vineri, 31 iulie 2009

Extreme



Totul se invata.
Si cum sa supravietuiesti prabusirii
si cum sa faci fata inaltarii.
Pentru a atinge fiecare extrema,
trecem prin atatea stari intermediare
pe care, insa, nu le tinem minte niciodata.
Ceea ce ramane
este fie amintirea gustului amar al haului,
fie senzatia de putere ametitoare din varf.
Paradoxal, caderile ne imbogatesc mai mult.
Din victorii invatam ca limitele exista
pentru a fi depasite.
Din esecuri intelegem cum trebuie sa luptam
pentru a ne invinge, pas cu pas, temerile.

Puterea vine din obisnuinta de a fi noi insine.

8 comentarii:

CORA spunea...

Chiar e pacat ca uitam drumul pana la succes sau cel indarat. Stii cum zicea Marquez..."
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata
fericire rezida in felul de a-l escalada".

Raluca spunea...

Prabusirea....am incercat-o de cateva ori si am mers mai departe... stii cum? gandindu-ma la linistea din ochii tai...

Angela Ribus spunea...

Cora. Oricum, are grija viata sa ni le aminteasca, de fiecare data.

Angela Ribus spunea...

Raluca. Iti multumesc. De fiecare data trebuie sa ne agatam de cate ceva pentru a ne putea ridica.

Monica spunea...

Puterea vine din obisnuinta de a fi noi insine...
Folosesti de multe ori niste cuvinte atat de simple, dar care exprima foarte mult si foarte profund. Mi-a placut mereu acest lucru la tine :)

Angela Ribus spunea...

Monica. Multumesc.
Profunzimea cred ca i-o datorez lui Octavian Paler.
Iar simplitatea - lui Ion Zimbru, de la care am invatat sa elimin cuvintele inutile.
Pana la urma tine de exercitiu. :)

giulia_szavo spunea...

ai un blog superb. dar si talent cu carul. am sa învat si eu de la tine, de la altii, iar muzica de fond e foarte bine aleasa. trebuie sa fac si eu asa ceva.
am înteles ca ai o fetita. sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea. copilasii sunt cel mai frumos lucru care ti se poate întâmpla în viata.
eu am un fiu de 24 care are o fetita de 3 ani, o dulceata .
am sa te citesc cu drag

Angela Ribus spunea...

Giulia. Iti multumesc. Ma coplesesti. Blogul l-am facut dupa ce am nascut, ca sa nu ma rup total de lume.

Iti doresc tot binele, tie si celor dragi. Ma bucur mult ca gasesti ceva interesant aici.