.jpg)
Cat de simplu ar fi totul
daca am putea elimina
lucrurile si gandurile inutile.
Reducand totul la esenta,
am putea vedea mult mai clar.
Dar poate ca asa trebuie,
sa invatam sa deprindem
alegerea drumurilor si a oamenilor.
Fiecare isi lasa, intr-un fel sau altul,
amprenta asupra celuilalt.
Putini sunt cei care ne inteleg cu adevarat;
multi se prefac.
Uneori gasim sprijin neasteptat,
de cele mai multe ori, insa,
cautam fara rezultat.
Unii devin astfel semnificativi
in evolutia noastra,
in timp ce pe altii
ii uitam atat de repede.
18 comentarii:
oamenii sunt precum soarele si luna care rasar si apun pe drumurile vietii- pe "pamant" si "cer"- te "lumineaza" atunci cand umbrele te invaluie sau te "ard" daca li s'a pus pata pe tine...te vegheaza si te mangaie cu un suflet cald sau te pandesc cu priviri inghetate de dupa "nori"...
Da, e important sa devenim selectivi inca din primul moment; sa luam ce e bun, sa reducem la esenta totul!
Si cum mai vorbeam noi in alte comentarii, doar cei dragi (semnificativi in evolutia noastra), vor ramane amintiri profunde si de impact, asupra noastra, iar ceilalti, la revedere cat ai zice "peshte"!
Corect!
;)
Valentina. Interesanta comparatia ta...
Cred ca ai note bune la romana, asa-i? :))
AncKhiy. Ne-ar ajuta sa nu mai pierdem timp.
A fi selectiv e un lucru care se invata, dar parca niciodata nu stim indeajuns.
Corect. Si sunt asa de putini cei care raman si asa de multi cei care pleaca...
Dar asta ne face sa-i pretuim mai mult pe cei semnificativi, tocmai pentru ca sunt putini.
nu... nu am note mari:)) am incasat chiar un 4 de curand, caci nu mi'am facut un eseu afurisit...il scrisesem de vreo 2 ori pt olimpiada...ma plictisisem de subiect asa ca m'am decis sa nu'l mai fac...profesoara e chiar in dubii cum de iau un premiu III la olimpiada (nu e cine stie ce, dar echivaleaza cu media 10 la romana) iar la lucrari sunt bantuita de cifra 7...pur si simplu nu'mi dau interesul pt cate etape are simblismul sau alte etceterauri...oricum notele pt mine sunt simple gravuri de cerneala pe o bucata de hartie degradabila in timp numita catalog...important pt mine este ca stiu sa sustrag esentialul chit ca e notat sau nu...
Dupa o zi plina, am intrat in cub, scriu si apoi adorm, in acelasi cub in care nu voi intalni oamenii prefacuti de care vorbeai, oamenii care se prefac numai pentru a obtine cu oricepret ceva, oamenii dispusi sa faca alianta cu cei pe care pana nu de mult ii detestau, dar de care astazi de folosesc pentru a-si atinge scopurile .
Valentina. Of. Uneori trebuie sa tinem seama si de niste reguli. Bine era daca il faceai, eseul ala afurisit. Asa, nu ar fi avut de ce sa se lege, nu ar fi avut cu ce sa te "agate". Sa ai grija, unii oameni te pot "cataloga" si dupa ce scrie acolo, in catalog.
Nu vreau sa te bat la cap :))
Geanina. Iti multumesc ca, rupta de oboseala, faci aici popas.
Iar maine, cu forte proaspete, o luam de la capat...
Sa-ti mearga bine!
stiu ca am gresit...stai linistita, nu ma bati la cap...ar fi cam greu in acest moment intrucat e o ditamai cutia de plumb...o sa te doara pe tine...tocmai am terminat de facut un alt eseu despre "Noaptea de decemvrie" a lui Macedonski...e un poem destul de complex si a trebuit sa cuprind fiecare chichita chichitoasa in 10 pagini...sunt busita si calcata de oboseala...simt cum imi atarna capul ca o ghilotina gata sa decapiteze patul...
noapte buna si somn profund de usor...astept cu nerabdare al tau zambet de maine, caci s'ar putea sa'mi fie mai de ajutor ca niciodata...
Valentina. Bonus si un pupic, pe langa zambet :)
multumesc din suflet >:D<
Paul. Ai dreptate. Numai ca gandeste-te ce ar fi daca i-am tine minte pe toti cei pe care ii intalnim in viata.
Cumva trebuie facuta diferentierea si asta e in functie de acea amprenta despre care vorbeam.
Valentina fara sa intru"sub pielea ta"...felicitari cum gandesti, nu conteaza nota niciodata, conteaza ce ramane in tine, aceleasi ganduri i-am transmis si fiicei mele, ma bucur pentru ca astazi sta proptita pe picioarele sale.
Angela, tot timpul trecem prin sita vietii ganduri, pareri, oameni punand la loc de cinste uitarea, totusi nu intotdeauna alegerea ne apartine, sunt factori externi gandului nostru ce influenteaza decizia, uneori regretam cararea aleasa.
Oamenii ne uita cand uitam sa le dam de stire ca existam, un mic semn al bunavointei noastre ar inchide portile uitarii. De multe ori vina uitarii, sta in ograda noastra, insa nu avem puterea sa recunoastem acest lucru.
O zi placuta!
Of Angela, eu mi-am propus si reusesc in fapt sa uit tare repede lucruri ce nu merita retinute, insa oamenii raman in mod diferentiat pe o scara a valorii de gandul meu creata. Pe dusmani nu-i pot uita pentru ca trebuie sa stiu de cine sa ma apar, colegii imi deschid usa gandului zilnic vrand-nevrand, prietenii nu reusesc sa se statorniceasca in sufletul meu fiind prea pretentios cu acest cuvant si cu tot ce implica intelesul sau iar lingusitorii incerc sa-i dau uitarii, mai raman cei ce vor sa-mi ofere dragostea lor, pe acestia inca ai mai caut.
Ganduri senine spre tine!
Conchid a spune:
AI DREPTATE ANGELA !
Trimiteți un comentariu