.jpg)
Cineva mi-a luat aerul.
Poate ieri, sau poate mai demult.
Peretii cubului sunt acum mai inalti.
Iar la fereastra de sus parca nu mai ajung.
Cerul e mai departe.
Ii simt binecuvantarea altfel decat de obicei.
De data asta, nici gandul la tine nu ma mai ajuta.
In propriul meu cub, aerul meu nu mai este.
Linistea doare.
Asteptarea aceasta.
Oameni care au uitat sa mai vina.
Poate ca am uitat sa-i chem
sau poate ca au venit, deja,
dar cine stie ce lacat nestiut i-a oprit
la poarta cubului.