Nu stim maine de la cine va trebui
sa ne luam ramas bun.
Intotdeauna dureros, intotdeauna nedrept.
Nu stim cate despartiri pot sa incapa
in sufletul unui om.
Dar stim ca fiecare plecare lasa un gol.
Care nu poate fi acoperit cu nimic.
Oamenii trebuie pretuiti astazi.
Trebuie cautati, ascultati, intelesi si iubiti.
Astazi. Pentru ca maine nu stim ce va fi.
Nu plecam in ordinea in care am venit.
De cele mai multe ori, despartirea vine
inainte sa reusim sa punem totul in ordine.
Fara sa avem de ales.
36 de comentarii:
inteleg ca vb despre moarte, dar mi-ai amintit de un vers dintr-o melodie care-mi place "Understand that friends come and go, but for the precious few you should hold on."
Tu ai spus totul, Angela - si ai facut-o atit de frumos, ca m-ai induiosat. In viata de zi cu zi, am o vorba, o spun cu haz, cind ma supara cineva drag, care tine la glume de-astea: "frina, ca ne prapadim! poarta-te frumos acuma, cit sint prin preajma, cit dau din labutze pe-aici, pe pamint, nu inghesui toata pretuirea in coliva si in colaci, dupe', ca nu ma mai intereseaza".
Fac eu haz, dar de fapt ma doare al naibii ca devenim mai buni, mai valorosi, mai destepti si mai talentati doar cind murim... pina atunci parca ii tine ceva pe toti sa vada toate astea.
Un weekend dulce si frumos sa ai, draga mea, fara dureri, despartiri, nedreptati sau alegeri imposibile :) Sa-ti fie bine, bine de tot! :)
Daca imi amintesc bine, ai scris acest cub dupa ce Mihai Mihail a plecat dintre noi.... Astazi si nu in alta zi, trebuie sa ii pretuim pe cei dragi! Cat adevar se ascunde dupa aceste cuvinte. Unii pierd curajul de a-i pretui pe ce cei care merita. Te citesc, ma gandesc la tine cu drag si sper sa ai zile senine...
Acum 7 ani mă despărţeam de tata...
Anul trecut, când dorul a atins dimnesiuni cosmice, scriam amintiri dragi ( eu sunt Doiniţa )...
,,De atunci încoace, Doiniţa trăieşte acut dorul de tatăl ei, mai ales de Crăciun, când împodobeşte bradul...Ascultă versuri de colind ,,Împodobeşte bradul, tată...”...plânge...şi îşi vede mai departe de steluţele de turtă dulce....şi iar plânge de dor, dar şi de remuşcare că nu i-a oferit îmbrăţişarea ei...Timiditatea a oprit-o....şi a oprit-o de la multe în viaţă....Acum învaţă să facă repede ce are de făcut pentru a alina pe cei din jur....în memoria tatălui şi de dragul Tatălui, un tată minunat şi un Tată Dumnezeu!"
Da, Angela! Acum, azi e timpul iubirii...Mâine poate fi timpul dorului...
Te îmbrăţişez cu drag!
ai spus tot ce trebuia sa spui.
simplu si emotionant.
Trist, dar adevărat ce spui tu...
Subscriu la cele spuse de Lavinia Ştefan mai sus...câtă dreptate ai!
Foarte frumos spus, si cat adevar, pentru mine, se afla aici. Aceasta este credinta mea, respectul si aprecierea sa le aratam atata timp cat avem cui, dupa aceea ne ramane doar remuscarea, sau impacarea. Depinde de ceea ce am aratat.
Denisa
Despărţirile lasă un adânc parfum pe care îl vom simţi toată viaţa...
John. "Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young".
Am mai invatat ceva de la tine si de la Mary Schmich.
Multumesc. :)
Lav. Ce mult ma bucur ca mi-ai scris!
Da, imi place ceea ce le spui celor dragi. Ai un umor aparte. Te citesc mereu, sa stii.
Multumesc mult pentru urari. Tie sa-ti mearga bine in fiecare zi, ca meriti. Esti asa tonica... ferice ce cei ce te au in preajma si te vad dand din labute :))
Raluca. Curajul, ca si speranta, nu trebuie sa le pierdem niciodata.
Cubul e pentru toti cei care au plecat, pentru toti cei care pleaca. Azi m-am gandit la tatal lui Cristian Lisandru si la mama lui Leo.
Mi-e bine. Te pup.
Mariana. Te imbratisez si eu.
Imi pare rau ca a trebuit sa suferi.
Azi e timpul iubirii, frumos ai spus. :)
Giulia. Am visat ca ai venit in Galati si ne-am cunoscut. Eram asa bucuroasa.
Te simt aproape. Si asta conteaza pentru mine.
Sa-ti fie bine.
Rontziki. Raman la ideea ca viata e facuta din prea multe despartiri. Si oricat i-am iubi pe cei dragi, si oricat le-am arata-o, parca tot nu e de-ajuns.
Denisa. Bine ai venit in Cub!
Cred ca e greu de mers mai departe cu remuscari.
Sunt o povara grea pentru suflet, care macina.
Su. Da, sunt parfumuri care nu se sterg niciodata.
