Din nou, singur cu tine.
Din nou, TU.
Ti-ai dat seama
cat de mult te poti insela
si cat de mult te poate dezamagi
un om pe care tu ai vrut
sa nu-l dezamagesti.
Nu ti-ai pus nicio clipa problema ca
distanta dintre ceea ce e
si ceea ce pare a fi
cel de langa tine
e inimaginabila.
Cand e vorba de durere,
sufletul e mult prea incapator.
18 comentarii:
"Cand e vorba de durere,
sufletul e mult prea incapator."
excelent spus!
multumesc, Angela! nu este nevoie sa iti spun pentru ce...
dar vreau sa iti intorc gestul, cu speranta ca te va inspira:
http://sserban.blogspot.com/
Atunci cand ne transformam in judecatorii propriei noastre vieti si chemam in instanta pripria constiinta, suntem tentati sa dam verdicte dureroase. Nu ar fi mai bine daca ne-am ierta noi pe noi mai usor?
Orianda. O simtim cu totii, mai devreme sau mai tarziu. Din pacate.
Sasha. Eu iti multumesc. Din toata inima.
Sunt locuri tare frumoase pe unde nu am ajuns.
Si, asa cum bine spui, ma inspira.
Cora. Avem nevoie de iertarea noastra, e adevarat.
Cu conditia sa invatam ce trebuie dupa fiecare greseala majora.
As vrea să spui: când e vorba de bucurie, sufletul meu e suficient de încăpător.
PS Si mi-ar plăcea să pot publica aici, comentarii, sub semnătura de pe wordpress.
Calin. Am sa spun, iti promit. :)
Si mie mi-ar placea. Dar tot nu stiu cum.
Prea mult ne lovim de rautatile lumii, prea multe lucruri dezamagesc sufletul si atunci constati ca si bucuria de a lega prietenii se stinge la fel de repede precum s-a nascut, iar cunoasterea superficiala a celui de langa noi, ne duce de multe ori spre singuratate.
E atat de incapator, intr-adevar, pentru ca "tot ce-i frumos trece repede" si atunci ramane atata timp si spatiu destinat celor urate, dureroase...
AncKhiy. Macar sufletul nostru ar trebui sa pastreze doar ce ne ajuta sa mergem mai departe...
Paul. Asa-i. Of, cata dreptate ai.
Dar mai sunt si exceptii...
Nu cumva se spune ca, "exceptia bate regula"?
Paul. Exceptia confirma regula.
Si... viata bate filmul, daca vrem ca ceva sa "bata" altceva. :)
Ideea e, bineinteles, aceeasi cu ce ai spus tu.
Off, Angelaaaa, am inceput sa-mbatranesc, daca uitarea si-a facut loc printre neuroni ce sa mai zic de altceva, maltam fain, noroc in voi tinerii ce inca ai tineti pe metereze trezi si ne alterati:)
O dupa masa faina sa aveti stimata doamna!
p.s.
ha ha, cred ca n-am scris ceva bine, nu mai verific, o faci tu
Paul. Iti spun un secret. Toti imbatranim.
La ziar, cel care face ultima corectura se numeste cap limpede. Nici eu nu mai sunt "limpedele" care-am fost.
:))simpatica foc, multam oricum de sustinere, uneori face mult si pentru cei ce ne consideram caliti bine...
Paul. Pai daca nu ne sustinem noi intre noi, cine sa o faca? :)
Trimiteți un comentariu