miercuri, 2 decembrie 2009
Maine
Ne imaginam mereu ca va veni o zi
in care sa gasim ragaz pentru tot:
sa citim cartile care ne asteapta,
sa vizitam toti prietenii carora nu le-am mai dat
de atata timp nici un telefon,
sa vedem locuri pe care nu le stim,
sa stam de vorba cu cei dragi mai mult decat pe fuga.
Visam mereu la un maine care sa cuprinda
tot ceea ce astazi nu reusim.
Insa cand ziua aceea vine, daca vine,
nu mai avem cui sa impartasim ce am gasit in carti,
prietenii s-au indepartat de mult, vazandu-si de viata lor,
locurile s-au schimbat
iar parintii au plecat fara sa mai auda de la noi
ceea ce am fi avut sa le spunem.
Maine nu ne va aduce decat nostalgia
dupa un ieri in care viata,
asa incarcata si deloc simpla cum era,
ne oferea tot ce ne-am fi putut dori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
28 de comentarii:
Iar prezenta acestei nostalgii o resimtim din ce in ce mai mult in mainele care vine atat de repede. Va imbratisez cu drag!
Raluca. Pentru fiecare. Intr-adevar.
Si noi te imbratisam.
Mâine? Mâine a şi trecut deja. Dacă am şti asta!
Ce mana nevazuta mi-a deschis calculatorul la Cuburile tale? Sigur nimic nu este intamplator.De cand le-am descoperit imi incep ziua cu lectura lor sa imi umplu sufletul de emotie si de frumos.Nu doar textele dar si imaginile care le insotesc sau muzica imidau o stare de bine dar si teme de meditatie pentru tot restul zilei.Iti multumesc ca imi redai atat de bine trairile. Angela Cioplea
Diana. As vrea sa te contrazic. Dar, din pacate, e asa cum spui.
Angela. Iti multumesc. Si ma bucur. :)
ma face sa ma gandesc la zilele pierdute, cand ne zicem "poate maine"
Intr-adevar, ai spus un mare adevar!...
Trebuie sa ne ingrijim din vreme de noi si de sufletele noastre, sa stim sa nu ramanem singuri, sa vedem intotdeauna si dincolo de valorile materiale.
John. Si e atat de comod sa spunem "poate maine". E scuza perfecta.
Iti multumesc ca mi-ai scris ASTAZI. :)
Ileana. Cand am scris cubul m-am gandit la cei vesnic nemultumiti cu ce au.
Tu esti un om care are grija de sufletul lui. Si al celor dragi.
:))
tehnically daca te iei dupa cand (2 dec) ai postat versurile, ti-am scris poimaine (4 dec) :P
John. Da. Dar atunci era astazi...
;))
Da, iata de ce trebuie sa ne ingrijim sufletul in fiecare clipa, caci maine poate fi prea tarziu.
Am vorbit cu Mos Nicolae pentru ganduri bune si multa iubire!
O zi frumoasa, Angela!
;)
Anckhiy. Multumesc, draga mea. Si pentru tine o zi senina si frumoasa. :)
Sper ca MOS NICOLAE sa-ti fi umplut cizmulitele de bucurii. Un gand bun si din partea mea.
Angela. Da, a fost un Mos Nicolae asa cum imi doream.
Multumesc pentru gandul bun.
De ce profilul tau este nedisponibil?
Viata omului e ca o calatorie in care, pentru a realiza niste obiective, trebuie sa treaca mai repede pe langa altele... Si adeseori acestea din urma raman pe "altadata", pana cand intra la capitolul "ratate", din cauza ca timpul nu iarta. E poate prea putin timp fizic pentru tot ce ne-am dori sa implinim intr-o existenta, si pentru ceea ce am vrea sa putem darui cu gratie celor dragi.
Si totusi, asa cum spunea Paler, avem timp...
Ileana. ... Sau poate ca unele lucruri trebuie sa se intample, altele nu. :)
Important e sa nu intram noi in criza de timp, pentru ca atunci ajungem sa nu mai facem nimic cum trebuie.
Cred ca suntem foarte egoisti. Prea comozi sa tulburam linistea atât de placuta a singuratatii.
Giulia. Ce bine ai spus, draga mea.
era in pasaj la universitatea o chestie foarte fain realizata. un gen de campanie cu o tanti care avea cancer la san. si erau foarte multe fotografii cu dansa in multe ipostaze facute afis. si sub fiecare fotografie scria ceva. m`a impresionat tare mult o fotografie sub care scria "intotdeauna am avut timp sa fac tot pentru ceilalti. cand era vorba de mine, spuneam ca las pe mai tarziu. acum mi`am dat seama, ca mai tarziu a fost prea tarziu." concluzia e ca nu trebuie sa lasam pe maine :)
numai bine
Cu toate astea, între ieri, azi și mîine nu există decît o diferență de nuanță. Dar ce nuanță!
Numai bine.
Fly. Da. Numai ca timpul nu ne ajunge pentru tot ce trebuie sa facem si atunci ne lasam pe noi la urma punandu-i mai presus de noi pe cei pe care ii iubim.
Copii, soti, parinti. Daca am face invers am fi egoisti.
Si atunci, cum sa pastram echilibrul, pentru ca timpul nu-l putem dilata...
Numai bine si pentru tine.
Andrei. Exact.
Si, dupa cum bine stim, totul e atat de relativ.
Multumesc ca ma citesti.
Trist :) dar cred ca asa este...
Adi Mihai. Bun venit in cub.
Cat timp constientizam ca asa stau lucrurile, mai avem o speranta ca acel maine nu ne va prinde total nepregatiti... :)
Ce bine ca astazi este azi!
Adriana. Adevarat. De-am sti de fiecare data ce sa facem cu ziua de azi.
Trimiteți un comentariu