Extreme

Totul se invata.
Si cum sa supravietuiesti prabusirii
si cum sa faci fata inaltarii.
Pentru a atinge fiecare extrema,
trecem prin atatea stari intermediare
pe care, insa, nu le tinem minte niciodata.
Ceea ce ramane
este fie amintirea gustului amar al haului,
fie senzatia de putere ametitoare din varf.
Paradoxal, caderile ne imbogatesc mai mult.
Din victorii invatam ca limitele exista
pentru a fi depasite.
Din esecuri intelegem cum trebuie sa luptam
pentru a ne invinge, pas cu pas, temerile.

Puterea vine din obisnuinta de a fi noi insine.

Singur

Din nou, singur cu tine.
Din nou, TU.
Ti-ai dat seama
cat de mult te poti insela
si cat de mult te poate dezamagi
un om pe care tu ai vrut
sa nu-l dezamagesti.
Nu ti-ai pus nicio clipa problema ca
distanta dintre ceea ce e
si ceea ce pare a fi
cel de langa tine
e inimaginabila.

Cand e vorba de durere,
sufletul e mult prea incapator.

Țara lui prea tarziu

In tara lui prea tarziu oamenii nu stiu pe ce sa puna pret
decat atunci cand nu mai pot face nimic.
Ei isi folosesc mintea, cuvintele si gesturile
doar pentru a incerca sa iasa in evidenta,
tintind cu orice pret sa ajunga sus,
fara sa le pese de cei din jur.
Numai ca scara valorilor din acea tara e alta decat in afara.
Si astfel, ei traiesc intr-o lume separata,
luptand pentru satisfacerea orgoliului lor,
inregistrand victorii de-o clipa
si neintelegand ca viata e mai mult decat o lupta.

Copiii din tara lui prea tarziu incearca sa se salveze cum pot.
Iar parintii se mira ca au ramas singuri.

Drumul tau

Mergi pe un drum pe care l-ai ales
fara sa stii unde duce.
La inceput ai o urma de indoiala:
daca nu e drumul pe care trebuia sa-l urmezi?
Apoi esti foarte atent la tot ce se intampla,
cautand fiecare indiciu care sa-ti confirme ca e bine.
Cu timpul, iti doresti sa ajungi
mai repede la capatul lui.
Mai tarziu, descoperi ca te-ai obisnuit
si aproape ai uitat de unde ai plecat.
Pentru ca, in cele din urma,
cand in sfarsit ai ajuns,
sa ti se para ca e prea putin,
prea scurt si prea repede a trecut
pentru cate ai mai fi avut de descoperit
in drumul despre care nici o clipa
nu ai crezut cu adevarat ca era numai al tau.

Ai fost primul si ultimul care a trecut pe acolo.

Minutul tau

Clipa pe care n-ar trebui sa o imparti cu nimeni.
Prilejul cel mai bun de a sta de vorba cu tine.
Fara niciun intrus
si fara sentimentul ca ceilalti ti-au luat tot.
N-avem timp de lamentari.
Doar pentru a salva ceea ce trebuie
si merita salvat din clipa de acum.

Inca o data te ridici, privesti in jur si in tine
si intelegi ca nimic nu se mai intoarce.
Totul merge inainte, iar tu faci parte din acest tot.
Nimeni nu-ti da ragazul de a-ti aduna puterile
daca singur nu inveti ce ai de facut.

Conflicte inutile

De cele mai multe ori vorbim mult si spunem putin.
Vorbim despre noi, in loc sa ascultam si sa invatam.
Ne imaginam ca suntem cei mai importanti
si ca tot ce conteaza e viata noastra.
Uitand ca, singuri, suntem doar o piesa intr-un puzzle.
Cineva mi-a spus ca ne-am nascut
pentru a face mai usoara viata celorlalti.
Si-atunci, de ce, in loc sa ne sprijinim,
preferam sa ne amaram unii pe altii?
In loc sa ne iubim mai mult,
am ajuns sa ne inversunam atat de usor
unii impotriva altora.
Viata e prea scurta pentru a o risipi in conflicte inutile.

Nu exista prea mult

Sunt clipe ce trebuie traite si-atat.
Emotia nu incape in cuvinte,
asa cum dragostea nu incape in definitii.
Starea de bine are legatura cu chipul tau,
cu caldura pe care mainile mele o pastreaza
chiar si dupa ce pleci.
De ce trebuie sa pleci mereu?

Sunt vise ce nu trebuie rupte.
Oameni care ne fac sa intelegem ce e dorul.
Si zile in care sensul se delimiteaza.
Dorul arde ideea de timp, iar timpul mistuie viata,
daruindu-ne iluzii si stabilind singur pretul.

Voi lua cu mine tot.
Si voi invata sa am incredere in povestea mea,
asa cum am invatat ca nu exista prea mult,
ci doar incapacitatea noastra
de a cere si de a merita mai mult.

Vieti in miniatura

Cel care nu stie sa-si traiasca fiecare zi
e putin probabil ca va sti sa-si traiasca intreaga viata.
Fiecare dimineata e inceputul unei vieti in miniatura
in care, fara sa stii ce te asteapta,
incerci sa te pregatesti pentru tot.
Cine va reusi sa gaseasca motive de bucurie,
sa pastreze seninul si sa alunge norii de pe cerul sau,
sa nu-si piarda increderea si nici rabdarea,
acela va simti ca merge pe un drum bun,
ca locul lui e acolo unde se afla
si viata e asa cum trebuie sa fie:
o cautare cu rost si o suma a intelepciunilor
dobandite in fiecare zi.

Solutii simple

Admiram la un om puterea de a face față
atunci cand altii nu pot.
Capacitatea de a lua decizii in situatii limita.
Si intelepciunea de a gasi solutii simple
atunci cand toti ceilalti se complica.
Poate ca nu ne nastem cu aceste atuuri.
Dar cred ca depinde numai de noi
sa ni le dezvoltam in fiecare zi.
Aflandu-ne in preajma unui om pe care-l admiram
suntem ochi si urechi, incercand sa vedem
ce resorturi interioare il fac sa fie altfel decat ceilalti.
Tine de farmecul fiecaruia, e-adevarat,
dar si de felul cum a stiut acel om sa selecteze
din tot ce i-a fost dat sa traiasca.
Noi alegem daca ne lasam invinsi
sau daca ne autodepasim.

Cand ai pentru cine

Cand stii ca ai pentru ce si mai ales pentru cine
tot ce faci pare mult mai usor.
Nu simti nici oboseala, nici efortul,
daca ai o motivatie.
Nimic nu e greu cand stii ca
la capatul drumului te asteapta cineva.
Nu mi-a reusit niciodata
sa lupt pentru mine si atat.
Sa tin in mine totul si sa-mi fiu
eu mie de-ajuns.
Chiar daca ne nastem si murim singuri,
viata nu e o suma de destine paralele.
Nu traim cu ochii inchisi.
Sufletul nostru, daca e singur,
se-nchide si nu mai tresare.
Dar daca simte rezonanta unui alt suflet,
ia viata in piept, respira si simte ca traieste deplin.