duminică, 8 martie 2009

Cub pentru mama



Despre mama nu am scris niciodata.
Ea face parte din mine.
E ca si cum as vorbi despre un alter ego.
Mai intelept si mai bun.
Am ochii ei si zambetul ei.
M-a invatat sa pretuiesc aceasta viata si pe Dumnezeu.
E, poate, singurul om care nu m-a dezamagit.
Sunt lucruri pe care nu i le-am spus.
Le simt mereu.
Mama e omul pe care, avandu-l aproape,
nu contenesc sa-l admir.
E minunea si binecuvantarea mea de fiecare zi.
Linistea mea are vocea ei, chipul si numele ei.
Dincolo de cuvinte, dragostea pentru mama
creste cu fiecare noua zi.
Sunt un om cu adevarat norocos.

2 comentarii:

Ralu spunea...

Iar mama ta este norocoasa cu un astfel de copil, iar noi cu o mama ca tine. Iti multumesc ca esti si ca ai fost aproape cand ai stiut! Te imbratisez cu mult drag

Angela Ribus spunea...

Cobruta draga, si tu esti un copil bun si recunoscator. Asta e adevarul...