În noi sunt atâtea gânduri care își așteaptă împlinirea, 
 atâtea lucruri care au nevoie doar de un destinatar 

 și de un moment bun pentru a fi înfăptuite. 

 Ceea ce poate părea, pentru o clipă, un capăt de lume, 

 nu este decât o cumpănă. Firească. 

 Iar ceea ce am crede că este o mare realizare 

 nu e decât dovada că ne naștem învingători. 

 Uneori ne mirăm de ce am putut gândi sau de ce am putut face cândva. 

 Ni se pare ca pofta de a arăta ce suntem în stare ne-a părăsit. 

 Ne plafonăm, blazați, pentru că undeva, cineva ne-a dezamăgit. 

 

 Și astfel rămân închise în noi 

 posibilele împliniri cărora le refuzăm dreptul de a se naște.

 Nu trebuie decât să vrem să o luăm de la capăt. 

 Mereu. Cu suflet senin și cu certitudinea că fiecare zi e o nouă șansă. 

Prieten

Prieten este cel care-ţi redă curajul de a trăi 

atunci când te îndoieşti că mai merită. 

Cel care te ascultă, care te priveşte în ochi 

şi-ţi spune că eşti puternic, 

cel pe care gândul tău şi degetele tale 

îl caută când simţi că ţi-e greu.

Prieten e cel ce nu te trădează pentru nici o avere din lume, 

care se gândeşte la tine pentru o clipă, 

când spune în şoaptă rugăciunea de seară.

Cel care te face să nu te simţi singur şi nici părăsit, 

când toată lumea îţi întoarce spatele. 

Care te iubeşte necondiţionat, 

indiferent câţi bani ai sau nu în buzunar. 

Care te acceptă şi pune preţ doar pe cel care eşti şi pe sufletul tău.

Mă-ntreb dacă-ţi pot fi prietenul pe care-l meriţi.

Hrana sufletului

Sufletul chiar are legile lui.
Degeaba incerci sa-l convingi
sa reziste cand el e impovarat,
degeaba-i spui ca totul e bine
cand el stie ca nu e asa.

Singur isi gaseste remediul
daca vede ca-ti pasa de el.

Te-ajuta mai mult decat crezi,
dar nu cand vrei tu,
ci atunci cand poate el.

Hrana sufletului e neconventionala
si difera de la un om la altul.
Se consuma diferit,
in portii insesizabile,
in clipe imposibil de cuantificat.

Ni se pare ca stim
dar, de fapt,
nu stim mai nimic
despre legile, unice,  
ale sufletului nostru.

Lectia de zbor

Fara dragoste am fi inutili
iar zilele ar trece lipsite de emotii.
Fara amintirea lacrimii
ochii nostri ar fi mai increzatori
decat ne este permis.

Cu fiecare zi
invatam ca mai presus de faramele de viata
este intregul care da rost zbaterii
si credinta ca nimic nu e in zadar.

Singuri nu valoram nici pe departe
cat am putea descoperi prin ceilalti.
Poate de aici si pretul cu care
platim orice implinire.

Drumurile simple aduc bucurii simple.
Cei care vor sa afle calea spre mai mult
cad si se ridica de cate ori e nevoie,
gasind in fiecare esec o lectie despre zbor.

Locul

As vrea ca in anul care incepe sa-mi pot gasi mai usor locul, i-am spus.
Si mi-a raspuns: locul il gasim intotdeauna in noi.
Atunci am inteles unde greseam.
Gandul la ei era mai puternic decat
gandul la mine.
Si cubul meu de aer? Cu el cum ramane?

Voi invata sa ma bucur de tot ce am.
Voi sti sa tac atunci cand trebuie si sa vorbesc cand trebuie.
Imi voi aminti sa zambesc.
Voi iubi si mai mult decat pana acum.
Voi pretui oamenii, cartile si tot ceea ce ne face viata frumoasa.
Voi fi deschisa ideilor si schimbarilor.
Voi urma chemarea naturii.

Nu ma voi lamenta. Nu-mi plac oamenii slabi.
Voi face, asa cum am invatat candva,
lucrul usor ca si cum ar fi greu
si lucrul greu ca si cum ar fi usor.

Si, da, ma voi gandi la mine.

