Primul sau ultimul

Putem invata sa pretuim un om inainte de a-l pierde.
Nu trebuie sa asteptam ca timpul sa ne-o ia inainte
si sa ne determine unele decizii.
Sunt atat de rari cei care merita dragostea noastra intreaga
incat e pacat sa ne cenzuram atunci cand ii descoperim.

Putem invata in fiecare zi ceva bun de la cei de langa noi,
cu conditia sa fim deschisi acestui lucru.
Sufletul e cel care imbatraneste primul sau ultimul.
Depinde de motivatia pe care i-o dam
pentru a mai avea puterea sa tresara.

Poveri imaginare

Multe obstacole sunt mari doar in mintea noastra.
Multe rezolvari sunt prea simple ca sa le vedem.
Cautam mereu ceva complicat,
ne chinuim mintea si sufletul cu atatea intrebari,
cand, de fapt, raspunsurile sunt in mainile noastre.
Situatiile fara iesire sunt doar clipe de disperare
cand ni se pare ca viata e un labirint.
Drumul prin el e uneori mai greu,
dar niciodata de abandonat.
Panica accentueaza neputinta.
Calmul o invinge.
Uneori, cuvintele rezolva starea de tensiune.
Alteori o adancesc.

Multe dintre poveri sunt mari doar in mintea noastra.
Le ducem cu noi si le adaugam, cu fiecare zi,
inca putin amar.
Asa ne coboram umerii si privirea.
Asa uitam sa mai ridicam ochii spre cer.

Dreptul la viata

V-ati gandit ce mare minune e viata?
Cati am avut prilejul de a multumi indeajuns
pentru simplul fapt ca avem acest drept:
dreptul la viata.
Dreptul de a incepe o noua zi ca pe un dar suprem.
Dreptul de a iubi neconditionat.
Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru - bun sau rau.

Fiecare ducem cu noi masura faptelor noastre.
Si, mai devreme sau mai tarziu,
invatam sa deosebim lucrurile esentiale.
Atunci, nimeni si nimic nu ne mai poate impiedica
sa le pretuim, dar, in egala masura, nu mai avem
scuza celui care nu a stiut acest lucru.
Nu mai avem voie sa gresim
confundand dreptul la viata
cu dreptul de a o irosi, daca tot ne-a fost data.

Si rabdarea are sfarsit

Sunt ganduri care inalta. Care ne fac mai buni.
Daca am putea intelege cat ne pretuiesc ceilalti
in acele clipe, am sti sa pastram in noi
lumina gandurilor senine.
Din ce in ce mai mult, insa,
ne preocupa atatea lucruri intunecate,
care ne uratesc, pur si simplu.
Am uitat sa zambim.
Am uitat ca fiecare dimineata e un dar unic.

Cel care nu stie ce are de facut pentru linistea lui
nu va primi de nicaieri
ceea ce nu-si poate castiga singur.
Ceilalti pot fi o vreme alaturi de noi.
Ne pot sustine o data, de doua ori.
Insa nimeni nu va repeta la infinit
un lucru pe care
ar trebui sa-l pricepem imediat:
ca si rabdarea are un sfarsit.

Ceva ce nu vine

Gesturi in aparenta mici
dar care pot insemna uneori foarte mult.
Mai mult decat sute de cuvinte mestesugite,
alese anume pentru a convinge.
Sa dam fiecaruia ceea ce ii trebuie,
atunci cand are nevoie.
Aceasta mi se pare calea cea mai simpla
spre o bucurie care conteaza.

De cate ori nu asteptam
tocmai ceva-ul care nu vine
Si nu ne putem bucura
de nimic altceva din tot ce primim.

Poate ca macar din cand in cand
contratimplul poate fi invins.
Iar sufletele noastre pot primi,
fara sa se intrebe de ce,
bucurii meritate.

Astazi voi trai pentru mine

Fiecare om alege pentru ce sa traiasca.
Unii agonisesc. Altii calatoresc,
invata sau, mai rar, daruiesc.
Sunt si persoane care, incercand sa faca
putin din toate acestea,
acumuleaza renuntari.
La final, nimeni nu ia nimic.
Daca am intelege cat de repede se termina totul
am sti, poate, mai usor,
sa selectam lucrurile cu adevarat importante.
Ne-am face ordine in tot si am trai fiecare zi
ca si cum nu ar mai urma o alta.
Insa, odata prinsi in vartejul zilelor, nu facem decat
sa ne macinam incet, pana la ultima picatura,
viata. Tineretea. Speranta.
Ce-ar fi sa spunem intr-o dimineata:
astazi voi trai in primul rand pentru mine.

Mai sarac cu o asteptare

Bucuria se amesteca uneori cu atatea intrebari
incat descoperi ca ai uitat cum e sa uiti de tine.
Cand inca un vis e pe cale sa ti se implineasca
ramai mai sarac cu o asteptare.
Daca am sti cat de departe e ziua in care
vom fi pe deplin impliniti
am cumpara din timp
rezerve de rabdare si de incredere.

Suntem, de cele mai multe ori, egoisti.
Si nu mai facem nici macar efortul
de a imparti cu celalalt indoielile noastre,
cu gandul ca oricum nu ne poate fi de folos.
Ne intersectam prea rar si atunci prea pe fuga
pentru a mai simti ca impartim totul la doi.

Fața buna a oamenilor

Exista si departari care apropie.
Atingand marginea timpului,
fiecare intoarcere vine cu forta
unui nou inceput.
Viata ne ingaduie atatea experiente incat
nu putem fi decat mereu mai bogati.
Si fericiti ca suntem.
Oamenii au disponibilitati nebanuite.
Depinde de noi sa-i intoarcem
cu fața lor buna spre ceilalti.
Daca am sti cat de valorosi
suntem cu adevarat
ne-am pretui mai mult.

Dorul masoara cel mai bine
intensitatea sentimentelor.
Fata de oameni si locuri.
Ce poate fi mai benefic decat
sa stii ca exista un loc
caruia ii apartii...

Reperul de care ai nevoie

Ordinea din ganduri. Memoria afectiva, aceeasi, mereu.
Cum poti sa-i multumesti unui om
pentru ca a ramas in sufletul tau?
Daca ai sti din ce sunt facute treptele scarii valorilor,
poate ca ai fi tentat sa masluiesti una. Pe cea mai de sus.
S-o adaugi de la tine si sa asezi pe ea, periodic,
ceea ce crezi tu ca e mai important.
Asa, esti nevoit sa te raportezi la parerile lor.

Uneori iti vine sa strigi. La ce bun?
Intre tine si ei sunt prea multe repere.
Niciodata nu stii daca l-ai luat pe cel bun
sau daca nu cumva maine vei intelege ca,
intre timp, a disparut.
Tocmai reperul de care aveai nevoie.

Din ceața gandurilor

Cel mai greu este, intr-adevar, nu sa lupti, ci sa stii pentru ce.
Atunci cand descoperi sensul, intelegi ca nimic nu este in zadar.
Sunt zile in care unele lucruri se delimiteaza.
Ele ies parca din ceața gandurilor neduse pana la capat
si se contureaza atat de limpede.
De ce sunt necesare inceputurile?
Pentru ca vin cu pofta de a trai nealterata
de renuntari sau dezamagiri.
Avem dreptul sa credem in tot ce putem implini.
Nici nu ne imaginam cata forta sta inchisa in noi
asteptand doar ziua in care cineva sa o elibereze.
Transformata in dragoste, ea ne face de nerecunoscut.
Daca am fi mai curajosi atunci cand trebuie
am intelege ca inaltarea vine de la sine.
Cu conditia sa meritam acest lucru.