Ultimii vinovati

Lupta cu timpul. Care macina tot.
Traim pe fuga, visam pe fuga,
ne bucuram si ne intristam
cu repeziciunea clipei care se duce.
Inca o dimineata, inca o ceasca de cafea.
O privire fugara in oglinda realitatii.
O vorba buna, printre atatea altele rele.
Mai pierdem un prieten, definitiv.
Un telefon, vocea pe care o asteptam,
aducatoare de liniste.
Si apoi, vartejul.
Imagini, culori, chipuri, cuvinte -
crampeie de trecut amestecate cu prezentul dur.

Adunam in noi totul pentru ca, din cand in cand,
atunci cand nu mai putem,
sa ne descarcam pe cei care sunt ultimii vinovati.
Apoi o luam de la capat.
Alta zi, alta ceasca de cafea,
alta portie de realitate pe care o inghitim nemestecata.
Pana cand intr-o zi, brusc, intelegem ca am imbatranit.