Lumea mea

Pentru mine, simbolul noptii sfinte
nu este Mos Craciun,
care in vremea copilariei mele se numea,
din pacate, altfel,
ci bradul.
Bradul inalt pana in tavan pe care il ornam
catarandu-ma pe scaun,
in care agatam,
odata cu beteala, toate visele mele de copil
si portocalele aduse de tata de la combinat.
Bradul sub care mancam turte si apoi adormeam, fericita,
visand ca voi creste intr-o zi si lumea imi va parea
la fel de buna si de frumoasa ca in gandul meu.

Anii au trecut. S-au implinit si vise pe care nu le-am avut.
E-adevarat, lumea nu e asa cum mi-am imaginat-o.
Nici bradul nu e de fiecare data la fel de inalt
ori poate am mai crescut eu,
insa nu este noapte de Craciun in care
sa nu ma furisez, cu suflet de copil,
sub bradul de acasa,
visand cu ochii deschisi
la lumea mea de maine.

Tristeti ferecate

Sunt oameni care pleaca dintre noi
inainte sa apucam sa ne luam ramas bun.
Aflam dintr-o data ca firul vietii lor s-a sfarsit,
ca tacuti si de nimeni stiuti au plecat, pur si simplu.
Despre nici unul dintre ei nu stim,
poate, atat cat ar fi trebuit.
Nu ne facem niciodata timp sa-i ascultam,
sa-i privim si sa-i intelegem.
Pleaca luand cu ei atatea lucruri nespuse,
tristeti ferecate, bucurii nemarturisite.

Privirea celor care stiu ca pleaca e altfel
mai trista, mai adanca.
Incearca sa spuna, dincolo de cuvinte,
ca viata trebuie pretuita atat cat ne este data.
Ei stiu ca ne privesc pentru ultima oara.
Numai noi nu pricepem cat de aproape e clipa aceea.

Ce luam cu noi

Sunt imagini peste care uitarea
nu se poate asterne.
Sunt oameni care isi fac definitiv loc
in sufletul nostru.
Si sunt zile unice la care gandul se intoarce
de fiecare data cu aceeasi bucurie.

Poate ca la final asta luam cu noi:
multumirea unor clipe binecuvantate
si certitudinea ca raiul e aici, pe pamant.

Ceea ce invatam, cu fiecare zi
in care stim ca nu am trait degeaba,
e rasplata pe care o primim pentru ca nu am lasat
ca viata sa treaca pe langa noi.

Sunt insa si lucruri pe care le uitam,
oameni pe langa care trecem indiferenti
si zile pe care am vrea sa nu le fi trait.

Poate ca viata este, intr-adevar,
ceea ce noi o facem sa fie.

Mai departe

Nu putem trai singuri. Avem nevoie de feedback.
Din cand in cand, cineva sa ne confirme
ca e bine - sau nu - ce facem.

Altfel, ne putem usor minti, inlocuind realitatea
cu proiectia propriilor noastre ganduri.
Conteaza sa stim ca ii pasa cuiva
de noi, de ceea ce facem, de ceea ce visam sa implinim.

Viata e altfel atunci cand o privim
prin mai multe perechi de ochi.
Asa putem vedea mai bine, mai nuantat,
mai departe.

Picatura de vis

Lumea privita prin ochii tai are o lumina aparte. Calda si buna.
Diminetile vin ca niste promisiuni ca viata poate fi frumoasa.
Peste zi imi dai ragazul de a ajunge cu gandul oricat de departe.
Acolo unde, poate, pasii mei nu se vor asterne niciodata.
Iar seara, seara e cel mai frumos.
Fac ochii mari, caut si gasesc mai mult decat as fi sperat.
Astfel adorm zambind, dupa inca o zi in care mi-am luat
picatura de vis
din fotografiile tale.

Iti multumesc.

La multi ani, Serban.

Destinatar

 În noi sunt atâtea gânduri care își așteaptă împlinirea, 

 atâtea lucruri care au nevoie doar de un destinatar 

 și de un moment bun pentru a fi înfăptuite. 

 Ceea ce poate părea, pentru o clipă, un capăt de lume, 

 nu este decât o cumpănă. Firească. 

 Iar ceea ce am crede că este o mare realizare 

 nu e decât dovada că ne naștem învingători. 

 Uneori ne mirăm de ce am putut gândi sau de ce am putut face cândva. 

 Ni se pare ca pofta de a arăta ce suntem în stare ne-a părăsit. 

 Ne plafonăm, blazați, pentru că undeva, cineva ne-a dezamăgit. 

