.jpg)
Daca am putea transforma tot ce ni se intampla
in lucruri utile noua, am deprinde mult mai usor
pragmatismul atat de necesar.
Visam cu ochii deschisi ca lumea este si a noastra,
ca exista prieteni si bune intentii.
Cateodata avem confirmari.
Alteori, ne alimentam singuri visul
cu indarjirea jucatorului care nu crede ca a pierdut
nici macar dupa ce toti au plecat acasa.
Cand cineva ne spune ca gresim nu vrem sa-l ascultam
gandindu-ne ca nu are cum sa stie el mai bine.
De cele mai multe ori stim pentru celalalt ce e de facut
iar pentru noi invatam, in cel mai bun caz, foarte tarziu.
12 comentarii:
O fi adevarat ce spui, insa optimismul trebuie sa primeze, gura lumii nu intotdeauna alimenteaza adevarul, are si o doza de rautate...cam multa as zice uneori.
O zi senina in sufletul tau alaturi de cea care-ti daruieste zambet.
Acelasi Paulica:)
intotdeauna avem taria sa o luam de la capat atunci cand pierdem,asa cu ai spus si tu de multe ori avem mai multa grija de cel de langa noi mai mult,noi avem grija de alti ,,dar alti au grija de noi???
Am revenit, draga mea prietena. Ceea ce scrii tu aici traim toti , mai devreme sau mai tarziu.Eu ma recunosc in randurile acestea, cel putin in cateva. Am incercat din rasputeri sa fac lucrurile cat am putut de bine, sa transmit oamenilor care lucreaza cu mine exact ceea ce stiam ca ii va ajuta sa mai urce o treapta pentru a evolua profesional, insa nu am fost luata in seama de fiecare data si au pierdut , iar acum regreta. Important este sa invatam ceva din fiecare moment al vietii. Multumesc pentru vizita! Te astept mereu cu mare drag, minunata prietena.
Paul. Si eu sunt o optimista. Dar nu putem fi chiar tot timpul asa. Cand ne mai luam cate una peste ochi dureaza putin pana ne revenim. Asa eram cand am scris cubul.
Iti multumesc pentru urare. Sa-ti mearga bine si tie!
Gabriela. Cand, in sfarsit, avem norocul de a gasi pe cineva care are grija de noi, nu ne vine sa credem... Tocmai pentru ca nu suntem obisnuiti.
Geanina. Toate cuburile sunt urmare a unor experiente. De-asta am pus acel motto, viata prin filtrul sufletului.
In ceea ce te priveste, am inteles de la inceput ca esti o altruista. Cei care stiu sa te pretuiasca au multe de invatat de la tine. Mi-as fi dorit asa o profesoara, ca tine :))
Floricelelor de primavara, va salut si inca mai traiesc cu iluzia ca sunt racordat la furtunasul cu speranta! La batranete vom realiza ca ramanem cu prieteni si cu fotografii. Cu foarte multe fotografii.........
Paul G. Si noi te salutam, galateanule. Iar furtunasul acela da, are un racord special pentru tine :)
Batranetea? Mai e muult pana atunci. :)))
Eu cred ca mai degraba e vorba taria sufletului tau de a merge mai departe si de a invata din cele intamplate tie ori altcuiva apropiat sau nu! Optimismul exista oricum in oricare dintre noi doar ca nu toti sunt optimisti vizibil, se lamenteaza si experimenteaza frici pe care de fapt le refuza mental, chiar si cu un gram!
Insusi faptul ca inca mai speri la ceva cu acel gram ascuns, e tot optimism pentru mine!
Altii din pacate clacheaza pentru ca optimismul fiind in masura foarte mica si nedescoperit, este doborat de celelalte grame care se dovedesc a fi mai puternice, din pacate; unicul gram nu este valorificat!
De ce oare se spune ca "buturuga mica rastoarna carul mare"?
Daca ai sufletul puternic, gramul de optimism transforma in cenusa, gramele de pesimism!
;)
AncKhiy. Optimismul creste o data cu noi, daca avem grija de el si ii dam ce-i trebuie.
Mi-a placut teoria ta cu gramele :)
Cat despre taria sufletului... sa citesti "E atat de simplu sa fim noi". E un cub pornit chiar de la ideea asta.
Eu sunt un optimist incurabil. Nimic nu mă transformă, nici chiar dezamăgirile care apar şi ele din când în când... Cred în continuare în bunele intenţii.
Mugur. Chiar daca nu invatam din prima, pana la urma, cu timpul, tot devenim mai intelepti.
Ai dreptate in privinta zambetului si a optimismului.
Cristian. Bun venit!
E mare lucru daca poti fi mereu optimist.
Si eu cred in bunele intentii... chiar si cand ma lovesc de celelalte :)
Ce vremuri! Paul scria pe blog... si o facea intr-un mare fel!
Ar fi minunat sa ne oprim si sa ascultam...si sa invatam si pentru noi...
Scrierile tale sunt un adevarat balsam Angela!
Trimiteți un comentariu