gasesti, de fiecare data, justificari
acolo unde nu e nimic de explicat.
Realitatea te pune la punct fara drept de apel.

Pentru linistea ta e preferabil
sa nu te ascunzi si sa nu te amagesti.
Asumarea oricarui lucru la timpul lui
iti da masura reala a ceea ce esti.

luni, 3 mai 2010

Inapoi, la viata



Te poti simti singur, abatut, trist,
dar niciodata invins.
Poti pierde, poti gresi, poti suferi,
dar nu te gandi sa abandonezi.
Aminteste-ti, atunci cand e nevoie,
ca esti puternic, ca sunt lucruri pe care
nimeni nu le poate face
mai bine decat tine.
Priveste viata cu ochi de invingator.
Accepta ce e de acceptat si mergi mai departe.
Strange din dinti,
spune copacului de langa tine ce te doare,
invata de la el sa ramai in picioare si...
intoarce-te.

Inapoi, la viata.

duminică, 18 aprilie 2010

Oglinzi imperfecte



Ceea ce vedem zi de zi pe chipurile celorlalti
sunt doar reflectari imperfecte ale unor sentimente
mai bine ori mai stangaci ascunse.
Exersand supravietuirea, lasam la vedere
ce credem ca ne face mai putin vulnerabili.
Astfel, ce afisam nu are, de cele mai multe ori,
legatura cu ce se intampla, de fapt, in sufletul nostru.
Doar ochii ne dau de gol, singurii care nu pot sa minta.

Cine vrea sa treaca dincolo
de o expresie afisata pe chipul celuilalt
o poate face cu rabdare,
explorand tacerea din spatele cuvintelor.
Abia ceea ce descoperim acolo
e inceputul unei alte cunoasteri.

joi, 8 aprilie 2010

Zbor permis



Nici o primavara nu seamana cu alta.
Asteptarea zilelor insorite
nu se incheie de doua ori la fel.
Noi, cei de astazi, nu suntem aceiasi de anul trecut.
Viata ne ingaduie atatea iluzii
cate suntem dispusi sa strangem cu ochii deschisi
si atatea deziluzii
cate poate cuprinde mintea noastra de azi.
Ceea ce tinem minte nu sunt victoriile,
nu implinirile, ci clipele de deznadejde,
cand am simtit ca cineva ne-a luat aerul.

Primavara nu vine de doua ori la fel,
insa senzatia de zbor permis, de libertate
e aceeasi cu fiecare inmugurire, cu fiecare inceput.

marți, 30 martie 2010

Sarbatori de bun simt



Ar trebui sa invatam sa facem diferenta
intre o sarbatoare discreta si una ostentativa.
Asa cum ne rugam in gand, fara martori si fara parada,
tot la fel ar trebui sa nu depasim in niciun fel
limita bunului simt atunci cand vin sarbatorile crestine.
Suferinta o putem intelege doar suferind.
Iar pentru asta nu avem nevoie de cuvinte.
Bunatatea nu e de conjunctura: exista sau nu.
Nu are rost sa te prefaci in fata nimanui.
Iertarea si intelegerea sunt prea profunde
si prea importante ca sa poata fi afisate.
Lumina si linistea vin de dincolo de noi
si nu au legatura nici cu numele,
nici cu functia, nici cu bunastarea fiecaruia.
Ci doar cu sufletul nostru si cu faptele noastre de-o viata.

miercuri, 17 martie 2010

Amintiri bune



Timpul vindeca.
Pana si lucrurile care ai fi crezut ca au radacini adanci.
Uitarea si indiferenta acopera fragmente de trecut.
Intre ele, descoperi ca anumiti oameni raman
acolo, asa cum ii stiai.
Neschimbati, neclintiti din amintirile tale bune.
E meritul lor pentru locul pe care au stiut
sa-l castige in sufletul tau sau,
poate, au venit atunci cand trebuia.

Cum poti individualiza un om mai bine decat
prin ceea ce inveti sa faci
raportandu-le la prezenta lui în viata ta?
Nu neaparat fizica, nu neaparat permanenta,
dar de referinta.
Ca un punct de reper care te ajuta din cand in cand.
Atunci cand, de fapt, ai nevoie.

