miercuri, 13 mai 2009

Cand moare o iubire



Cand moare o iubire nimeni nu stie.
Nimic nu mai e la fel,
insa clipa aceea, cand iubirea se duce,
nu o constientizam.
Mai tarziu ne intrebam cine si unde a gresit
dar asta oricum nu mai are importanta.
Vraja iubirii pierdute
nimic nu ne-o poate aduce inapoi.
Gresim incercand sa o reinviem din amintiri.
E ca si cum am pastra o floare uscata,
mintindu-ne mereu ca e
la fel de proaspata ca la inceput.

29 de comentarii:

Anonim spunea...

Ferestrica cu floricele mmuuulte imi place. Unde o gasisi?

Angela Ribus spunea...

Paul. Am cautat-o mult. :) Daca esti cuminte, ti-o trimit pe mail.

Raluca Mihai spunea...

Cand o iubire moare... vine alta.... intensitatea e diferita insa... e bine:) O imbratisare calda pentru voi

Ana Elisabeta spunea...

Când moare o iubire ar trebui să urmăm exemplul tău: să culegem o floare vie şi să o privim cum se usucă încet în ciuda eforturilor noastre de a o îngriji şi să înţelegem că vina nu-şi are locul acolo, că sunt lucruri cărora chiar nu ai cum să te împotriveşti. În filmul ăla la care tot mă uit spune cineva: fiecare cântec are un sfârşit însă cu toate astea nu văd de ce nu ne-am putea bucura de muzică.

Angela Ribus spunea...

Stefy. Nu-i atat de simplu. Nimeni nu cred ca -si doreste sa ajunga "colectionar" de iubiri apuse. De fiecare data speram ca nu va mai urma o alta, ca de data asta va dura...
Te imbratisam.

Angela Ribus spunea...

Ana. ... Un prieten are o vorba:
Iubirea, ca si viata, tine cat tine,
pana cand se sfarseste. :))

DĂSCĂLIȚA CREATIVE TRAINING spunea...

Iubirile se nasc si mor, iar florile uscate au si ele un farmec al lor

Călin Hera spunea...

Asta e o problemă teribilă (vezi, versurile tale ridică mereu probleme; când sunt optimiste, viata pare un cântec, acum te pun pe gânduri).
Momentul în care moare iubirea e unul cumplit. Cred că e mai cumplit pentru celălalt, totusi. Dar si tu, atunci când îti moare iubirea, suferi. Ce faci? Îi spui? Te prefaci că nimic nu s-a întâmplat, ca să nu sufere ea/el? Se poate să nu-ti dai seama, să nu intelegi ce ti/vi se întâmplă, OK. E mai bine asa? Sau asta înseamnă că n-a murit?
Angela, ai deschis o dezbatere.

Angela Ribus spunea...

Miki. E o chestiune de gust.
Nu te contrazic, insa eu prefer florile vii.
A fost o vreme cand le pastram pe cele cu semnificatie dupa ce se uscau. Insa am renuntat de mult.
Totusi, alcatuiau o imagine trista.

Angela Ribus spunea...

Calin. Da, ai dreptate. E mai cumplit pentru celalalt.
Nu te poti preface...
Iar cel care nu-si da seama la inceput, tot va simti pana la urma. Si oricum va suferi.
Cel care inca iubeste sufera mai mult.

Exista o compensatie in timp.
Ajungem atat in postura unuia cat si a celuilalt.

Si cu toate astea, supravietuim. :)

Valentina Bucur spunea...

chiar poate muri o iubire?!

Angela Ribus spunea...

Valentina. Da, din pacate.
Cele mai multe...

Valentina Bucur spunea...

la mine nu a murit niciuna... doar au suferit mici ajustari...

Angela Ribus spunea...

Valentina. Draga de tine. Mai vorbim peste 5 ani, apoi peste 10. Nu vreau sa te sperii si nici sa-ti intunec asteptarile. Pur si simplu se intampla, face parte din cursul firesc al vietii.
Daca l-am gasi pe EL la 18 ani sau la 20, apoi... ce ne-ar mai ramane de facut pana la sfarsitul vietii?

Valentina Bucur spunea...

daca te referi la prieteni/iubiti... am avut parte de despartiri nu tocmai placute, chiar indigeste pe moment... dar cu timpul mi'am dat seama ca nu am de ce sa mai sufar pt ca in fiinta mea mereu raman salvate amintirile si sentimentele frumoase, iar cele urate sunt repede eliminate... cu fostii prieteni am ramas in relatii foarte stranse si am plantat la fiecare franturi din vechea iubire dar sub o alta forma... dar poate ca eu am fost si ferita... nu am avut parte de persoane rauvoitoare, pur si simplu lipsa de experienta si'a spus de fiecare data cuvantul in despartiri... nerabdarea, orgoliul, copilariile duse in extreme... e destul de tarziu si sunt foarte obosita si nu stiu daca ma fac descifrabila... mai vorbim... noapte buna >:D<

Geanina Codita spunea...

La final nu iti mai ramane decat sa pui punct si sa iti continui drumul. Dureros ce-i drept, insa timpul are grija sa vindece.Cine isi imagineaza ca o iubire ajunsa la final poate fi dusa la reanimare ca apoi sa poata continua , prefacandu-se ca nu s-a intamplat nimic, se inseala. Nimic nu va mai fi ca inainte, iar ceea ce credem ca traieste sa fie doar dorinta noastra care nu mai are limite in acel moment.

Angela Ribus spunea...

Valentina. Iubirile mari nu sunt multe in viata.

Angela Ribus spunea...

Geanina. Intr-adevar. Nu exista reanimare pentru acest sentiment...

Anonim spunea...

Intre timp m-am cumintit, dar ti-am furat-o... A pus-o sotia screensaver. Multam...

Angela Ribus spunea...

Paul. Cu placere. Imi plac oamenii descurcareti :))

Paul spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Angela Ribus spunea...

Paul. Multumesc. Dar sper ca nu pleci nicaieri...
Suna asa, a despartire, cumva. Sper sa fi inteles eu gresit. :)

Paul spunea...

Mda, postarile tale ridica semne de intrebare
a fi sau a nu fi fericit?
a regreta sau nu ce a fost?
Mi-a parut bine Angela de cunostiinta, iti doresc sa-ti gasesti linistea sufleteasca si sa fi fericita alaturi de copilul tau
Cu respect, Paul

liviu.capitan spunea...

cand moare iubirea
gravitatia iubiri
nu ne mai tine impreuna,
cand ne-am racit unul de altul
a mai ramas
din dragostea noastra cea mare
doar praf
de stele cazatoare.....

mi-a placut scrierea ta
mai trec

Angela Ribus spunea...

Liviu. Te mai astept cu alte scrieri. :)

ADITEEA spunea...

http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/cum-dispare-dragostea-asa%e2%80%a6-dintr-o-data/

Ileana spunea...

Iubirea care moare nu a fost una profunda, de sine constienta...
Adevarata iubire rezista.

Angela Ribus spunea...

Ileana. As vrea sa ai dreptate.
Si atunci, de ce suferim atat ori de cate ori moare o iubire?...

Ileana spunea...

Suferinta o da ego-ul, nu iubirea.
Sau esafodajul fantoma pe care ne-am asezat visele, idealurile. Perceptia eronata asupra lucrurilor.
Iubim nu omul, ci imaginea sa, nici macar nu ne dam seama ca prin aceasta ii furam libertatea de a fi el insusi, asa cum fusese dintotdeauna. Apoi nu ne mai ramane decat suferinta, cand el pleaca.