Tacerile tale

Ai stiut sa-mi transformi nelinistea si indoielile
in motive de siguranta.
Cu tine am inteles ca binele nu oboseste,
iar dragostea nu ia o singura forma.
Tacerile tale au miez de idei coapte,
iar parfumul lor mi te pastreaza in preajma mereu.
Nu cred ca putem masura in cuvinte tot ceea ce simtim,
asa cum nu cred nici ca voi reusi sa-ti multumesc
pentru tot ce m-ai ajutat sa descopar.
Pot doar sa incerc sa fac acelasi lucru.
Acum si mereu.

Drumuri neincepute

Cand mi-ai spus ca infrangerile
pot fi transformate in suport pentru maine
te-am privit mirata.
Cum poate durerea sa nasca speranta
n-am inteles, la inceput.
Apoi am vazut.
Intoarcerea in noi este cel mai bun aliat.
Fiecare cadere are de ce-ul ei.
Asa cum fiecare inaltare are riscul ei.
Din nimic se pot naste atatea minuni.
Nici asta n-am crezut.
Cel mai greu e sa descoperi
cate poti face cu mintea,
cu visele si cu puterile tale.
Explorandu-ti launtrul, gasesti
atatea drumuri neincepute,
atatea bogatii care asteapta
sa le dai valoare.

Poemul pentru care ne-am nascut

Linistea mea are chipul tau.
Langa tine simt cum zilele trec cu folos.
Invatam sa redevenim noi insine prin tot ce iubim.
Nimic nu-mi pare greu cand
gandul la tine imi vegheaza fiecare clipa.
Invatand ceea ce stiu ca-ti place
voi fi mai aproape de sufletul tau.
Limbajul universal al muzicii nu este deloc universal.
El poate fi perceput atat de diferit.
Ascultandu-ti degetele stiu cel mai bine
ca si tu ma iubesti.

Viata este poemul pentru care ne-am nascut.
Pe care il scriem cum stim noi mai bine.
Uneori de neinteles pentru altii.

Petalele nu dor

Cand sufletul nu mai e singur, secundele se ingemaneaza.
Clipa ta este si a lui. Amintirile comune au intensitati egale.
Gandul alearga mai repede, incercand sa cuprinda viitorul intreg.

Cuvintele pot fi inlocuite cu petale. Acestea nu dor niciodata.
Evadarile in cea mai frumoasa realitate sunt dincolo de cuburi,
intr-un spatiu mai inalt si atat de rar accesibil.
Ideile inmuguresc printre ganduri,
hranite de adevaruri ce dor si iubiri ce inalta.

Echilibrul... De el ne amintim atunci cand il pierdem
si il uitam dupa ce l-am gasit.

Frumusetea ascunsa

Atunci cand mi-ai vorbit despre
tipuri de frumusete interioara
am regretat ca nu te poti vedea prin ochii mei.
Se-ntampla uneori sa intalnim oameni
facuti parca anume pentru a ne convinge
ca si sufletele se pot atinge.
Si se pot modela cu dragoste,
cu infinita rabdare.

Frumusetea ce sta ascunsa privirii.
Pe care o descoperim treptat.
Neasteptat.
Datorita careia nu exista riscul
de a ne plictisi vreodata.
Fiecare vedem si pretuim
mereu alte lucruri la cei dragi.

Migdalul

Sarutul fiecarui ram inflorit.
Imbratisari cu parfum de nou inceput.
Un zambet de dimineata.
Cum sa nu iubesti primavara?

Culorile se ingemaneaza cu sunetele.
Gandul se strecoara conturand chipul tau.
Acum stiu: esti aici cu fiecare sarut,
in atingeri fara sfarsit,
in armonii inca nedescifrate.
Lasa-ma sa fiu migdalul care infloreste
intotdeauna mai devreme
de dorul tau.

E atat de simplu sa fim noi

M-ai intrebat ce au in plus oamenii puternici.
La inceput am crezut ca ne nastem puternici sau nu.
Acum cred ca puterea vine din pasiunea cu care
ne urmarim telul.
Din priceperea cu care cladim, clipa de clipa,
suport stabil viselor noastre.
Nu trebuie sa asteptam implinirea.
Daca ne-ar preocupa cu adevarat ceea ce avem de facut
nu am mai sta sa ne gandim la scopul in sine.
Vom fi intr-adevar puternici
atunci cand vom inceta sa ne intrebam
ce avem de facut pentru asta.

E atat de simplu sa fim noi.
Insa, cautand sa urmam retetele altora,
ne risipim in lucruri care nu ne reprezinta.

Imagini nefardate

Dincolo de cuvinte suntem, fiecare, in eul nostru deplin:
nefardat, natural, asa cum ne trezim dimineata
si asa cum de putine ori ne acceptam.
Ne-am obisnuit prea mult cu imaginea noastra din ochii celorlalti
si ne raportam adesea la un reper inexact.
Dincolo de cuvinte e tacerea care ne ajuta sa intelegem mai bine totul.
Pentru noi, nu avem nevoie de vorbe.
Comunicam direct cu noi insine, mult mai simplu.
Solutiile vin atunci cand reusim
sa patrundem dincolo de prima perceptie.
Pentru a fi impacati cu noi trebuie sa ne facem timp,
de cate ori este nevoie,
sa coboram in propria noastra tacere.

Teoria stancii

Mai devreme sau mai tarziu, invatam teoria stancii.
Sau cum sa ramai neclintit dupa toate furtunile.
Cum sa privesti cu detasare si cum sa tragi singur concluziile.
Sa-ti pese din ce in ce mai putin de lucrurile marunte
si sa contezi din ce in ce mai mult doar pe puterile tale.
Stanca ramane locului, indiferent de schimbarile din jur.

Depinde de noi sa devenim atat de intelepti incat
nimic sa nu ne mai poata clinti.
Stiu, teoria se invata prima.
Dar odata intelese aceste lucruri,
e imposibil sa nu fim mai puternici.
Chiar de astazi.

Frica de noi

Surpriza cu care descoperim, uneori,
bogatia din sufletul unui om.
Insingurarea nu este o solutie.
Dragostea trezeste acelasi sentiment.
Ne e frica de noi uneori si de altii mereu.
Frica inhiba lucrurile care, altfel, ar putea veni de la sine.
Facand slalom printre provocari obosim,
de cele mai multe ori fara ca sufletul nostru sa gaseasca implinire.
Ne miram, descoperind cat de bine ne-am putea asemana, de fapt.
Insa, exersand supravietuirea, ne ascundem atat de bine
incat cu greu ne mai amintim cine am fost.