.jpg)
Cineva mi-a luat aerul.
Poate ieri, sau poate mai demult.
Peretii cubului sunt acum mai inalti.
Iar la fereastra de sus parca nu mai ajung.
Cerul e mai departe.
Ii simt binecuvantarea altfel decat de obicei.
De data asta, nici gandul la tine nu ma mai ajuta.
In propriul meu cub, aerul meu nu mai este.
Linistea doare.
Asteptarea aceasta.
Oameni care au uitat sa mai vina.
Poate ca am uitat sa-i chem
sau poate ca au venit, deja,
dar cine stie ce lacat nestiut i-a oprit
la poarta cubului.
5 comentarii:
As incerca,draga Angela sa bat la poarta cubului tau,dar teama mi-e ca ai sa ma primesti inauntru in lumea ta,in arhiva aceea la care tii mult...Si eu ce sa fac acolo...?Cum sa nu calc in strachini?Cum sa nu fiu stingher ca o pisica in strungarie?Atat de mult as vrea sa bat la o poarta...Si sa laud si sa mangai lumea ce mi se va deschide...Dar acesta ramane doar un dor al meu...Cel mai adanc dintre doruri:acela care nu are amintire si nici speranta...(Lucian Blaga)
Surpriza... Angela e putin suparata, cum de s-a intamplat asa ceva???
Romantic World: M-a amuzat ideea cu pisica in strungarie. Daca-i pui ceva de mancare acolo, cred ca se rezolva... :)
Paul: Nu, eram suparata cand l-am scris. Intre timp lacatul acela a cazut. Acum e din nou aer proaspat in cubul meu. Iti place melodia?
Cum sa nu-mi placa muzica din cub? Tineretea ta aduce mereu lucruri frumoase...
O.K. Sa vedem ce mai gasim pentru astazi...
Trimiteți un comentariu