.jpg)
De cele mai multe ori vorbim mult si spunem putin.
Vorbim despre noi, in loc sa ascultam si sa invatam.
Ne imaginam ca suntem cei mai importanti
si ca tot ce conteaza e viata noastra.
Uitand ca, singuri, suntem doar o piesa intr-un puzzle.
Cineva mi-a spus ca ne-am nascut
pentru a face mai usoara viata celorlalti.
Si-atunci, de ce, in loc sa ne sprijinim,
preferam sa ne amaram unii pe altii?
In loc sa ne iubim mai mult,
am ajuns sa ne inversunam atat de usor
unii impotriva altora.
Viata e prea scurta pentru a o risipi in conflicte inutile.
13 comentarii:
Cred eu ca asta este natura sufletului si comportamentului uman.
Ana Maria. Poate ca da. Insa putem sa ne infrumusetam viata diminuand pe cat posibil raul si invatand sa fim toleranti.
Romantic World. Zabrelele, de obicei, nu ni le pune nimeni. Doar noi.
Ganduri ce pot face trimitere spre mine, ganduri ce pot a ma face sa cuget, totul este sa vreau a le intelege si-atunci pot privi cu ochi limpezi spre acel...tulbure din suflet.
Paul. Azi n-am putut intra pe blogul tau.
Cuburile sunt scrise mai demult. Asa ca nu te simti cu nicio musca pe caciula. :)
Imi cer iertare Angela, am inceput sa-l restrictionez, iar de duminica nu se va mai putea intra, decat pentru cei ce si-au manifestat dorinta. Am nevoie doar de confirmare si de adresa de email ce poate fi folosita. O seara placuta!
Paul. Am inteles. Iti respect optiunea.
Îţi aminteşti de berea aia contemplativă pe marginea bordurii? Când lăsăm liniştea să-şi facă loc în viaţa noastră şi abandonăm cuvintele rigide care vor să judece totul descoperim o cu totul altă lume, în culori ce nu trebuie povestite ci doar privite. Cine ţi-a spus pentru ce ne-am născut ştia deja pentru ce trebuie să trăiască :*
Eu cred că e bine dacă vorbim despre noi, cu sinceritate. Căci fiecare dintre noi e câteun univers. Iar sinceritatea e cea mai buna cale spre comunicare, deci spre a face viata celorlalti mai bună.
Ana. Tare mult mi-a placut imaginea culorilor ce nu trebuie povestite.
Cineva-ul acela nu mai stiu cine era. Slava Domnului ca la vremea aceea scriam cuburi, ca a ramas ideea.
Iar berea aceea o vom bea. Intr-o buna zi. :)
Calin. E frumos ce spui. Si adevarat.
Ma refeream insa la acei oameni care vorbesc doar ei si nu stiu sa asculte.
Sinceritatea. Hm. Cat am pierdut din cauza ei. Dar si cat am castigat! :)
Draga mea dragă,
bine zis"vorbim mult şi spunem puţin", la care aş mai adăuga dacă-mi permiţi "vorbim mult şi facem puţin".
Unii oameni îşi imaginează că sunt buricul pământului, nu contează nimeni şi nimic altceva, se cred deţinătorii adevărului absolut şi fără a cerceta cum stau lucrurile te lovesc fără milă.
Norocul meu că nu le dau atenţie şi ghinionul lor că pentru mine ei nu reprezintă buricul pământului.
Te rog să mă ierţi pentru absenţă, care nu a fost de fapt absenţă, decât la comentarii şi asta din pricina celor de la Enel care au întrerupt curentul într-o veselie săptămâna acesta, iar eu nu mai ştiam ce comentarii au avut succes să ajungă şi care nu, pe blogurile dragi.
Te îmbrăţişez peste normă, draga mea dragă!
Geanina. Stiu ce s-a intamplat, am citit pe blogul tau. Mi-ai lipsit. Ma bucur sa stiu ca esti bine.
O imbratisare mare si de la Galati. :)
Trimiteți un comentariu