Mai sarac cu o asteptare

Bucuria se amesteca uneori cu atatea intrebari
incat descoperi ca ai uitat cum e sa uiti de tine.
Cand inca un vis e pe cale sa ti se implineasca
ramai mai sarac cu o asteptare.
Daca am sti cat de departe e ziua in care
vom fi pe deplin impliniti
am cumpara din timp
rezerve de rabdare si de incredere.

Suntem, de cele mai multe ori, egoisti.
Si nu mai facem nici macar efortul
de a imparti cu celalalt indoielile noastre,
cu gandul ca oricum nu ne poate fi de folos.
Ne intersectam prea rar si atunci prea pe fuga
pentru a mai simti ca impartim totul la doi.

Asteptarea aceasta

Cineva mi-a luat aerul.
Poate ieri, sau poate mai demult.
Peretii cubului sunt acum mai inalti.
Iar la fereastra de sus parca nu mai ajung.
Cerul e mai departe.
Ii simt binecuvantarea altfel decat de obicei.
De data asta, nici gandul la tine nu ma mai ajuta.

In propriul meu cub, aerul meu nu mai este.
Linistea doare.
Asteptarea aceasta.
Oameni care au uitat sa mai vina.
Poate ca am uitat sa-i chem
sau poate ca au venit, deja,
dar cine stie ce lacat nestiut i-a oprit
la poarta cubului.

Sfidand asteptarea

Sarbatoarea din noi. Care nu tine cont de datele oficiale.
Cand sufletul tau se topeste de bucuria revederii acelui suflet drag.
Cand secunde, minute si ore, puse cap la cap, respiri doar prin celalalt.
Sfidezi asteptarea, infrunti distanta.
Traiesti doar pentru urmatoarea revedere.
Toate iti par atunci incarcate de semnificatii.
Culorile au farmec, cuvintele ai vrea sa le poti tine minte pe toate.

Sunt lucruri pe care numai iubind le constientizezi,
asa cum sunt si lucruri pe care tot iubind le poti ignora cel mai bine.
Primele tin de tine si de el.
Celelalte tin de ceilalti si au atat de mica importanta.