Confortul nu vine doar dintr-o ambianta placuta
ci si din linistea interioara
pe care n-o poti cumpara.
Cand te simti bine in propria fiinta
nimeni nu-ti poate strica echilibrul.
Ideile vin de la sine,
nimic nu pare mai greu decat este,
iar limita posibilului e departe.
Cand incepi sa te indoiesti de tine,
atunci se schimba lucrurile.
Tu esti acelasi, insa ti se pare
ca orice ai face nu iese cum ar trebui,
ca esti depasit de evenimente
si ca singur nu le dai de capat.
Dupa fiecare perioada in care
esti macinat de intrebari si ocolit de raspunsuri
intelegi ca, pana la urma, cel mai bun prieten
iti esti, de fapt, doar tu.
20 de comentarii:
Sa stii ca e foarte greu sa ne iubim si sa avem incredere in noi insine. NU e paradoxal ca putem s-o facem mai usor cu altii? Poate pentru ca avem impresia ca-i cunoastem mai bine...
Evergreen. Ehei, ca bine zici.
Dincolo de noi exista ceva mult mai profund, din care ne-am zamislit si in care ne vom reintoarce intr-o buna zi... Atoatecuprinzator si iertator, si de toate intelegator. O mare liniste universala, care nu cere nimic in schimb, ci doar vindeca rani, mangaie suflete, alina dureri pana la contopirea lor cu intregul.
Increderea in noi deriva din aceasta pace mareata si primordiala.
Acuarele. Asa-i. Numai ca avem si momente cand, macinati de intrebari... ne amintim mai greu acest lucru.
Cand ni-l amintim, ne regasim.
Dacă ne-am aminti măcar o dată pe zi concluzia ta...
nici daca-ti "povesteam" ce si cum simt, n-ai fi putut sa ma nimeresti intr-atat in versurile astea; f frumos!
Ana. O data pe zi? Ar insemna sa n-o uitam deloc. Or, tocmai aici e problema. Uitaaaaam, fir-ar sa fie. Si tot ni se pare si tot ne agatam de oameni si ei tot ne dezamagesc, parca-s vorbiti...
Niciodatadeajuns. Ehei, poate ca "am fost pe-acolo".
Ma bucur ca ma mai intelege cineva.
Te citesc cu mare drag in continuare.
De aceea mi-am si intitulat blogul DoarEu. Totul porneste de la noi, de la gandurile noastre, de la actiunile noastre, de la atitudine si starea sufleteasca!
Zambete si bucurii!
DoarEu. Ce frumos! Uite cum ne-am intersectat, nestiut, intr-un gand.
Raspund cu drag dorindu-ti, la randul meu, sa ai cate un motiv de bucurie in fiecare zi. :)
Cat de adevarat este ceea ce zici... de destule ori ma regasesc in ambele ipostaze.
N-as crede ca iti esti cel mai bun prieten, poti sa iti fii si un "prieten rau"... poate doar singurul care te asculta...
Serban. Multumesc ca mi-ai scris.
Da, nu ne suntem intotdeauna prietenul cel mai bun... dar de nadejde - sigur.
Peisajele tale raman singura mea evadare.
Spun doar : Foarte adevarat !
Brandusa. La randu-mi spun doar: Bine ai venit! :)
tu spui prieten, altii spun dusman.. oare?
Presupun că, de cele mai multe ori, ne suntem cei mai buni prieteni, cu anumite amendamente, însă asta nu înseamnă că oamenii din jur nu ne pot fi mai buni prieteni decât ne putem fi noi înșine.
Nu avem nevoie doar de noi înșine, avem nevoie și de cei din jurul nostru, în egală măsură, uneori poate chiar mai mult.
Numai bine.
Claudel. Poate fi si si. Depinde.
Dar nu ambele in acelasi timp.
Andrei S.
Da.
Numai bine.
Multe imbratisari de la noi Angela!
Astazi am poposit pe blogul tau,imi era dor de gandurile tale...Multumesc pentru ca m-ai lasat sa le savurez...si nu am putut trece mai departe fara sa imi fac simtita prezenta...
Mult adevar:Te poti ajuta doar tu!
Mariperijoc. De multe ori m-am gandit la tine de cand nu ne-am mai scris.
Te imbratisez cu dor si-ti multumesc pentru mesaj.
Trimiteți un comentariu