Leapsa cu amintiri din copilarie

De unde credeam ca nu voi gasi in memorie prea multe amintiri din copilarie, m-am bucurat sa descopar ca NU AM UITAT.

- Gustul copilariei mele e un amestec de ciocolata mica, rotunda, cu Scufita Rosie, Lupul, Vanatorul sau Bunicuta, pe care le gaseam in geanta mamei, cand venea de la serviciu. Scotoceam cu bucurie, stiind ca acolo sigur voi gasi ceva bun.
Apoi mai e prajitura cu foi si serbet pe care tot mama o facea. De curand, am gasit la o cofetarie din Galati o prajitura cu gust asemanator si am spus, cu lacrimi in ochi, "Are gustul copilariei mele!", de nu intelegea vanzatoarea ce-i cu atata emotie pe capul meu.
Si mai e ceva: de cate ori mananc portocale, ma gandesc la cele pe care le aducea tata de la Combinat, in Ajunul Craciunului, cand salariatii primeau cadouri pentru copii. Pe atunci, in anii '70, nu se gaseau portocale decat rar de tot, asa ca pentru mine ele au si astazi gust de Craciun...

- Mirosul copilariei mele e legat tot de mama si de rufele pe care le usca intotdeauna afara, in balconul pe atunci neinchis. Iarna, ele miroseau a ger. Imi afundam nasul in cearsafuri si simteam ca acolo e toata bucuria lumii.

- Cum suna copilaria mea? Cred ca ABBA, Julio Iglesias si Adriano Celentano sunt vocile care ma duc si astazi in trecut. Frumoasa copilarie am avut. Cu 20 de prieteni pe scara blocului, cu fotbal, ascunselea, mita catarata si cate alte jocuri pe care as da orice sa le mai pot juca acum. Tot e bine ca pot povesti despre ele.

Multumesc, Vulpea mea preferata,
ca mi-ai dat prilejul sa ma gandesc la lucrurile astea.
Liber la leapsa, luati-o cu incredere! :)

Cercul vicios al neintamplarii

Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale.
N-as sti sa spun exact motivul pentru care
nu ti-am mai dat niciun semn.
As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva.
Prietenia e in noi, e-adevarat,
insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.

Am crezut ca te-am pierdut.
Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita.
Mi-am facut procese de constiinta.
In cercul vicios al neintamplarii
cu cat ma gandeam mai mult,
cu atat curajul de a te cauta se indeparta.

M-ai ajutat.
Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac.
Iti multumesc.
M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba
si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri.
Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.