luni, 15 iunie 2009

Uneltele



Sunt lucruri care fac parte din viata noastra
si pe care ne-am obişnuit sa le folosim ca pe niste unelte.
Cand ne atingem scopul, suntem multumiti de noi insine
ca si cum ar fi doar meritul nostru pentru orice reusita.
Uitam de tot ceea ce ne-a fost de folos si ramane doar
mandria de a fi putut implini ce ne-am propus.
“Uneltele” ne asteapta tacute, iar data viitoare
cand avem nevoie de ele le gasim tot acolo.
Nu se revolta, nu ne reproseaza si nu ne bat la cap,
doar uneori, atunci cand obosesc, se strica.
De cele mai multe ori din vina noastra.
De obicei, ajungem sa le pretuim cand e prea tarziu
si numai prin prisma faptului
ca nu ne mai putem duce la bun sfarsit ceea ce ne-am propus.

(Calculatorului meu, care azi a refuzat sa mai scrie cuburi).

8 comentarii:

Geocer spunea...

E, acum daca i-ai dedicat un articol s-ar putea sa revina la sentimente mai bune !

Paul spunea...

Cat de dragi imi sunt, cred ca m-am indragostit de ele, abia astept sa le revad, simt ca nu mai pot trai fara sa le revad zilnic, nu mai simt oboseala.
Cand va vad asezati, acolo, in gradinile voastre virtuale, prin intermediul lor sentimentele prind viata, durerea devine bucurie, tristetea prinde aripi de fericire, intr-un cuvant: TRAIESC !

Călin Hera spunea...

E bine să nu te legi de „unelte”, să nu-ti imaginezi că ar avea o viată a lor. Dar cine a spus că facem vreodată ceea ce e bine?
Mi-e dor de Olympia mea, care a fost a bunicului meu...

Angela Ribus spunea...

Geocer. Sigur. A simtit ca mi-e drag si ca imi pare rau pentru toate zilele in care l-am tratat ca pe un obiect si atat. :)

Iti multumesc ca ma citesti.

Angela Ribus spunea...

Paul N.K. Da, noi toti le datoram faptul ca putem sa ne bucuram unii de cuvintele celorlalti.
Asadar, sa le fim recunoscatori micilor computere care ne fac sa nu mai fim singuri. :)

Angela Ribus spunea...

Calin. Eu pe Olympia mea o mai am. :)

Si nu, nu pot sa nu ma leg de ele. Toate m-au ajutat, la vremea lor. E-adevarat, insa, ca nu le putem pastra o vesnicie...

George Colang spunea...

la Heidegger aceste unelte sunt denumite ''ustensile'' iar caracterul lor de fiinta iese in evidenta tocmai atunci cand se strica. pana atunci, noi le vedem ca fiintari la indemana, acum insa sunt lucruri in sine.

Angela Ribus spunea...

Offshore. Multam. Heidegger - baiat destept.
Te mai astept pe aici. :)