 

 Și astfel rămân închise în noi 

 posibilele împliniri cărora le refuzăm dreptul de a se naște.

 Nu trebuie decât să vrem să o luăm de la capăt. 

 Mereu. Cu suflet senin și cu certitudinea că fiecare zi e o nouă șansă. 

In treacat

Cand gresesti, astepti sa fii iertat
si inteles de ceilalti.
Dar tu - te poti ierta si intelege?
Cand faci un lucru bun, speri ca oricine
sa-ti recunoasca meritul.
Dar cei din jur numai pentru tine nu au ochi si timp.
Cand altcineva iti face – voit sau nu – un deserviciu,
te superi si il judeci aspru.
Dar nu te pui o clipa in locul lui.
Cand, langa tine, cineva reuseste,
nu esti primul care sa-i spui: bravo, felicitari!
Pentru ca esti preocupat de cu totul altceva,
de „problemele” tale.
Ne-am obisnuit sa fim critici si rai
doar cand e vorba de altii,
iar in ceea ce ne priveste invocam orice
numai sa ne absolvim de orice vina.
Si nici macar in treacat nu ne mai intrebam:
de ce?

Solutii simple

Admiram la un om
puterea de a face fata
atunci cand altii nu mai pot.
Capacitatea de a lua decizii
in situatii-limita.
Si intelepciunea de a gasi
solutii simple
atunci cand ceilalti se complica.
Poate ca nu ne nastem cu aceste atuuri.
Dar cred ca depinde de noi
sa ni le apropiem in fiecare zi.

Aflandu-ne in preajma unui om
pe care-l admiram
suntem ochi si urechi
incercand sa vedem ce resorturi interioare
il fac sa fie altfel decat ceilalti.
Tine de farmecul fiecaruia, e-adevarat,
dar si de felul cum a stiut acel om
sa selecteze
din tot ce i-a fost dat sa traiasca.

Noi alegem daca ne lasam invinsi de viata,
daca obosim inainte de vreme
sau daca ne impingem limitele
mereu mai departe.

Mugur

Vise care se opresc la portile gandului
de teama realitatii ce le-ar putea spulbera.
Inchidem in noi, de cele mai multe ori,
lucrurile care ne-ar putea da
curajul si motivatia de a merge mai departe.

Invingator e cel care a indraznit
sa viseze fara sa-i pese de ce spun altii
depasind fiecare obstacol firesc,
stiind sa asculte doar vocea interioara
care nu a invatat sa minta.

Un mugur de vis poate fi
miezul celei mai neasteptate impliniri
daca ii dam dreptul de a-si urma cursul.
Minunile se intampla si pentru noi,
in masura in care suntem deschisi
si nu incercam sa ne traim viata dupa sabloane.

Primavara din noi
e minunea care
ne ia, de fiecare data,
prin surprindere.

Prieten

Prieten e cel ce simte cand sufletul tau il cheama,
dincolo de cuvinte;
cel in fata caruia lacrimile se opresc
iar chipul ti se lumineaza a zambet.
Cel pe care nu te saturi sa-l asculti
si care e acolo, langa tine, atunci cand trebuie sa fie.

E omul despre care poti vorbi cu ochii inchisi,
chiar daca a trecut mult timp de cand
ochii lui nu s-au mai intalnit cu ai tai.
Nimic nu valoreaza cat mana unui prieten
care o strange pe a ta, spunandu-ti, astfel,
ca viata e, totusi, dreapta.

Chiar daca, in rest, suntem atat de singuri,
putinele clipe pe care avem norocul de a le imparti
cu un prieten drag
sunt cele care ne fac sa pricepem
pentru ce ne-am nascut.

P.S. Blogul meu a implinit doi ani.
Va multumesc ca ma cititi.

Mai bun. Mai buni...

Speciala, la trecerea intr-un nou an este,
poate, doar starea de spirit pe care ne-o cream
uneori straduindu-ne, alteori nu.

Avandu-i alaturi pe cei care consideram ca merita,
impacati cu noi si cu clipa ce-a trecut,
ne bucuram de anul care incepe sperand,
de fiecare data, ca va fi mai bun.
Fara sa ne gandim, cinstit,
ce l-ar putea face mai bun
pe el sau pe noi
asteptam, mereu, sa fim norocosi, sa dam lovitura,
sa gasim tot ce n-am primit intr-o viata.

