Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale.
N-as sti sa spun exact motivul pentru care
nu ti-am mai dat niciun semn.
As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva.
Prietenia e in noi, e-adevarat,
insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.
Am crezut ca te-am pierdut.
Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita.
Mi-am facut procese de constiinta.
In cercul vicios al neintamplarii
cu cat ma gandeam mai mult,
cu atat curajul de a te cauta se indeparta.
M-ai ajutat.
Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac.
Iti multumesc.
M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba
si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri.
Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.
8 comentarii:
Exact asta simt si eu in ceea ce te priveste...
M-am mai intalnit cu Ana si am intrebat-o de tine, dar nu mi-am facut curaj sa te sun si sa te intreb direct. N-am uitat insa serile tarzii cand ma aduceai acasa si ramaneam in KUB sa ne povestim sufletul. Mi-ai spus atunci ca prietenii adevarati sunt putini si, cu lacrimi in ochi, te-ai indepartat asigurandu-ma ca ma numar printre ei.
A trecut mult timp de atunci, multe experiente, drumuri diferite, dar n-am uitat. Si imi place sa cred ca nici nu m-am schimbat.
Te imbratisez cu drag.
Monica. Nici eu n-am uitat.
Ehei, cat a trecut de-atunci!
Raspund cu drag imbratisarii tale.
Si... chiar asa, ce mai faci? :)
:) M-ai topit.
Fac ce faceam si cand eram in Tranzit: nu stiu sa vorbesc despre mine. Ma pricep insa sa ascult, sa simt si sa inteleg. Sa ma impartasesc nu prea imi iese :)
M-am mobilizat sa citesc mai mult si mi-am implinit o dorinta mai veche: mi-am luat permisul.
Ce nu-mi place e ca nu mai fac miscare mai deloc si nici vremea nu ma ajuta sa ma mobilizez. Sau doar caut scuze :)
Sufleteste sunt bine. Sper ca si tu :)
Monica. Bravo pentru permis si bravo pentru faptul ca citesti.
Miscare nu trebuie sa faci multa ca sa te mentii in forma. Eu am reusit sa revin la kg dinainte de sarcina cu doar cinci minute de exercitii pe zi.
Sunt bine. Obosita, dar happy. Ma pregatesc de intoarcerea la munca.
Este foarte adevarat ca nici timpul si nici distantele nu pot alunga iubirea din suflet. Stiu oameni care s--au regasit dupa 50 de ani (de la terminarea liceului), fiindca ei nu au beneficiat de internet in acest sens, s-au raspandit in toate colturile tarii, si vechile prietenii s-au reinfiripat cu aceasta ocazie. Sunt fericiti ca acum si-au aflat unii altora adresele, telefoanele, si comunica des de-acum, iar asta le aduce atata bucurie si energie pozitiva!
Prietenii, da, cata nevoie avem de ei!
Te imbratisez si sunt fericita ca te-am descoperit!
Acuarele. E tare frumos ce spui. Mi s-a intamplat sa regasesc pe cineva dupa 20 de ani. Bucuria a fost foarte, foarte mare. Greu decuprins in cuvinte.
Te imbratisez si eu si iti multumesc pentru cuvintele calde.
Chiar ma gândeam zilele acestea la PRIETENIE... La câti s-au transformat din prieteni în simple cunostinte pentru ca mai apoi sa dispara din viata noastra.
Ti-am copiat aceasta poezie la mine pe blog cu linkul de rigoare. Ce bine m-am relaxat la tine pe blog. te îmbratisez draga mea draga...
Giulia. Iti multumesc si eu pentru ceva: intr-o zi, datorita tie, am descoperit acea melodie a lui Dinu Olarasu, "N-ai nevoie de foarte multe". De atunci, o fredonez cand spal vasele.
Mi-a fost dor de tine. Si eu te imbratisez, draga mea draga. :)
Trimiteți un comentariu