.jpg)
Putine lucruri sunt atat de durabile
cum ar putea parea, la un moment-dat.
In schimb, ne sunt date si clipe care pot dobandi
greutatea unor amintiri de pret.
Copil fiind, ma intrebam
cum as putea pastra clipele frumoase.
Cum sa nu le pierd, peste ani,
semnificatia si intensitatea.
Acum stiu. De aceea ne-a fost data memoria.
Pentru a le transforma in amintiri
ce ne insotesc pretutindeni.
Pierdem orice pe lumea asta,
dar nu putem pierde dreptul de a ne intoarce
la ceea ce, candva, ne-a dat sentimentul implinirii.
Nimic nu e mai de pret decat amintirea cuiva drag.
19 comentarii:
Daa... amintirea cuiva drag!
Cand ma simt doborata si nesigura, imi revin si mie fel de fel de momente de rascruce in viata mea, momente in care oameni acum importanti sufleteste pentru mine, m-au influentat in luarea deciziilor!
Persoane a caror amintire va ramane vesnic vie in mine...
Si da... nimic nu e mai de pret decat asta!
AncKhiy. ...Cat ma bucur sa vad ca nu sunt singura!
Sunt de acord cu voi: amintirile sunt ceva atat de pretioase incat unele dintre cele mai urate boli sunt acelea care iti sterg memoria. Poate de aceea scriem, ca să nu uităm.
chiar asa....
Amintirile sunt o umbră a noastră.Nu putem scăpa de ele, nu putem renunţa la ele... Oricât am încerca...
Calin. Noi avem o profesie generoasa... :)
Dona. Ai revenit.
Cristian. Morala e: cat depinde de noi, sa facem numai ce e bine. Iar daca raul vine de la altii, sa trecem peste el cum putem.
uhm...si eu care am memoria mai "in damburi", deficitara, ce ma fac?!...si eu imi doresc adesea sa pastrez intacta "semnificatia si intensitatea" unor franturi din viata mea...
eu imi pun baza in suflet, ca in memorie, nu prea...el reactioneaza mult mai asa cum trebuie la amintiri...dar si asta e cu du'te'vino...caci trebuie sa invat sa'mi citesti sufletul...uhm... saracutul, cate tone de amintiri i'oi fi pus in carca...si totusi cred ca'i place aceasta impovarare si profita din plin de ea...tare vulpita mai e :))...
P.S. imi cer scuze pt undele perturbatoare pe care le'am lasat slobode prin cubul tau data trecuta...promit sa nu se mai intample...
nu am lipsit nici o clipa.doar am visat citind.
Valentina. Sufletul are legile lui, memoria - pe ale ei.
De ce spui ca memoria ta e "in damburi"? Ar trebui sa fie in forma optima. Abia mult mai tarziu incep rateurile...
Fii linistita, nu au fost unde perturbatoare. Iti spun eu daca se va intampla cumva.
tind sa uit uneori multe amintiri frumoase...memoria imi e indesata adesea de soiuri ciudate de smog...tot timpul apar stocuri diferite de informatii "reci" care trebuie sa le retin si care cam fac condens printre amintirile mele "calde"...
cat despre legile sufletului si ale memoriei...uhm se prea poate sa fi vorbit in necunostinta de cauza, caci nu prea am luat stire de ele...mai am inca multe de invatat...
"Putine lucruri sunt atat de durabile cum ar putea parea la un moment dat...",...si uite cum intrebari despre"care sunt cele mai durabile lucruri din viata mea?"ma asalteaza...Ma coplesesc raspunsuri,unele timide,altele mai indraznete...cad ziduri...se risipeste ceata si descopar,intr-o stralucire diafana ca:"cele mai durabile,mai gingase sau mai tandre clipe sunt cele inspirate de IUBIRE,cele pe care le purtam in cel mai profund sanctuar al inimii,acolo unde ceata nociva nu poate altera puritatea de cristal a sufletelor noastre."..
.cu drag iti doresc sa ai o viata coplesita de momente durabile,autentice si ,bineinteles,incarcate de iubire...
Mmary. Sunt de acord ca amintirile durabile au directa legatura cu iubirea.
Iti multumesc mult pentru gandul bun si iti doresc, de asemenea, ca iubirea sa te insoteasca mereu.
Draga mea, eu mă număr printre cei norocoşi, care uită pe-alea rele sau măcar la rememorare nu mai înseamnă nimic, dar pe alea bune le ţine bine minte şi nici după ani şi ani nu-şi pierd din intensitate şi culoare. Cât despre cei dragi, doar închid ochii şi ei sunt cu mine, îmi zâmbesc şi eu le spun cât de mult îi iubesc :) Cu drag!
LiaLia. He, he, nici nu-mi imaginam altfel in ceea ce te priveste. Esti o Vulpe asa de pozitiva, fara sa faci nici cel mai mic efort...
Cu drag si de aici!
Am intarziat la intalnire de dimineata cu ale tale cuburi, draga mea, insa am avut o zi plina, abia m-am linistiti putin si am dat fuga sa vad astazi ce particica din viata mea regasesc in cubul astazi. Am gasit versuri ce-mi vorbesc despre amintiri, iar cele mai proaspete dar nu si cele mai fericite din pacate sunt stranse de pierderea unei peroane dragi, Gabriel. Am fost si astazi pe la el, i-am povestit despre voi, prietenii lui virtuali si mi-a zambit. Zambetul lui va fi cea mai frumoasa amintire a zilei de astazi. Pe curand!
Nu ştiu medicină, dar am auzit că atunci când omul este supus unei puternice traume fizice, de pildă îi este retezată o mână, corpul uman descarcă instantaneu șarja de endorfine necesară anestezierii durerii. Pentru a o face suportabilă.
Cred că același este și mecanismul memoriei, care ne deschide sertarul cu aurore boreale exact când ni se adună nori negri deasupra capului.
Amintirea oamenilor dragi este o compensare generoasă a pierderii lor, de care încă nu ne-am vindecat. Endorfina care le face absența suportabilă.
Geanina. Zilele acestea cu totii ne-am gandit la Gabriel. Chiar si cei care nu l-am cunoscut...
Pe curand, draga mea!
Innuenda. Da. Tu stii sa pui in cuvinte foarte bine.
Ma bucur ca ai venit in Cub. Dupa atatia ani :))
Mă bucur că te-am găsit. Trebuie să te întreb într-o zi ce e cu cuburile astea.:)
Innuenda. Eu inca nu-mi revin. Imi vine sa sar in sus de bucurie, ca un copil. Iti voi povesti despre cuburi.
M-ai facut sa ma intorc in timp si-mi place!
Iti scriu dupa ce adoarme Ana.
Trimiteți un comentariu