De unde credeam ca nu voi gasi in memorie prea multe amintiri din copilarie, m-am bucurat sa descopar ca NU AM UITAT.
- Gustul copilariei mele e un amestec de ciocolata mica, rotunda, cu Scufita Rosie, Lupul, Vanatorul sau Bunicuta, pe care le gaseam in geanta mamei, cand venea de la serviciu. Scotoceam cu bucurie, stiind ca acolo sigur voi gasi ceva bun.
Apoi mai e prajitura cu foi si serbet pe care tot mama o facea. De curand, am gasit la o cofetarie din Galati o prajitura cu gust asemanator si am spus, cu lacrimi in ochi, "Are gustul copilariei mele!", de nu intelegea vanzatoarea ce-i cu atata emotie pe capul meu.
Si mai e ceva: de cate ori mananc portocale, ma gandesc la cele pe care le aducea tata de la Combinat, in Ajunul Craciunului, cand salariatii primeau cadouri pentru copii. Pe atunci, in anii '70, nu se gaseau portocale decat rar de tot, asa ca pentru mine ele au si astazi gust de Craciun...
- Mirosul copilariei mele e legat tot de mama si de rufele pe care le usca intotdeauna afara, in balconul pe atunci neinchis. Iarna, ele miroseau a ger. Imi afundam nasul in cearsafuri si simteam ca acolo e toata bucuria lumii.
- Cum suna copilaria mea? Cred ca ABBA, Julio Iglesias si Adriano Celentano sunt vocile care ma duc si astazi in trecut. Frumoasa copilarie am avut. Cu 20 de prieteni pe scara blocului, cu fotbal, ascunselea, mita catarata si cate alte jocuri pe care as da orice sa le mai pot juca acum. Tot e bine ca pot povesti despre ele.
Multumesc, Vulpea mea preferata,
ca mi-ai dat prilejul sa ma gandesc la lucrurile astea.
Liber la leapsa, luati-o cu incredere! :)
13 comentarii:
Imi amintesc uneori de ciocaletelele acelea. Si de napolitanele Carmen (n-am mai regasit gustul la cele de acum). Si de bombonelele Cip-Cip.
Tetris. Din pacate, nu-mi mai amintesc numele ciocolatelelor. Bomboane Cip, Doamne, ce-mi placeau! Si stai ca mi-am mai amintit ceva grozav, ce n-am mai mancat de atunci: parfeurile, inghetata aceea in hartie cu dungi alb-albastre care era absolut geniala. :)
Multumesc, am preluat-o!... :)
Acuarele. Cu placere, draga mea.
Te imbratisez si eu. :)
doamne ciocolata scufita rosie :X pe care o devoram toata ziua cand primeam un ban de la rude , vesnica ciocolata in forma de banutz care te facea sa te simti bogat ...cat de frumoase erau amintirile
Moonlight Sonata. Bun venit!
Ce frumos ai spus, "care te facea sa te simti bogat", daaa!, nu-ti mai trebuia nimic altceva.
Cat de putin ne trebuia ca sa fim fericiti.
Si, intr-adevar, poza aceea de la profilul tau e tare tonica. :)
Pai numai atat ..stai asa ..stai asa :)) Mai erau :
- cele mai bune cornuri cu mere
- Nuga mare la pachet de 1 kg - cu nuci
- prajitura patrata cu aluat gen rulada + crema verde ..putin inecacioasa
- Laura - celebra prajitura-crema-gelatinoasa (umbla vorba ca era facuta din cartofi..da' mai tarziu mi-am dat seama ce de fapt era adaugat amidon )
- plicuri cu prafuri ptr un fel de ..ceai-suc
- CUIC - un gen de cola foarte foarte aromat si care de atunci nici ca am mai gasit ceva apropiat .
- merdenelele ( astea's niste supravietuitoare ) care din greseala le-am botezat "merendele" :)
- celebrele barcute
- Siret'ul cu glazura sticloasa
- Guma de mestecat Turbo ( si aici era o metoda de a "colora" guma in fel de fel de culori ...solutia ? Mina de creion colorat :)))
- primul suc la dozator - Kiwi - in tiglina in fata la cinematograf..Iar la cofetaria Trandafirul era braga si ..inca un gen de suc..imi scapa numele (parca citronada )..Si ptr ca pe fundal ai pus muzica ...plusez cu o piesa jazz modern ..mai aparte .
Whisper from the Mirror
Heartless Inc. Aici, era vorba despre amintirile MELE. Cum copilaria mea a fost cu cateva zeci de ani inainte de copilaria ta, unele lucruri difera. :)
Da, Quic si Bem-Bem am baut si eu, barcute si Siret am mancat, dar nu erau preferatele mele. Imi placeau indienele.
Iar braga mai beau si astazi.
Hai, pune-te pe scris pe blogul tau, ca sa am ce citi, bine?
Heartless Inc. Multumesc pentru melodie.
Draga mea dragă, ce plăcere să te citesc :) Sper să îți placă dedicația de la mine :) Te pupez!
LiaLia. Multumesc pentru dedicatie.
Te insotesc cu gandul pe acolo.
Eu am facut nunta in Danemarca, nu ti-am spus. Asa ca iubesc locurile acelea. Am sa-ti spun mai multe intr-un mail.
Daaaaa....Mi-am amintit si eu de inghetata aceea care era impachetata in hartie si arata precum pachetele de unt...Ce buna mai era! De sucul de la dozator...unde coca-cola, sau ce era, avea uneori gust de pastile.De cadourile pe care le primeam de sarbatori si care mi se parea ca au un miros aparte...Aaaaaaaaaaa ce spuneti de nerabdarea cu care asteptam sa coaca mama cozonacul ,pe care-l mancam doar la sarbatorile mari??
Cu drag, Ingerul Negru
Ingerul Negru. Quick se numea sucul acela negru cu gust de pastile :)
Si stii ce am mai regasit de curand la Chip si Dale, n-ai sa crezi: inghetata Casata, cu gust de acum 30 de ani.
Cat despre cozonac, nimic, niciodata, nu va putea inlocui bucuria cu care asteptam sa treaca 12 noaptea, de Inviere sau de Pasti, ca sa pot infuleca din cel facut de mama... Te pup cu drag!
Trimiteți un comentariu