Exista caderi necesare.
Asa cum exista si adversari necesari si greseli necesare.
Altfel, cum am sti cat de mult valoreaza o reusita,
cum am putea masura
distanta dintre noi si trecutele noastre fragmente de viata,
dintre eul de ieri si cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri si uneori ni-i gonim singuri.
Cu sau fara intentie, realizand sau nu cat pierdem de fiecare data.
Se-ntampla si sa gresim de doua ori la fel.
Se-ntampla si sa ne ia prin surprindere unele renuntari.
Si, mai ales, se-ntampla adesea ca esecurile sa se suprapuna,
punandu-ne la incercare puterea de a incasa lovituri.
Lovituri care pot nauci.
Intotdeauna apare si ceva-ul care te ajuta sa uiti,
sa treci mai departe, sa depasesti momentul si, in final,
sa-ti vindece toate ranile.
Cu ce pret? Asta e numai treaba ta.
4 comentarii:
precum caderile de frunze. sunt necesare pentru a se naste altele mai proaspete.
Stii la ce ma gandeam...? Viata pare sa ne ofere noi moduri de a merge mai departe, iar cand toate drumurile par sa fie infundate, o cale noua ni se deschide...
Niciodata nu m-am gandit ca te voi gasi aici si ca voi mai avea ocazia sa-ti citesc cuvintele de/din suflet, care m-au salvat de atatea ori...
Te imbratisez cu toata dragostea si cu mult, mult dor.
E meritul celor care m-au incurajat sa intru in lumea asta virtuala. Lor trebuie sa le multumesc :). Tu, Bliss, ramai parte din inima mea. Cand am vazut pe blogul tau cati ani ai, am zis ca e o greseala. Pentru mine ai tot 18... ca atunci cand ne-am zambit prima data.
Doamne... acum am realizat si eu ca aveam 18 ani cand ne-am cunoscut... Cum mai trece timpul asta peste noi...
Trimiteți un comentariu