marți, 19 mai 2009

Un lucru care nu ne place



Daca in fiecare zi am incerca
sa facem un lucru care nu ne place
am fi, poate, mai intelegatori
si mai toleranti unii cu ceilalti.
Dar ne-am obisnuit sa ocolim
caile necunoscute sau nedorite
si sa mergem mereu pe acolo pe unde stim
ca avem asigurat confortul.
E simplu sa fii bun pe felia ta,
sa fii privit ca un invingator
si e atat de greu, la un moment dat,
sa mai incerci si altceva,
sa te apropii de ceea ce nu te-a atras niciodata.
Poate ca ar trebui, macar din cand in cand,
sa ne imaginam macar
in postura celor care, mai putin norocosi,
pornesc in fiecare dimineata pe un drum
pe care nu l-au putut alege.

14 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Eu as numi toate acestea COMODITATE si FRICA SCHIMBARII. Oamenilor le este teama de schimbare, de necunoscut. Este greu sa ii convingi ca exista mai multe cai pentru rezolvarea unei probleme, ca viata incepe mereu.Viata este asa cum vrem noi sa fie, totul este sa avem curaj sa o traim frumos si demn.Imbratisari calde trimit catre tine, buna prietena.

Angela Ribus spunea...

Geanina. Viata este asa cum vrem noi sa fie.
Ce frumos ai spus.

Raspund cu aceleasi calde imbratisari!

Florin spunea...

da oamenilor le este frica de schimbare,oamenii unt prea comozi ca sa faca ceva..:(

pheideas spunea...

A fi bun, nu este si reteta fericirii. Smile! A singuratatii poate.

Geanina Codita spunea...

Pana una alta, spune-mi ce-ti face fetita, minunea ta .

Angela Ribus spunea...

Florin. Unii risca tot si sunt considerati inconstienti.
Ceilalti, majoritatea, sunt(em) asa cum spui...

Angela Ribus spunea...

Pheideas. Am citit la tine pe blog povestea specialistului in aeronave si m-a cutremurat.

Sa inteleg ca... pentru a fi cat de cat fericiti trebuie sa fim mai putin buni? Smile.

Angela Ribus spunea...

Geanina. Multumesc, bine. Ne apropiem vertiginos de sase luni. E cuminte si intelegatoare. Intr-un cuvant, o minune, exact cum spui. :)

Călin Hera spunea...

„...macar din cand in cand,
sa ne imaginam macar
in postura celor care, mai putin norocosi,
pornesc in fiecare dimineata pe un drum
pe care nu l-au putut alege.”

Cred că în aceste versuri se află esenta întregii poezii. Încerc să scap de imaginea celor care pleacă în fiecare dimineată pe un drum pe care nu si l-au ales si nu pot. Cei mai multi asa sunt...

Angela Ribus spunea...

Calin. Sa ne consideram norocosi, asadar.
Pentru ca suntem.

pheideas spunea...

Daca ai boservat, nimic in viata nu e prea prea sau foarte foarte. E un etern echilibru intre bucurie si necaz. Vezi tu, cu cat stim mai multe, invatam sa ne ferim de multe necazuri. Dar oare bucuria nu vine dupa necaz ? Stiinta te invata sa mergi pe sarma fara sa cazi, nici in stanga, nici in dreapta.

Angela Ribus spunea...

Pheideas. Sunt si necazurile acelea de care nu ne putem feri.
Eternul echilibru- da, pentru el trebuie sa platim eternul pret...

Oare putem fi siguri vreodata ca am invatat sa mergem pe sarma atat de bine incat sa nu mai existe pericolul de a cadea?

Liviu spunea...

Un blog foarte interesant!!

Angela Ribus spunea...

Liviu. Nu pot decat sa ma bucur ca m-ai (ne-am) descoperit. Imi place zona de unde esti :))
Am ajuns o data pe un drum forestier dinspre Zagon spre Sita Buzaului, unde am vazut cel mai frumos peisaj... As da orice sa mai gasesc acel drum.