Orizont deschis

Fiecare avem anumite locuri
care ne ajuta sa ne regasim.
E de-ajuns sa vezi bucata ta de cer,
sa respiri aerul de care
tu stii cel mai bine cat de dor ti-a fost
ca sa simti, dintr-o data, ca viata e frumoasa.
Cuvintele devin de prisos.
In linistea ta, esti recunoscator
ca ai mai ajuns o data acolo,
ca ai mai vazut o data orizontul tau deschis.

Ne multumim cu putin.
Insa ceea ce altii numesc putin,
pentru noi e mai important decat tot restul.
Bogatia este, de fapt,
ceea ce ne bucura sufletul, facandu-l usor
si ne readuce lumina in priviri,
chiar daca afara e, poate, intuneric.

Leapsa cu amintiri din copilarie

De unde credeam ca nu voi gasi in memorie prea multe amintiri din copilarie, m-am bucurat sa descopar ca NU AM UITAT.

- Gustul copilariei mele e un amestec de ciocolata mica, rotunda, cu Scufita Rosie, Lupul, Vanatorul sau Bunicuta, pe care le gaseam in geanta mamei, cand venea de la serviciu. Scotoceam cu bucurie, stiind ca acolo sigur voi gasi ceva bun.
Apoi mai e prajitura cu foi si serbet pe care tot mama o facea. De curand, am gasit la o cofetarie din Galati o prajitura cu gust asemanator si am spus, cu lacrimi in ochi, "Are gustul copilariei mele!", de nu intelegea vanzatoarea ce-i cu atata emotie pe capul meu.
Si mai e ceva: de cate ori mananc portocale, ma gandesc la cele pe care le aducea tata de la Combinat, in Ajunul Craciunului, cand salariatii primeau cadouri pentru copii. Pe atunci, in anii '70, nu se gaseau portocale decat rar de tot, asa ca pentru mine ele au si astazi gust de Craciun...

- Mirosul copilariei mele e legat tot de mama si de rufele pe care le usca intotdeauna afara, in balconul pe atunci neinchis. Iarna, ele miroseau a ger. Imi afundam nasul in cearsafuri si simteam ca acolo e toata bucuria lumii.

- Cum suna copilaria mea? Cred ca ABBA, Julio Iglesias si Adriano Celentano sunt vocile care ma duc si astazi in trecut. Frumoasa copilarie am avut. Cu 20 de prieteni pe scara blocului, cu fotbal, ascunselea, mita catarata si cate alte jocuri pe care as da orice sa le mai pot juca acum. Tot e bine ca pot povesti despre ele.

Multumesc, Vulpea mea preferata,
ca mi-ai dat prilejul sa ma gandesc la lucrurile astea.
Liber la leapsa, luati-o cu incredere! :)

Cercul vicios al neintamplarii

Recunosc, nu m-am ridicat la inaltimea asteptarilor tale.
N-as sti sa spun exact motivul pentru care
nu ti-am mai dat niciun semn.
As putea lua ca scuza lipsa timpului, viata sau orice altceva.
Prietenia e in noi, e-adevarat,
insa daca nu o exteriorizam, celalalt nu are de unde sa stie.

Am crezut ca te-am pierdut.
Mi-a fost teama ca-mi vei reprosa tacerea mea prelungita.
Mi-am facut procese de constiinta.
In cercul vicios al neintamplarii
cu cat ma gandeam mai mult,
cu atat curajul de a te cauta se indeparta.

M-ai ajutat.
Ai rupt tu tacerea intrebandu-ma, simplu, ce mai fac.
Iti multumesc.
M-ai invatat ca unele lucruri nu se schimba
si ca acolo unde exista incredere nu incap reprosuri.
Sufletul pastreaza intacte unele sentimente.

Leapsa cu lucruri placute

Azi am chef de-o leapsa. Si pentru ca am gasit una care-mi face bine la Acuarele
hai sa gasesc zece lucruri care-mi plac azi. Stiu ca am mai raspuns la ea in urma cu mai bine de un an, dar intre timp am sters tot ce nu era cub.

Asadar, imi plac:
Oamenii care privesc in ochi si zambesc.
Natura, oricand, oriunde.
Copiii.
Melodiile care calmeaza.
Vinul lui Tata.
Masina mea, de care mi-e asa de dor.
Ideile constructive.
Cafeaua de dimineata.
Cartile lui Octavian Paler.
Si blogurile unde am ce sa citesc.

Cine mai vrea leapsa, e liber sa o ia. :)

Doar tu

Confortul nu vine doar dintr-o ambianta placuta
ci si din linistea interioara
pe care n-o poti cumpara.
Cand te simti bine in propria fiinta
nimeni nu-ti poate strica echilibrul.
Ideile vin de la sine,
nimic nu pare mai greu decat este,
iar limita posibilului e departe.

