.jpg)
In tara lui prea tarziu oamenii nu stiu pe ce sa puna pret
decat atunci cand nu mai pot face nimic.
Ei isi folosesc mintea, cuvintele si gesturile
doar pentru a incerca sa iasa in evidenta,
tintind cu orice pret sa ajunga sus,
fara sa le pese de cei din jur.
Numai ca scara valorilor din acea tara e alta decat in afara.
Si astfel, ei traiesc intr-o lume separata,
luptand pentru satisfacerea orgoliului lor,
inregistrand victorii de-o clipa
si neintelegand ca viata e mai mult decat o lupta.
Copiii din tara lui prea tarziu incearca sa se salveze cum pot.
Iar parintii se mira ca au ramas singuri.
18 comentarii:
Poate... vom reusi facem o lume mai buna intr-un fel sau altul....ganduri bune zi de zi pentru voi....
Raluca. Daca nu o lume mai buna, macar o viata mai buna pentru copiii nostri asa incat sa nu mai plece. :)
Multumim. Te pupam.
Tara lui prea tarziu...
Oamenii lui nu ne vom trezi prea devreme...
Ciudat amestec...
Nu am optiuni de publicare pentru comentarii...
Pentru ai nostrii, da ar fi bine sa cream o lume mai buna, dar cum sa facem asta daca noi, pe zi ce trece, ne pierdem increderea in ceilalti? Eu asta fac... dar poate va fi.. cine srue ce va aduce ziua de maine?
desi cu intarziere "la multi ani" pt ieri pentru Ana. Nu uit oamenii dragi....
Paul. Tu s-ar spune ca te-ai salvat cumva.
Copiii tai, de asemenea. :)
Raluca. Iti amintesc un final de cub: cel mai bun remediu pentru lipsa de incredere este tot increderea.
Multumim pentru urare.
draga Angela, cuburile tale pline de intelepciune si optimism...proaspete ca o ploaie de vara...speranta pentru o lume mai buna...si oameni pe care sa-i simtim aproape...dar despre dezamagire ai scris?...sau daca incercam sa o ignoram putem afirma intr-un final ca ea nici nu exista? nu vreau sa-ti influentez stilul optimist si sanatos...este o intrebare, pur si simplu...multumesc pentru raspuns si zile senine!
Angela,
În ţara lui prea devreme,
Culoarea pielii oamenilor
îmi zgârie retina...
Nu aşteaptă destul
până să cadă din gânduri;
Depravaţi de închisoarea
aşteptărilor târzii,
ei sunt condamnnaţi
să-mi ucidă nefiinţa.
Sasha. Bun venit. Am scris si despre dezamagire, pentru ca nu m-a ocolit.
Daca o ignoram repetat si des, ea inceteaza sa mai existe. :)
Sau, mai exact, daca ne modelam asteptarile dupa oameni. Cand avem asteptari prea mari, atunci suntem dezamagiti.
Bogdy. Interesant.
Dar, oare, chiar exista Tara lui prea devreme? :))
traim cumva in aceasta tara "a lui prea tarziu" ?
o lume in care nimeni nu mai apreciaza nimic!
O lume in care se bea bere, se mananca seminte si se injura - fie si numai de dragul partiei!!!
o lume pe care am uitat sa o mai iubesc!
Orianda. Uneori mi se pare si mie ca traim in Tara lui prea tarziu.
Motive pentru a iubi aceasta lume mai sunt, dar le vedem din ce in ce mai rar.
"Copiii din tara lui prea tarziu incearca sa se salveze cum pot"
Mult adevăr, însă nu se ştie câţi dintre aceştia sunt salvaţi cu adevărat.
Te îmbrăţişez cu mare, mare drag!
Geanina. Ai dreptate.
Si eu te imbratisez.
Acum cativa ani, fiind la Lourde in Franta, un amic de-al meu, trecea printr-o perioada grea cu firma sa de transport persoane, soferii il parasisera, drept pentru care mi-a cerut sprijinul sa-i conduc un autocar. Ei, acolo, rugandu-se, mi-a spus "Oare de ce a trebuit sa ne nastem acolo si nu aici?"
I-am raspuns: "Imi puneai tu Mihai intrebarea asta daca era invers, taci si roaga-te...si-o sa vezi ca-ti va merge bine!"
Paul. Si..., i-a mers bine?
Angela, am stat 14 zile la Lourde, in fiecare zi am mers impreuna cu el sa se roage, era disperat. Ar trebui sa-ti povestesc tare multe lucruri pe care le-am vazut, biserica catolica recunoaste foarte greu minunile ce se intampla acolo...si s-au intamplat!
Si-a revenit Angela, firma functioneaza si astazi, insa l-am rugat sa nu-L uite ca si-a aplecat privirea spre el.
Paul. Ai fost langa el atunci cand trebuia.
Uneori, singuri nu gasim solutii, chiar daca ele exista.
Trimiteți un comentariu