Zborul il invatam, fiecare, de unul singur.
Dar nimeni nu poate spune ca nu a existat
macar un om pe care sa-l fi admirat mai intai.

duminică, 7 martie 2010

Primavara din noi



Primavara din noi are legatura cu cei dragi.
Daca sufletul are pentru cine sa tresara,
daca ochii au pentru ce sa zambeasca,
atunci primavara poate veni in orice clipa.
Iar daca intr-o zi ni se pare
ca gasim mai greu rostul nostru aici
nu inseamna decat ca am incetat sa daruim
si astfel fluxul iubirii a fost intrerupt
din cauza noastra.
Degeaba ne incapatanam apoi in asteptare.
De nicaieri nu va veni
ceea ce ar trebui, de fapt, sa plece de la noi.

joi, 25 februarie 2010

Paharul rabdarii



Din timp in timp ceva trebuie schimbat.
Pe langa adaptarea continua
pe care o exersam vrand, nevrand,
sunt acele schimbari care ne scot din ritm
si ne solicita mai mult.
Pentru ele, niciodata nu suntem pregatiti.
Pentru ca nu e nimic de planificat.
E doar un pahar al rabdarii care se umple.
Apoi, totul o ia de la capat.
Pe langa experienta pozitiva si aparenta siguranta
ducem cu noi tristetea fiecărui esec
si deceptii de-o clipa.
Adunate in timp, ele alcatuiesc trecutul fiecaruia.

marți, 16 februarie 2010

Daca



Daca nu ne-am mai lasa prada primului impuls,
daca am gasi, de cate ori e nevoie, ragazul si puterea
de a privi si de a judeca detasat
situatiile si lucrurile
am avea mai putine regrete.

Daca am incerca, macar o data,
ca un exercitiu de vointa,
sa ne imaginam in postura celuilalt
am reusi sa intelegem ceea ce ne scapa atat de des.
Adevarul e, de obicei, undeva, la mijloc
pentru ca fiecare, in felul lui, are dreptate.

Daca am asculta mai mult decat vorbim,
daca am citi mai mult decat scriem,
daca am incerca mai mult sa intelegem decat sa judecam.

Daca am iubi mai mult decat cerem sa fim iubiti,
daca...

sâmbătă, 13 februarie 2010

Aroma de gand



Ratacind in oceanul de alb, cautam tinta verde a unui gand.
Pare atat de indepartata primavara de dincolo de noi.
Cu mainile inghetate si obrajii purtand sarutul gerului
inchidem ochii, chemand caldura unei dimineti inverzite.
Pasii scartaie a iarna
gesturile au incetinit, amortite de frigul din jur.
Cum sa nu-ti fie dor de bratele inmugurite,
incarcate de promisiunea atator impliniri viitoare?

Cata rabdare are natura, asteptandu-si timpul,
pregatind pe indelete un nou inceput.
Cata incredere iti trebuie de fiecare data
pentru a accepta ca lucrurile se aseaza
incet, dar sigur, in varianta optima pentru tine.

Asa cum primavara miroase a viata,
fiecare zi are aroma gandului ce o domina.
Cand m-am trezit, astazi am simtit parfum de speranta.

luni, 8 februarie 2010

Chiar daca



Chiar daca drumul pare uneori mai greu,
chiar daca incertitudinile ne incoltesc
iar dezamagirile se aduna cu fiecare zi
mai mult decat credem noi ca putem duce,
chiar daca oamenii nu sunt intotdeauna
cei care am avea noi nevoie sa fie,
chiar daca soarele nu este acolo
asa cum gandul nostru ar vrea,
chiar daca astazi prietenii par ca ne-au uitat,
nu e grav.

Nu inseamna decat ca
atunci cand vom afla calea,
cand vom avea certitudini,
cand vom intalni un om deosebit,
cand soarele va fi din nou cu noi, nu doar in gand,
sau cand vom regasi un prieten,

abia atunci vom sti ca a meritat.

P.S. Astazi, blogul meu implineste un an.
Sunt bucuroasa ca v-ati alaturat Cubului meu de aer.
Va multumesc.

vineri, 1 ianuarie 2010

Clepsidra



Dincolo de asteptari mai este intotdeauna loc pentru ceva
care incepe de acolo de unde se termina febra lucrului dorit.
Dincolo de cuvinte exista permanent in noi
puterea de a comunica,
cu atat mai mult cu cat intelegerea ar trebui
sa nu lase loc barierelor de nici un fel.

A mai trecut un an. Am mai trait un an.
Launtrul fiecaruia s-a mai schimbat putin.
Uneori zambim imaginii noastre din fotografiile vechi,
alteori ne regasim in randuri scrise candva,
in mici amintiri uitate.

O clepsidra pentru fiecare, ca o masura a timpului interior.
Un brad, mereu altul, dar care aduce in casele noastre
acelasi aer proaspat de nou an, de noi sperante.
Mi s-a intamplat sa uit ceva, in seara Anului Nou.
Nu mi-am pus o dorinta.
Sper sa nu fie grav, mai ales ca nu de dorinte ducem lipsa.
Poate ca altcineva, in aceeasi seara, si-a pus doua
la care tine in egala masura.
Si poate ca astfel i se vor implini amandoua.