Oglinzi imperfecte

Ceea ce vedem zi de zi pe chipurile celorlalti
sunt doar reflectari imperfecte ale unor sentimente
mai bine ori mai stangaci ascunse.
Exersand supravietuirea, lasam la vedere
ce credem ca ne face mai putin vulnerabili.
Astfel, ce afisam nu are, de cele mai multe ori,
legatura cu ce se intampla, de fapt, in sufletul nostru.
Doar ochii ne dau de gol, singurii care nu pot sa minta.

Cine vrea sa treaca dincolo
de o expresie afisata pe chipul celuilalt
o poate face cu rabdare,
explorand tacerea din spatele cuvintelor.
Abia ceea ce descoperim acolo
e inceputul unei alte cunoasteri.

Zbor permis

Nici o primavara nu seamana cu alta.
Asteptarea zilelor insorite
nu se incheie de doua ori la fel.
Noi, cei de astazi, nu suntem aceiasi de anul trecut.
Viata ne ingaduie atatea iluzii
cate suntem dispusi sa strangem cu ochii deschisi
si atatea deziluzii
cate poate cuprinde mintea noastra de azi.
Ceea ce tinem minte nu sunt victoriile,
nu implinirile, ci clipele de deznadejde,
cand am simtit ca cineva ne-a luat aerul.

Primavara nu vine de doua ori la fel,
insa senzatia de zbor permis, de libertate
e aceeasi cu fiecare inmugurire, cu fiecare inceput.

Sarbatori de bun simt

Ar trebui sa invatam sa facem diferenta
intre o sarbatoare discreta si una ostentativa.
Asa cum ne rugam in gand, fara martori si fara parada,
tot la fel ar trebui sa nu depasim in niciun fel
limita bunului simt atunci cand vin sarbatorile crestine.
Suferinta o putem intelege doar suferind.
Iar pentru asta nu avem nevoie de cuvinte.
Bunatatea nu e de conjunctura: exista sau nu.
Nu are rost sa te prefaci in fata nimanui.
Iertarea si intelegerea sunt prea profunde
si prea importante ca sa poata fi afisate.
Lumina si linistea vin de dincolo de noi
si nu au legatura nici cu numele,
nici cu functia, nici cu bunastarea fiecaruia.
Ci doar cu sufletul nostru si cu faptele noastre de-o viata.

Amintiri bune

Timpul vindeca.
Pana si lucrurile care ai fi crezut ca au radacini adanci.
Uitarea si indiferenta acopera fragmente de trecut.
Intre ele, descoperi ca anumiti oameni raman
acolo, asa cum ii stiai.
Neschimbati, neclintiti din amintirile tale bune.
E meritul lor pentru locul pe care au stiut
sa-l castige in sufletul tau sau,
poate, au venit atunci cand trebuia.

Cum poti individualiza un om mai bine decat
prin ceea ce inveti sa faci
raportandu-le la prezenta lui în viata ta?
Nu neaparat fizica, nu neaparat permanenta,
dar de referinta.
Ca un punct de reper care te ajuta din cand in cand.
Atunci cand, de fapt, ai nevoie.

Zborul il invatam, fiecare, de unul singur.
Dar nimeni nu poate spune ca nu a existat
macar un om pe care sa-l fi admirat mai intai.

Primavara din noi

Primavara din noi are legatura cu cei dragi.
Daca sufletul are pentru cine sa tresara,
daca ochii au pentru ce sa zambeasca,
atunci primavara poate veni in orice clipa.
Iar daca intr-o zi ni se pare
ca gasim mai greu rostul nostru aici
nu inseamna decat ca am incetat sa daruim
si astfel fluxul iubirii a fost intrerupt
din cauza noastra.
Degeaba ne incapatanam apoi in asteptare.
De nicaieri nu va veni
ceea ce ar trebui, de fapt, sa plece de la noi.

