joi, 23 aprilie 2009

Adancul prapastiei



Am inteles ca putem fi in fiecare zi fericiti.
Ca trambulina care ne poate duce spre o noua inaltare
o gasim doar in adancul prapastiei.
Descoperim ca oamenii pot fi generosi
atunci cand ne asteptam mai putin.
Intotdeauna cineva stiut sau mai putin stiut
se gandeste la noi si are nevoie de noi.
La fiecare om putem admira ceva.
Uneori ni se pare incredibil
cat de bine ne putem regasi in altii.
Alteori nu ne mai regasim nici in noi insine.
Insa nimic nu este definitiv.
Nici bucuria, nici amarul.
Nici chiar despartirile.

Se spune ca Dumnezeu are rabdare cu noi
pana cand invatam sa iubim.
Poate ca, in definitiv, asta facem in fiecare zi.

12 comentarii:

Călin Hera spunea...

„Se spune ca Dumnezeu are rabdare cu noi
pana cand invatam sa iubim.
Poate ca, in definitiv, asta facem in fiecare zi.”

Foarte optimiste versuri, Angela. Mi-ar placea ca un numar cat mai mare de oameni sa invete, in fiecare zi, sa iubeasca un pic. Imi scot palaria in fata celor care reusesc asta, ca vor sau ca nu vor.

Angela Ribus spunea...

Calin. Si eu am invatat de la altii. Oricine poate invata acest lucru, zic eu. :)
Ce bine-mi pare ca mai exista cineva care gandeste ca mine!
Tare mult imi plac povestile tale. Am sa i le citesc fetitei mele.

DĂSCĂLIȚA CREATIVE TRAINING spunea...

Fericirea noastra depinde intr-un fel de noi, de modul nostru de a vedea lucrurile ce ne inconjoara, de ceea ce oferim celor din jur.

Angela Ribus spunea...

Miki. Asa-i. Cand uitam ca depinde si de noi si asteptam doar de la ceilalti sa ne dea motive de fericire, atunci ajungem sa ne intrebam de ce ne ocoleste fericirea.

Evergreen spunea...

foarte foarte foarte frumos.

nu am cuvinte

Angela Ribus spunea...

Evergreen. In multe seri m-au emotionat cuvintele tale. Si tu nici nu stiai :)
Bun venit in Cub!

Paul spunea...

De multe ori as vrea sa-mi asez pe acest fund sufletul... sa vad de ce este in stare, ar putea sa-i spele apa durerea sau singuratatea sa-l faca sa renasca. Mai nou cand trebuie sa ma culc, imi astern patul venind la tine, asa, ca sa nu deranjez pe nimeni, apoi las muzica sa-mi linisteasca somnul.

Angela Ribus spunea...

Paul. Apa nu prea spala durerile. Mai degraba uitarea. Am sa caut melodii care sa nu-ti sperie somnul. Initial nu intelesesem despre ce fund vorbesti. Apoi m-am linistit. :)
Singuratatea ne poate ajuta sa ne regasim. Insa pentru a renaste cred ca tot de dragoste avem nevoie.

Paul spunea...

Angela m-ai facut sa zambesc, m-am gandit ca-ti va da de furca acest"fund":))
Greu gasesti din nou dragoste, trebuie sa fim realisti, o palpam pe ici colo, doar atat, in rest...vise:)
Durerea este profunda, apa poate fi medicamentul de moment ce poate astampara dorul ce nu vrea sa piara:)
O zi buna Angela!

Angela Ribus spunea...

Paul. N-am spus ca o gasesti usor. Asa-i. Iti trebuie sansa. Si infinita rabdare. Paler spunea sa nu uitam ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
O zi frumoasa si tie! Mie mi le face Ana frumoase.

Nicolae Anca spunea...

Sunt fericita ca macar pot vedea astfel de imagini, fara eforturi prea mari... inca o data visez cu ochii deschisi, e fascinant!
Asta facem in fiecare zi, da... iubim; iubim oamenii, peisajele, natura, tot ceea ce trece prin noi si pe langa noi!
Daca Dumnezeu ne iubeste si are rabdare, noi de ce sa nu facem la fel?

Angela Ribus spunea...

AncKhiy. Corect. Macar atat sa invatam.