Lectia de zbor

Fara dragoste am fi inutili
iar zilele ar trece lipsite de emotii.
Fara amintirea lacrimii
ochii nostri ar fi mai increzatori
decat ne este permis.

Cu fiecare zi
invatam ca mai presus de faramele de viata
este intregul care da rost zbaterii
si credinta ca nimic nu e in zadar.

Singuri nu valoram nici pe departe
cat am putea descoperi prin ceilalti.
Poate de aici si pretul cu care
platim orice implinire.

Drumurile simple aduc bucurii simple.
Cei care vor sa afle calea spre mai mult
cad si se ridica de cate ori e nevoie,
gasind in fiecare esec o lectie despre zbor.

Locul

As vrea ca in anul care incepe sa-mi pot gasi mai usor locul, i-am spus.
Si mi-a raspuns: locul il gasim intotdeauna in noi.
Atunci am inteles unde greseam.
Gandul la ei era mai puternic decat
gandul la mine.
Si cubul meu de aer? Cu el cum ramane?

Voi invata sa ma bucur de tot ce am.
Voi sti sa tac atunci cand trebuie si sa vorbesc cand trebuie.
Imi voi aminti sa zambesc.
Voi iubi si mai mult decat pana acum.
Voi pretui oamenii, cartile si tot ceea ce ne face viata frumoasa.
Voi fi deschisa ideilor si schimbarilor.
Voi urma chemarea naturii.

Nu ma voi lamenta. Nu-mi plac oamenii slabi.
Voi face, asa cum am invatat candva,
lucrul usor ca si cum ar fi greu
si lucrul greu ca si cum ar fi usor.

Si, da, ma voi gandi la mine.

Lumea mea

Pentru mine, simbolul noptii sfinte
nu este Mos Craciun,
care in vremea copilariei mele se numea,
din pacate, altfel,
ci bradul.
Bradul inalt pana in tavan pe care il ornam
catarandu-ma pe scaun,
in care agatam,
odata cu beteala, toate visele mele de copil
si portocalele aduse de tata de la combinat.
Bradul sub care mancam turte si apoi adormeam, fericita,
visand ca voi creste intr-o zi si lumea imi va parea
la fel de buna si de frumoasa ca in gandul meu.

Anii au trecut. S-au implinit si vise pe care nu le-am avut.
E-adevarat, lumea nu e asa cum mi-am imaginat-o.
Nici bradul nu e de fiecare data la fel de inalt
ori poate am mai crescut eu,
insa nu este noapte de Craciun in care
sa nu ma furisez, cu suflet de copil,
sub bradul de acasa,
visand cu ochii deschisi
la lumea mea de maine.

Tristeti ferecate

Sunt oameni care pleaca dintre noi
inainte sa apucam sa ne luam ramas bun.
Aflam dintr-o data ca firul vietii lor s-a sfarsit,
ca tacuti si de nimeni stiuti au plecat, pur si simplu.
Despre nici unul dintre ei nu stim,
poate, atat cat ar fi trebuit.
Nu ne facem niciodata timp sa-i ascultam,
sa-i privim si sa-i intelegem.
Pleaca luand cu ei atatea lucruri nespuse,
tristeti ferecate, bucurii nemarturisite.

Privirea celor care stiu ca pleaca e altfel
mai trista, mai adanca.
Incearca sa spuna, dincolo de cuvinte,
ca viata trebuie pretuita atat cat ne este data.
Ei stiu ca ne privesc pentru ultima oara.
Numai noi nu pricepem cat de aproape e clipa aceea.

Ce luam cu noi

Sunt imagini peste care uitarea
nu se poate asterne.
Sunt oameni care isi fac definitiv loc
in sufletul nostru.
Si sunt zile unice la care gandul se intoarce
de fiecare data cu aceeasi bucurie.

Poate ca la final asta luam cu noi:
multumirea unor clipe binecuvantate
si certitudinea ca raiul e aici, pe pamant.

Ceea ce invatam, cu fiecare zi
in care stim ca nu am trait degeaba,
e rasplata pe care o primim pentru ca nu am lasat
ca viata sa treaca pe langa noi.

