Pentru mine, simbolul noptii sfinte
nu este Mos Craciun,
care in vremea copilariei mele se numea,
din pacate, altfel,
ci bradul.
Bradul inalt pana in tavan pe care il ornam
catarandu-ma pe scaun,
in care agatam,
odata cu beteala, toate visele mele de copil
si portocalele aduse de tata de la combinat.
Bradul sub care mancam turte si apoi adormeam, fericita,
visand ca voi creste intr-o zi si lumea imi va parea
la fel de buna si de frumoasa ca in gandul meu.
Anii au trecut. S-au implinit si vise pe care nu le-am avut.
E-adevarat, lumea nu e asa cum mi-am imaginat-o.
Nici bradul nu e de fiecare data la fel de inalt
ori poate am mai crescut eu,
insa nu este noapte de Craciun in care
sa nu ma furisez, cu suflet de copil,
sub bradul de acasa,
visand cu ochii deschisi
la lumea mea de maine.
9 comentarii:
Angela, noi ne cunoastem, cumva, ochii..Ne-am intilnit niste priviri, prin studentie, in vremea unor idealuri, ce, pareau fixate, sus, pe emisfera..
Asa este, timpul ne-a plimbat, cind pe ape, cind pe sine, cind prin praf, sau stabilitate..Am vazut, am cautat, am aflat..Si am mers inainte..
Viata si-a mai construit arabescuri..Mai deosebim un clar din arta de atunci..
O generație întreagă se regăsește în rândurile acestea despre Crăciun. Bradul era surplusul de lumină și culoare într-o lume cenușie, în unii ani era plin de dulciuri, Moș Gerilă venea cu sania trasă de iepuraș și abia așteptam să auzim foșnetul ambalajelor cadourilor, care nu erau atât de colorate ca azi...
Superbe cuvinte, si mie mi-e dor de acele Craciunuri de Demult!
Te imbratisez si-ti doresc Un An Nou 2012 cu tot ce e mai bun!
Florin. Iti multumesc ca ai trecut pe aici si ca mi-ai amintit de studentie. Ma bucur ca ne-am regasit. Te citesc cu drag.
Byl'or. ... Nu erau nici colorate, nici scumpe, dar valorau atat de mult. Copiii din noi au crescut impreuna, ca sa spun asa... de aceea rezonam la aceleasi lucruri.
Acuarele. Multumesc. Asemenea. :)
Si eu simt un dor, uneori dureros dupa atmosfera din copilarie cand totul parca avea alta semnificatie si era mult mai simplu. Bradul impodobit este simbolul sarbatorilor de iarna si chiar daca nu mai este asa de inalt, in inima mea mirosul si frumusetea lui sunt aceleasi! Iti doresc un an nou cu atingeri diafane de aripi de ingeri, cu vise frumoase si armonie! La multi ani, Angela! :)
Lolita. Multumesc. Cel mai mare regret il am cand trebuie sa strang bradul. In acea zi nu mai sunt om... La multi ani, frumosi ca sufletul tau.
Angela, mami draga...te caut repejor pe blog si uite ca dau de Cubul cu bradul....de fapt, fetita de pe scaun m-a facut sa ma opresc la brad de data asta. Te caut ca sa iti spun ca m-am/ne-am apucat sa facem invitatii de nunta facute de mana. Si acum abia am inceput. Am postat pe blogul meu de incepator cateva invitatii facute timid, dar cu speranta ca vor fi apreciate. Tare mi-as dori sa te uiti oleaca peste ele, sa-mi spui parerea ta...Mi-as dori sa ne povestim mai mult, sa vedem ce ne mai fac fetitele...Noi te imbratisam cu mare, mare drag si dor...Cu drag, Cristina (Veselie)
Trimiteți un comentariu