duminică, 3 mai 2009

Jocul de-a viata



Jocuri neinventate care isi asteapta timpul.
Am putea face atatea pentru copiii din noi.
Suntem prea scortosi cand vrem sa parem sobri.
Si uitam ca o idee buna atrage dupa ea altele.
Ne refuzam cel mai usor mod de a supravietui:
jocul de-a viata.
Unde putem fi cei care n-am putut ajunge.

21 de comentarii:

Paul spunea...

Patrund in acest joc plin de dorinta, ma las purtat de valsul sau macar pentru o clipa sperand ca visul sa-mi devina realitate, ca apoi sa raman imbratisat de-apururi de tot ce-mi ofera!

Lisandru Cristian spunea...

Redescoperirea copiilor din noi ar fi soluţia ideală. Din păcate, ajungem la maturitate şi devenim morocănoşi, ne este teamă să "copilărim" indiferent de vârstă. Mă bucur tare mutl atunci când descopăr adulţi cu suflete de copii...

Geanina Codita spunea...

In primul rand imaginea imi sugereaza ideea de cautare, incerc sa ma regasesc in spatiul acela plin de liniste si puritate . Cat despre versuri, da, este adevarat am putea sa fim de fiecare data noi insine, sa nu mai afisam imaginea scortoasa de care vorbesti, asta implica multe eforturi, pe cand daca am accepta "jocul de-a viata" totul ar fi frumos si natural.

Angela Ribus spunea...

Paul. Asa-i ca o idee buna nu vine singura? :)

Cristian. Copilul din mine ii face cu mana copilului din tine.

Geanina. Daca am putea, cand suntem scortosi, sa ne privim din afara, ce caraghiosi ni s-ar parea ca suntem...

Copiii tai au inceput sa vina in Cub. Iti multumesc!

AncKhiy spunea...

Scurt si la subiect, imi place!
Traiasca jocul de-a viata... cand nici nu o sa ne asteptam, ne vom trezi inaintea stingerii, asta daca nu ne ia prin surprindere si ratam momentul :-)
Sa traim fiecare clipa in cel mai frumos si copilaros mod posibil, nu avem decat o sansa!

Angela Ribus spunea...

AncKhiy. Ma bucur ca ai intrat in joc!... :))

dyanna spunea...

Foarte frumoase cuvinte..

Angela Ribus spunea...

Dyanna. Multumesc frumos. :)) Te mai astept.

Valentina spunea...

"Jocuri neinventate care isi asteapta timpul"...increatul care asteapta sa fie creat...imi aduce aminte de un vers al lui eminescu: "umbra celor nefacute nu'ncepuse'a se desface"...frumos spus...creatii (jocuri) care nu exista deocamdata ca manifestare, dar exista ca potentialitate...

toate aceste cuvinte m'au suit pe coada unui gand...ma intreb unde o sa ajung...

Angela Ribus spunea...

Valentina. Bun venit!
Unde vei ajunge? Merita sa vezi... :)
Din cand in cand hai sa ne lasam purtati "pe coada unui gand", asa, in joaca. Ce frumos ai spus.

Valentina spunea...

mi'au acaparat privirea postarile de mai sus si...ii compatimesc pe cei ce uita de copilarie si totusi, uneori, ii invinovatesc pt ca nu ma lasa sa ma desfasor asa cum mi'as dori...pt ca imediat sunt busita de bocancul "Maturizeaza'te! Nu mai trai in vise!"...si acum daca ma gandesc, el e cel ce mi'a dezpletit franturi de inocenta si le'a peticit cu sentimente, ganduri morbide...majoritatea celor "mari" uita ca viata poate fi si o joaca serioasa sau pur si simplu pt ca nu ne pot urma regulile, nu vor, si ca sa le fie mai usor, ne pun pe noi astia "mici" sa le urmam propriile regulile...spre o maturizare fortata...uhm...poate ca am exagerat putin...stau in ape mult prea tulburi acum...

Angela Ribus spunea...

Valentina. Unora dintre ei viata nu le-a ingaduit sa ramana copii. Dar asta n-ar trebui sa-i faca sa uite sa viseze si, mai rau, sa incerce sa le ia si altora dreptul la vis.
Cand vei fi "mare", dar si pana atunci, sa ai grija de copilul din sufletul tau, da?

Valentina spunea...

in principiu ar trebui sa fiu mare, fizionomic vorbind...momentan sufletul mi s'a agatat undeva la granita Copilarie-Adolescenta ...oricum ar fi, voi avea intotdeauna grija de el...il voi hrani neincetat cu laptele si mierea copilariei si il voi lasa sa viseze cu ochii deschisi in cuibusorul zanelor...

multumesc pt aceasta micuta, dar placuta conversatie...

Angela Ribus spunea...

Valentina. Si eu iti multumesc.
Ai adus aer proaspat in Cub :))

Valentina spunea...

in general dupa ce "ploua" este adus un aer proaspat...la mine "a plouat"...:)

Sergiu spunea...

Foarte dragutz, e un aer aparte pe aici.

Angela Ribus spunea...

Sergiu. Ma bucur ca-ti place...
Multumesc. Parerea ta conteaza pentru mine.

José Ramón spunea...

Foarte frumos imagine

Angela Ribus spunea...

Jose Ramon. Multumesc.

Daniela spunea...

Copilul din mine :)...il iubesc! Insa viata , taie elanul copilului si il obliga sa "creasca"..si sa devina ursuz si sobru..frumoase ganduri :) o sa reflectez mai mult si o sa vad daca copilul din mine poate sa zambeasca iar...

Angela Ribus spunea...

Daniela. Bun venit de departe! :)

Asa-i, viata ne mai taie din elan dar tot ea ne da si ocazii sa ne amintim de copiii care am fost.
Ieri am recitit Micul Print si am visat cu ochii deschisi.
Esti binevenita oricand aici.

Sa-mi spui daca a zambit, da? :))