Foarte sensibil articolul. Toti suntem supusi despartirii, mai devreme sau mai tarziu. Dar imprejurarile in care se produce fac diferenta. Omul e un specimen din care nu lipseste mandria sau vanitatea, adevarati gardieni la portile bunatatii si a bunei intelegeri dintre oameni.
Petru. Bun venit!
Imprejurarile fac diferenta, asa-i.
Imi place blogul tau. :)
De multe ori facem anumite lucruri, anumite gesturi fără să ştim că este pentru ultima oară...
Ultima oară când am vorbit unei anume persoane, ultima oară când am mers într-un loc drag.
Dacă am şti dinainte!
"Munceşte şi fii harnic ca şi cum ar trebui să trăieşti o mie de ani; fii bun şi iubitor ca şi cum vei muri mâine..."
Diana. Daca am sti dinainte.... intr-adevar.
Dar cred ca ar fi si mai dureros.
Mi s-a intamplat sa SIMT ca vad anumiti oameni pentru ultima oara. Si m-a cutremurat cand s-a adeverit, la scurt timp.
E fain citatul acela.
M-ai nimerit la fix cu randurile astea, si mi-au prins foarte bine.
De cate ori nu suntem tentati sa amplificam supararea pe cineva apropiat, sa lasam orgoliile sa devasteze regiuni intregi din noi!...
Aseara, cand am citit, a fost exact ce-mi trebuia ca sa imi amintesc (a cata oara) ca iubirea trebuie sa ramana mereu in picioare, constienta.
Ileana. Am sa-ti spun cliseul acela cu "nimic nu e intamplator". Chiar nu e. :)
Ce frumos si placut completeaza prietenii tai cubul tau, ce cuvinte alese si intelepte deslusesc in ceea ce gandesc si ma bucur pentru ca astazi mi-am permis sa intru aici la tine, asta pentru ca te pretuiesc pe tine si ei, pentru ca ma gandeam ca maine poate sa nu mai fie si atunci de ce sa nu gust putin din placerea de a revedea lucruri si stari de fapt ce-mi dau o stare de bine.
Ganduri de bine spre voi, insotite de o duminica placuta!
"Nu plecam in ordinea in care am venit.
De cele mai multe ori, despartirea vine
inainte sa reusim sa punem totul in ordine" - din păcate, aşa este...
Paul. Esti binevenit oricand.
Maine va mai fi, iti promit! :)
Ma bucur ca citesti cu placere comentariile.
Si de aici ganduri bune.
Cristian Lisandru. Imi pare rau ca e asa...
e foarte nasol ca nu avem de ales.
Evergreen. Tu stii bine, din pacate.
N-a spus nimeni ca viata e dreapta.
Mai facut sa zambesc, asigurarea ta mi-a dat o stare de bine si mi s-a confirmat in aceasta dimineata. Zambesc si acum...:)
Sa avem o saptamana linistita si cu impliniri placute sufletului!
Multumesc!
Angela: de aceea cat timp traim trebuie sa ne purtam frumoas cu cei din jur si sa lasam o lume mai buna in urma; si atunci nimic nu ne va surprinde.
Paul. Ma bucur. Un zambet de dimineata face mult... :)
Sa-ti mearga bine.
Sergiu. Nu te cunosc decat din fotografii, dar sunt convinsa ca esti un om care stie sa-i pretuiasca pe ceilalti si, in egala masura, stie sa pretuiasca viata.
Si uite asa ti-am spus de luni dimineata ce-mi place cel mai mult la tine. :)
Cuburile tale sunt intotdeauna frumoase si pline de adevar...
De ce ? Pentru ca atat cat sunt langa noi,ne preocupa cu totul altceva...de fiecare data gasim atatea lucruri de facut,uitand ca suntem muritori,sau poate ne gandim ca mai avem timp...Intotdeauna ne dam seama prea tarziu,cand nu mai putem face mai nimic...
Dureros,dar adevarat...
Te imbratisez Angela si pretuiesc fiecare cuvant si dincolo de cuvinte ...pe tine
Mari. Iti multumesc mult.
Si eu te imbratisez si ma gandesc de multe ori la tine.
Da, nu plecam in ordinea in care am venit, dar asta face lucrurile cu atat mai frumoase! Chiar daca, pierzand pe cineva drag, durerea insoteste si ea, de fiecare data, aceasta frumusete.
Incercand sa fim permanent constienti si constienti fiind ca nu stim cand ne vine randul, nu putem trai altfel decat in prezent. Iar traind in "aici si acum", putem pretui, asculta, intelege si iubi cu adevarat. Astfel ca in clipa despartirii sa n-avem remuscari ca n-am facut "cat trebuia", ca n-am fost langa ei atat cat ne-am fi dorit...
Si poate ca traind constient, ajungem sa ne pretuim, sa ne intelegem si sa ne acceptam si pe noi. Iar astfel, chiar despartirea de noi insine sa nu mai fie o lupta, o remuscare, un regret ca "n-am reusit sa punem totul in ordine"...
Tare frumos cubul tau, Angela!
Roxana. Interesant rationamentul tau.
Esti mai optimista decat mine. :)
Ma bucur ca ti-a placut cubul.
Trimiteți un comentariu