Cand moare o iubire nimeni nu stie.
Nimic nu mai e la fel,
insa clipa aceea, cand iubirea se duce,
nu o constientizam.
Mai tarziu ne intrebam cine si unde a gresit
dar asta oricum nu mai are importanta.
Vraja iubirii pierdute
nimic nu ne-o poate aduce inapoi.
Gresim incercand sa o reinviem din amintiri.
E ca si cum am pastra o floare uscata,
mintindu-ne mereu ca e
la fel de proaspata ca la inceput.
29 de comentarii:
Ferestrica cu floricele mmuuulte imi place. Unde o gasisi?
Paul. Am cautat-o mult. :) Daca esti cuminte, ti-o trimit pe mail.
Cand o iubire moare... vine alta.... intensitatea e diferita insa... e bine:) O imbratisare calda pentru voi
Când moare o iubire ar trebui să urmăm exemplul tău: să culegem o floare vie şi să o privim cum se usucă încet în ciuda eforturilor noastre de a o îngriji şi să înţelegem că vina nu-şi are locul acolo, că sunt lucruri cărora chiar nu ai cum să te împotriveşti. În filmul ăla la care tot mă uit spune cineva: fiecare cântec are un sfârşit însă cu toate astea nu văd de ce nu ne-am putea bucura de muzică.
Stefy. Nu-i atat de simplu. Nimeni nu cred ca -si doreste sa ajunga "colectionar" de iubiri apuse. De fiecare data speram ca nu va mai urma o alta, ca de data asta va dura...
Te imbratisam.
Ana. ... Un prieten are o vorba:
Iubirea, ca si viata, tine cat tine,
pana cand se sfarseste. :))
Iubirile se nasc si mor, iar florile uscate au si ele un farmec al lor
Asta e o problemă teribilă (vezi, versurile tale ridică mereu probleme; când sunt optimiste, viata pare un cântec, acum te pun pe gânduri).
Momentul în care moare iubirea e unul cumplit. Cred că e mai cumplit pentru celălalt, totusi. Dar si tu, atunci când îti moare iubirea, suferi. Ce faci? Îi spui? Te prefaci că nimic nu s-a întâmplat, ca să nu sufere ea/el? Se poate să nu-ti dai seama, să nu intelegi ce ti/vi se întâmplă, OK. E mai bine asa? Sau asta înseamnă că n-a murit?
Angela, ai deschis o dezbatere.
Miki. E o chestiune de gust.
Nu te contrazic, insa eu prefer florile vii.
A fost o vreme cand le pastram pe cele cu semnificatie dupa ce se uscau. Insa am renuntat de mult.
Totusi, alcatuiau o imagine trista.
Calin. Da, ai dreptate. E mai cumplit pentru celalalt.
Nu te poti preface...
Iar cel care nu-si da seama la inceput, tot va simti pana la urma. Si oricum va suferi.
Cel care inca iubeste sufera mai mult.
Exista o compensatie in timp.
Ajungem atat in postura unuia cat si a celuilalt.
Si cu toate astea, supravietuim. :)
chiar poate muri o iubire?!
Valentina. Da, din pacate.
Cele mai multe...
la mine nu a murit niciuna... doar au suferit mici ajustari...
Valentina. Draga de tine. Mai vorbim peste 5 ani, apoi peste 10. Nu vreau sa te sperii si nici sa-ti intunec asteptarile. Pur si simplu se intampla, face parte din cursul firesc al vietii.
Daca l-am gasi pe EL la 18 ani sau la 20, apoi... ce ne-ar mai ramane de facut pana la sfarsitul vietii?
daca te referi la prieteni/iubiti... am avut parte de despartiri nu tocmai placute, chiar indigeste pe moment... dar cu timpul mi'am dat seama ca nu am de ce sa mai sufar pt ca in fiinta mea mereu raman salvate amintirile si sentimentele frumoase, iar cele urate sunt repede eliminate... cu fostii prieteni am ramas in relatii foarte stranse si am plantat la fiecare franturi din vechea iubire dar sub o alta forma... dar poate ca eu am fost si ferita... nu am avut parte de persoane rauvoitoare, pur si simplu lipsa de experienta si'a spus de fiecare data cuvantul in despartiri... nerabdarea, orgoliul, copilariile duse in extreme... e destul de tarziu si sunt foarte obosita si nu stiu daca ma fac descifrabila... mai vorbim... noapte buna >:D<
La final nu iti mai ramane decat sa pui punct si sa iti continui drumul. Dureros ce-i drept, insa timpul are grija sa vindece.Cine isi imagineaza ca o iubire ajunsa la final poate fi dusa la reanimare ca apoi sa poata continua , prefacandu-se ca nu s-a intamplat nimic, se inseala. Nimic nu va mai fi ca inainte, iar ceea ce credem ca traieste sa fie doar dorinta noastra care nu mai are limite in acel moment.
Valentina. Iubirile mari nu sunt multe in viata.
Geanina. Intr-adevar. Nu exista reanimare pentru acest sentiment...
Intre timp m-am cumintit, dar ti-am furat-o... A pus-o sotia screensaver. Multam...
Paul. Cu placere. Imi plac oamenii descurcareti :))
Paul. Multumesc. Dar sper ca nu pleci nicaieri...
Suna asa, a despartire, cumva. Sper sa fi inteles eu gresit. :)
Mda, postarile tale ridica semne de intrebare
a fi sau a nu fi fericit?
a regreta sau nu ce a fost?
Mi-a parut bine Angela de cunostiinta, iti doresc sa-ti gasesti linistea sufleteasca si sa fi fericita alaturi de copilul tau
Cu respect, Paul
cand moare iubirea
gravitatia iubiri
nu ne mai tine impreuna,
cand ne-am racit unul de altul
a mai ramas
din dragostea noastra cea mare
doar praf
de stele cazatoare.....
mi-a placut scrierea ta
mai trec
Liviu. Te mai astept cu alte scrieri. :)
http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/cum-dispare-dragostea-asa%e2%80%a6-dintr-o-data/
Iubirea care moare nu a fost una profunda, de sine constienta...
Adevarata iubire rezista.
Ileana. As vrea sa ai dreptate.
Si atunci, de ce suferim atat ori de cate ori moare o iubire?...
Suferinta o da ego-ul, nu iubirea.
Sau esafodajul fantoma pe care ne-am asezat visele, idealurile. Perceptia eronata asupra lucrurilor.
Iubim nu omul, ci imaginea sa, nici macar nu ne dam seama ca prin aceasta ii furam libertatea de a fi el insusi, asa cum fusese dintotdeauna. Apoi nu ne mai ramane decat suferinta, cand el pleaca.
Trimiteți un comentariu