Cand incepi sa te indoiesti de tine,
atunci se schimba lucrurile.
Tu esti acelasi, insa ti se pare
ca orice ai face nu iese cum ar trebui,
ca esti depasit de evenimente
si ca singur nu le dai de capat.

Dupa fiecare perioada in care
esti macinat de intrebari si ocolit de raspunsuri
intelegi ca, pana la urma, cel mai bun prieten
iti esti, de fapt, doar tu.

Acolo

Rabdarea se termina brusc.
Simti ca vrei sa alergi inaintea timpului,
sa ajungi acolo unde gandul tau este deja.
Si totusi, lucrurile tot cum vor ele se aseaza.
Degeaba incerci, degeaba iti aduni toate puterile
pe care ti-ai dovedit de atatea ori ca le ai.
Nu te ajuta decat ordinea fireasca a lucrurilor
pe care ai da orice sa o poti schimba, uneori.
Nelinistea te cuprinde intai putin,
apoi, din ce in ce mai mult,
pana cand devii sclavul ei.
Impotrivindu-te nu faci decat sa intri si mai repede
in vartejul menit sa te scoata din ritm.

Dar vine si clipa cand ajungi acolo unde ai vrut.
Toate indoielile se spulbera,
inima e la locul ei, bate normal si...
restul devine trecut.

Promisiunea

Daca am sti ce ne asteapta,
pesemne ca am fi tentati sa ne impotrivim
si sa schimbam, atat cat se poate,
ceea ce sta sa vina.
Faptul ca nu stim ce urmeaza ne da sansa
de a infrunta, pur si simplu, orice situatie,
bucurandu-ne, daca e bine,
intarindu-ne, daca e de luptat pentru a fi bine.
Orice inceput are doza lui de promisiune.

Ceea ce uitam adesea
este ca implinirea acestei promisiuni depinde de noi.
Asteptam de la altii să trimita norocul pe strada noastra
si dezarmam la primul semn de furtuna.
Fara sa acceptam ca, de fapt, si norii fac parte din viata,
iar curajosii nu se limiteaza
doar la a supravietui.

Ii admiram pe cei care au stiut ce si cat sa ceara de la viata,
insa, cand e vorba de propriul nostru drum,
ne temem sa cerem prea mult
ca nu cumva sa primim prea putin.
Din timp in timp e bine sa ne intrebam
sincer si limpede ce vrem,
pentru a sti ce promisiune avem de tinut.

Norocul

Credem ca anumiti oameni
sau anumite lucruri
ne poarta noroc.
Si facem tot posibilul ca,
atunci cand avem nevoie,
acei oameni sau acele lucruri
sa ne fie in preajma.
Astfel, avem sentimentul
ca sansa e de partea noastra,
ca norocul ne e garantat.
El vine, de fapt,
din linistea de a avea cu noi
ceva sau pe cineva benefic,
din bucuria de a sti
ca avem pentru cine sa facem ceva bun
si din increderea ca putem implini un lucru
oricat de greu ar fi,
atat timp cat nu suntem
macar in interiorul nostru
singuri.

Apoi, nimeni nu mai sta sa vada
de unde venea, de fapt, norocul.
Important este ca peste emotia unui obstacol
sa suprapunem imaginea cuiva sau a ceva drag.
Si totul pare mult mai usor.

Justificari inutile

De orice poti fugi, numai de tine nu.
Cu cat incerci sa inchizi mai adanc in tine
lucrurile de care nu esti mandru,
cu atat obsesia lor devine mai puternica.
Iar umbra gandurilor si a faptelor tale
te urmareste mereu.

Pe oricine poti minţi, dar nu pe tine.
Degeaba iti faci iluzii si incerci
sa gasesti, de fiecare data, justificari
acolo unde nu e nimic de explicat.
Realitatea te pune la punct fara drept de apel.

Pentru linistea ta e preferabil
sa nu te ascunzi si sa nu te amagesti.
Asumarea oricarui lucru la timpul lui
iti da masura reala a ceea ce esti.

Inapoi, la viata

Te poti simti singur, abatut, trist,
dar niciodata invins.
Poti pierde, poti gresi, poti suferi,
dar nu te gandi sa abandonezi.
Aminteste-ti, atunci cand e nevoie,
ca esti puternic, ca sunt lucruri pe care
nimeni nu le poate face
mai bine decat tine.
Priveste viata cu ochi de invingator.
Accepta ce e de acceptat si mergi mai departe.
Strange din dinti,
spune copacului de langa tine ce te doare,
invata de la el sa ramai in picioare si...
intoarce-te.

Inapoi, la viata.