Paharul rabdarii

Din timp in timp ceva trebuie schimbat.
Pe langa adaptarea continua
pe care o exersam vrand, nevrand,
sunt acele schimbari care ne scot din ritm
si ne solicita mai mult.
Pentru ele, niciodata nu suntem pregatiti.
Pentru ca nu e nimic de planificat.
E doar un pahar al rabdarii care se umple.
Apoi, totul o ia de la capat.
Pe langa experienta pozitiva si aparenta siguranta
ducem cu noi tristetea fiecărui esec
si deceptii de-o clipa.
Adunate in timp, ele alcatuiesc trecutul fiecaruia.

Daca

Daca nu ne-am mai lasa prada primului impuls,
daca am gasi, de cate ori e nevoie, ragazul si puterea
de a privi si de a judeca detasat
situatiile si lucrurile
am avea mai putine regrete.

Daca am incerca, macar o data,
ca un exercitiu de vointa,
sa ne imaginam in postura celuilalt
am reusi sa intelegem ceea ce ne scapa atat de des.
Adevarul e, de obicei, undeva, la mijloc
pentru ca fiecare, in felul lui, are dreptate.

Daca am asculta mai mult decat vorbim,
daca am citi mai mult decat scriem,
daca am incerca mai mult sa intelegem decat sa judecam.

Daca am iubi mai mult decat cerem sa fim iubiti,
daca...

Aroma de gand

Ratacind in oceanul de alb, cautam tinta verde a unui gand.
Pare atat de indepartata primavara de dincolo de noi.
Cu mainile inghetate si obrajii purtand sarutul gerului
inchidem ochii, chemand caldura unei dimineti inverzite.
Pasii scartaie a iarna
gesturile au incetinit, amortite de frigul din jur.
Cum sa nu-ti fie dor de bratele inmugurite,
incarcate de promisiunea atator impliniri viitoare?

Cata rabdare are natura, asteptandu-si timpul,
pregatind pe indelete un nou inceput.
Cata incredere iti trebuie de fiecare data
pentru a accepta ca lucrurile se aseaza
incet, dar sigur, in varianta optima pentru tine.

Asa cum primavara miroase a viata,
fiecare zi are aroma gandului ce o domina.
Cand m-am trezit, astazi am simtit parfum de speranta.

Chiar daca

Chiar daca drumul pare uneori mai greu,
chiar daca incertitudinile ne incoltesc
iar dezamagirile se aduna cu fiecare zi
mai mult decat credem noi ca putem duce,
chiar daca oamenii nu sunt intotdeauna
cei care am avea noi nevoie sa fie,
chiar daca soarele nu este acolo
asa cum gandul nostru ar vrea,
chiar daca astazi prietenii par ca ne-au uitat,
nu e grav.

Nu inseamna decat ca
atunci cand vom afla calea,
cand vom avea certitudini,
cand vom intalni un om deosebit,
cand soarele va fi din nou cu noi, nu doar in gand,
sau cand vom regasi un prieten,

abia atunci vom sti ca a meritat.

P.S. Astazi, blogul meu implineste un an.
Sunt bucuroasa ca v-ati alaturat Cubului meu de aer.
Va multumesc.

Clepsidra

Dincolo de asteptari mai este intotdeauna loc pentru ceva
care incepe de acolo de unde se termina febra lucrului dorit.
Dincolo de cuvinte exista permanent in noi
puterea de a comunica,
cu atat mai mult cu cat intelegerea ar trebui
sa nu lase loc barierelor de nici un fel.

A mai trecut un an. Am mai trait un an.
Launtrul fiecaruia s-a mai schimbat putin.
Uneori zambim imaginii noastre din fotografiile vechi,
alteori ne regasim in randuri scrise candva,
in mici amintiri uitate.

O clepsidra pentru fiecare, ca o masura a timpului interior.
Un brad, mereu altul, dar care aduce in casele noastre
acelasi aer proaspat de nou an, de noi sperante.
Mi s-a intamplat sa uit ceva, in seara Anului Nou.
Nu mi-am pus o dorinta.
Sper sa nu fie grav, mai ales ca nu de dorinte ducem lipsa.
Poate ca altcineva, in aceeasi seara, si-a pus doua
la care tine in egala masura.
Si poate ca astfel i se vor implini amandoua.