.jpg)
Uneori trebuie sa accepti si lucrurile
pe care ai fi vrut mai degraba sa le negi.
Ele fac parte din tine, din viata ta,
care nu e nici pe departe perfecta.
In cele din urma, te obisnuiesti
si nici macar nu te mai revolti.
Face parte din lectia de adaptare.
Ceilalti, de cele mai multe ori,
nu pot sa priceapa motivele
furtunilor tale interioare.
Asa cum nici tu, la randu-ti,
nu ai pretentia de a intra,
cu pasi mici si bine intentionati,
in sufletul altcuiva.
Ramane doar comunicarea,
singura cale prin care
se poate transmite in exterior
cate un crampei
din lumea interioara. A fiecaruia.
16 comentarii:
Oare poti invata sa iti controlezi atat de bine aceste furtuni incat sa le stingi din primele secunde?
Foarte frumos spus. E o lectie a Eu-lui.
To-morrow. Nu stiu. Posibil, cu timpul.
Mie nu mi-a reusit pana acum.
Ma gandesc ca, periodic, ele sunt necesare...
Si totusi, poezia ta nu e despre compromis. E, mai degrabă, despre întelepciune. Asa vreau să cred.
Gabi. Iti multumesc.
Eu-l tau inseamna ca se regaseste pe undeva...
Calin. Sigur nu este despre compromis. :)
Acum nu stiu daca e despre intelepciune, hai sa zicem mai degraba ca ar fi despre adaptare pentru supravietuire cu lucrurile pe care nu le putem schimba la noi. Ce formulare lunga.
Totusi fiinta umana nu se poate adapta la infinit ... sau la orice.
Poate ca o solutie pentru timpul cand simti ca se apropie o asemenea furtuna este sa spui, precum Scarlett O'Hara: "La asta o sa ma gandesc maine" :)
X. Da, nu ne putem adapta chiar la orice si chiar pana in panzele albe. Insa in masura in care putem cred ca ne diminuam suferinta.
Revolta - fara puterea de a schimba ceva - nu ne ajuta.
To-morrow. E o solutie de moment. Furtuna nu se duce cu una, cu doua, decat daca era... intr-un pahar cu apa.
Cele interioare revin, sau dau navala, cand ti-e lumea mai draga.
Din pacate nu suntem construti in asa fel incat sa luam forma in functie de situatie! Bine ar fi fost!
Orianda. De acord.
Insa sunt si situatii carora putem invata sa le facem fata, chiar daca la inceput am zice ca nu.
Putem comunica ceea ce simtim, durerile noastre, nelinistile noastre, fricile noastre si cineva ne va intelege. La fel putem asculta durerile, fricile celuilalt fara a incerca in nici un fel in a-l schimba, a-l face sa inteleaga ca el greseste. Uneori nu intelegem ca furtunile din sufletul nostru au un mesaj... ne ajuta sa evoluam. Ne dau semnalul ca poate o luam pe o cale gresita sau poate vor sa ne impinga spre ceva ce cu siguranta suntem capabili sa facem insa ne e teama.
Delia. Teama... alt subiect delicat.
Cat despre cauzele furtunilor noastre - pot fi atat de multe.
N-am sa neg niciodata ceea ce am fost,sunt si voi fi.Nu imi va fi niciodata rusine de ceea ce am fost, sunt si voi fi.Iubesc ceea ce am fost , sunt si voi fi. Imi place ceea ce am fost , sunt si voi fi.Viata mea a fost, este si va fi tot ceea ce vreau eu sa fie. Cred ca te-am ametit, dar asa am fost sunt si voi fi. Imbratisari.
Geanina. Frumos. Cu fruntea sus, dupa o viata.
Ce ne putem dori mai mult?
Te imbratisez si eu si ma voi gandi la provocarea ta.
Trimiteți un comentariu