Un an nou vine firesc,
poate ca exagerate
sunt doar sperantele pe care ni le punem in el
in loc sa ne intrebam
ce ar trebui sa schimbam in noi,
in loc sa ne privim in fata si sa recunoastem
ca puteam face mai mult.
Depinde de fiecare ca noul an
sa insemne altceva decat ceilalti.

Cel mai frumos dar

Suntem altii atunci cand uitam sa zambim.

Nici un motiv din lume nu este
sau nu ar trebui sa fie
atat de puternic incat sa ne fure zambetul,
darul cel mai frumos pe care il putem oferi celorlalti
si, in egala masura, noua insine.

De sarbatori ne regasim
in cantecul copiilor, colind al sufletului,
in linistea impacarii cu tot ce ne inconjoara,
in mirosul bradului ce reinvie emotia iluziei lui Mos Craciun.

De sarbatori, viata e mai frumoasa
pentru ca incercam sa fim cu totii mai buni.
Cand zambetul vine dinauntru,
chipul nostru oglindeste bucuria vietii.

Prima zapada

Ninge linistit afara si in sufletele noastre
renascand zapezile copilariei
si pofta de viata de atunci.

Prima zapada e asteptata cu emotia primei iubiri.
Indiferent cat de firavi sunt primii fulgi,
bucuria intalnirii cu albul lor
nu se compara cu nimic.

Stim ca ninge pentru noi.
Pentru copilul din fiecare,
pregatit sa-si ia sania si sa plece
in cautarea zapezii si a prietenilor de joaca
dintr-un ieri atat de indepartat.

Si, totusi, atat de viu…

Orizont deschis

Fiecare avem anumite locuri
care ne ajuta sa ne regasim.
E de-ajuns sa vezi bucata ta de cer,
sa respiri aerul de care
tu stii cel mai bine cat de dor ti-a fost
ca sa simti, dintr-o data, ca viata e frumoasa.
Cuvintele devin de prisos.
In linistea ta, esti recunoscator
ca ai mai ajuns o data acolo,
ca ai mai vazut o data orizontul tau deschis.

Ne multumim cu putin.
Insa ceea ce altii numesc putin,
pentru noi e mai important decat tot restul.
Bogatia este, de fapt,
ceea ce ne bucura sufletul, facandu-l usor
si ne readuce lumina in priviri,
chiar daca afara e, poate, intuneric.

Leapsa cu amintiri din copilarie

De unde credeam ca nu voi gasi in memorie prea multe amintiri din copilarie, m-am bucurat sa descopar ca NU AM UITAT.

- Gustul copilariei mele e un amestec de ciocolata mica, rotunda, cu Scufita Rosie, Lupul, Vanatorul sau Bunicuta, pe care le gaseam in geanta mamei, cand venea de la serviciu. Scotoceam cu bucurie, stiind ca acolo sigur voi gasi ceva bun.
Apoi mai e prajitura cu foi si serbet pe care tot mama o facea. De curand, am gasit la o cofetarie din Galati o prajitura cu gust asemanator si am spus, cu lacrimi in ochi, "Are gustul copilariei mele!", de nu intelegea vanzatoarea ce-i cu atata emotie pe capul meu.
Si mai e ceva: de cate ori mananc portocale, ma gandesc la cele pe care le aducea tata de la Combinat, in Ajunul Craciunului, cand salariatii primeau cadouri pentru copii. Pe atunci, in anii '70, nu se gaseau portocale decat rar de tot, asa ca pentru mine ele au si astazi gust de Craciun...

- Mirosul copilariei mele e legat tot de mama si de rufele pe care le usca intotdeauna afara, in balconul pe atunci neinchis. Iarna, ele miroseau a ger. Imi afundam nasul in cearsafuri si simteam ca acolo e toata bucuria lumii.

- Cum suna copilaria mea? Cred ca ABBA, Julio Iglesias si Adriano Celentano sunt vocile care ma duc si astazi in trecut. Frumoasa copilarie am avut. Cu 20 de prieteni pe scara blocului, cu fotbal, ascunselea, mita catarata si cate alte jocuri pe care as da orice sa le mai pot juca acum. Tot e bine ca pot povesti despre ele.

Multumesc, Vulpea mea preferata,
ca mi-ai dat prilejul sa ma gandesc la lucrurile astea.
Liber la leapsa, luati-o cu incredere! :)