Lumina din fiecare. Ca o speranta ca binele mai poate invinge.
Durerea din fiecare. Ca o rana veche peste care se aseaza indiferenta.
Uneori nu poti alege fara sa pierzi. Alteori pierzi fara sa ai de ales.
Sunt clipe cand ai spune ca poti atinge marginea timpului.
Si clipe cand timpul isi face singur legea,
alergand fara sa poti tine pasul cu el.
Anii nostri unici se duc. Daca suntem prea exigenti,
cand tragem linie, ni se pare ca nimic nu s-a ales de ei. Si de noi.
Daca suntem prea indulgenti,
ajungem la concluzia ca am realizat atatea.
Daca ne-am gandi la noi ca la altcineva,
ar mai fi o sansa pentru a putea privi obiectiv.
Am facut doar ceea ce trebuia sa facem.
Important este ca maine sa avem motive
pentru a fi mai multumiti decat astazi.
9 comentarii:
Constat o mare doza de sensibilitate pe blogul tau !
Cuvinte ... parca alese sa impresioneze trecatorul !
____
O seara frumoasa :-)
Sensibilitatea cuvintelor mele reflecta hipersensibilitatea mea. Le-am ales, asa e, dar nu ca sa impresionez. Ci ca sa exprim in cat mai putine cuvinte ceea ce am simtit. Esti binevenita oricand :)
:) asa sa fie oare?
Angela a fost mereu asa... Si-mi pare rau ca au trebuit sa treaca ani ca sa-mi aduc aminte...
Ralu. Spre deosebire de altii tu ai avut ocazia sa stai mult timp in preajma mea.
Paul. Chiar ma gandeam intr-o zi cati ani au trecut...
Frumos spus si adevarat!Binele intotdeauna invinge,iar timpul are legea sa.Cuvintele reflecta sufletul...
O imbratisare pentru tine, Mari.
Mereu iti ramane intrebarea fara raspuns: ”ai ales?”
Virtualkid. Exact pentru cel de-al treilea vers am simtit azi nevoia sa ma intorc la cubul asta...
Trimiteți un comentariu