Sunt insa si lucruri pe care le uitam,
oameni pe langa care trecem indiferenti
si zile pe care am vrea sa nu le fi trait.

Poate ca viata este, intr-adevar,
ceea ce noi o facem sa fie.

Mai departe

Nu putem trai singuri. Avem nevoie de feedback.
Din cand in cand, cineva sa ne confirme
ca e bine - sau nu - ce facem.

Altfel, ne putem usor minti, inlocuind realitatea
cu proiectia propriilor noastre ganduri.
Conteaza sa stim ca ii pasa cuiva
de noi, de ceea ce facem, de ceea ce visam sa implinim.

Viata e altfel atunci cand o privim
prin mai multe perechi de ochi.
Asa putem vedea mai bine, mai nuantat,
mai departe.

Picatura de vis

Lumea privita prin ochii tai are o lumina aparte. Calda si buna.
Diminetile vin ca niste promisiuni ca viata poate fi frumoasa.
Peste zi imi dai ragazul de a ajunge cu gandul oricat de departe.
Acolo unde, poate, pasii mei nu se vor asterne niciodata.
Iar seara, seara e cel mai frumos.
Fac ochii mari, caut si gasesc mai mult decat as fi sperat.
Astfel adorm zambind, dupa inca o zi in care mi-am luat
picatura de vis
din fotografiile tale.

Iti multumesc.

La multi ani, Serban.

Destinatar

 În noi sunt atâtea gânduri care își așteaptă împlinirea, 

 atâtea lucruri care au nevoie doar de un destinatar 

 și de un moment bun pentru a fi înfăptuite. 

 Ceea ce poate părea, pentru o clipă, un capăt de lume, 

 nu este decât o cumpănă. Firească. 

 Iar ceea ce am crede că este o mare realizare 

 nu e decât dovada că ne naștem învingători. 

 Uneori ne mirăm de ce am putut gândi sau de ce am putut face cândva. 

 Ni se pare ca pofta de a arăta ce suntem în stare ne-a părăsit. 

 Ne plafonăm, blazați, pentru că undeva, cineva ne-a dezamăgit. 

 

 Și astfel rămân închise în noi 

 posibilele împliniri cărora le refuzăm dreptul de a se naște.

 Nu trebuie decât să vrem să o luăm de la capăt. 

 Mereu. Cu suflet senin și cu certitudinea că fiecare zi e o nouă șansă. 

In treacat

Cand gresesti, astepti sa fii iertat
si inteles de ceilalti.
Dar tu - te poti ierta si intelege?
Cand faci un lucru bun, speri ca oricine
sa-ti recunoasca meritul.
Dar cei din jur numai pentru tine nu au ochi si timp.
Cand altcineva iti face – voit sau nu – un deserviciu,
te superi si il judeci aspru.
Dar nu te pui o clipa in locul lui.
Cand, langa tine, cineva reuseste,
nu esti primul care sa-i spui: bravo, felicitari!
Pentru ca esti preocupat de cu totul altceva,
de „problemele” tale.
Ne-am obisnuit sa fim critici si rai
doar cand e vorba de altii,
iar in ceea ce ne priveste invocam orice
numai sa ne absolvim de orice vina.
Si nici macar in treacat nu ne mai intrebam:
de ce?

Solutii simple

Admiram la un om
puterea de a face fata
atunci cand altii nu mai pot.
Capacitatea de a lua decizii
in situatii-limita.
Si intelepciunea de a gasi
solutii simple
atunci cand ceilalti se complica.
Poate ca nu ne nastem cu aceste atuuri.
Dar cred ca depinde de noi
sa ni le apropiem in fiecare zi.

Aflandu-ne in preajma unui om
pe care-l admiram
suntem ochi si urechi
incercand sa vedem ce resorturi interioare
il fac sa fie altfel decat ceilalti.
Tine de farmecul fiecaruia, e-adevarat,
dar si de felul cum a stiut acel om
sa selecteze
din tot ce i-a fost dat sa traiasca.

Noi alegem daca ne lasam invinsi de viata,
daca obosim inainte de vreme
sau daca ne impingem limitele
mereu mai departe.