Ti-as darui in fiecare zi atat cat iti este necesar
sa-ti poti umple sufletul de aer proaspat.
Ti-as darui in fiecare dimineata atata lumina,
cat sa-ti umple ochii de speranta.
Ti-as darui in fiecare seara atata liniste,
cat sa uiti toata oboseala de peste zi.
Ti-as darui in viata asta atata incredere,
incat sa binecuvantam impreuna
ziua in care ne-am descoperit.
Si nu stiu daca m-ar putea impiedica ceva
sa fac toate astea.
6 comentarii:
Nimic nu ne poate impiedica, buna mea prietena ! A DARUI , un verb plin de noblete, pretios precum viata, cu miresme de natura proaspata ce deschide ochii dupa o ploaie binecuvantata. Duminica aceasta sa-ti fie asemeni frumusetii tale sufletesti. Îmbratisari!
Geanina. Multumesc, asemenea, draga mea!
Din nou, ai dreptate. Uneori, ne lamentăm, punem „dacă” înainte de orice actiune, în loc s-o facem, pur si simplu! De regulă, e vorba de actiuni care ar putea dăuna carapacelor noastre, la care atât de mult construim...
Calin. Utile, altfel, dar nu chiar intotdeauna necesare. :)
Si eu as darui mereu, ceea ce este necesar, atat cat este necesar...
Primul pas important: "Daruieste!"
Si nu stiu daca este ceva mai frumos decat lucrul acesta.
AncKhiy. Frumos e cand nu obosesti sa faci lucrul asta mereu si cand simti ca tot mai ai ce darui. :)
Trimiteți un comentariu