duminică, 11 iulie 2010

Acolo



Rabdarea se termina brusc.
Simti ca vrei sa alergi inaintea timpului,
sa ajungi acolo unde gandul tau este deja.
Si totusi, lucrurile tot cum vor ele se aseaza.
Degeaba incerci, degeaba iti aduni toate puterile
pe care ti-ai dovedit de atatea ori ca le ai.
Nu te ajuta decat ordinea fireasca a lucrurilor
pe care ai da orice sa o poti schimba, uneori.
Nelinistea te cuprinde intai putin,
apoi, din ce in ce mai mult,
pana cand devii sclavul ei.
Impotrivindu-te nu faci decat sa intri si mai repede
in vartejul menit sa te scoata din ritm.

Dar vine si clipa cand ajungi acolo unde ai vrut.
Toate indoielile se spulbera,
inima e la locul ei, bate normal si...
restul devine trecut.

16 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

ȘI din nou- tentația- altceva te atrage,alte gânduri, alte neliniști..și viața curge in mereu schimbătoarea ei matcă..

DoarEu spunea...

E greu sa ai rabdare, desi este o virtute.

cand esti hotarat sa faci fapte bune, sa ajuti, sa aduci fericire sufletului tau si celor din jur, e greu sa ai rabdare sa vina CLIPA potrivita. Desi, cand nu mai speri si minunea se intampla te bucuri cu lacrimi de fericire!

Numai bine si zambete sa fie pentru toti oameni cu sulfete alese!

Angela Ribus spunea...

Incertitudini. O, da. Altfel... ce-ar fi daca maine nu ne-ar mai ramane nimic de facut si nici o tinta spre care sa tindem?

Multumesc pentru vizita.

Angela Ribus spunea...

DoarEu. Ce frumos ai spus: "Cand nu mai speri si minunea se intampla".
De cate ori nu se aseaza lucrurile chiar asa...

Multumesc pentru urari si pentru cuvintele calde.
Iti trimit un zambet si o imbratisare.

Ana spunea...

Ştii... când se termină răbdarea cred că atunci ar trebui să înceapă de fapt! Poate ne-ar fi mai bine aşa

Angela Ribus spunea...

Ana. Pfuuu. Uite cum facem. Eu vorbesc cu rabdarea ta, iar tu poate o convingi pe a mea.

Imi place ideea...

Ceska777 spunea...

Neale Donald Walsch: “Ironia vieţii este că, de îndată ce nu te mai preocupă bunurile lumeşti şi succesul lumesc, se deschide o cale prin care ele te năpădesc.”

Evergreen spunea...

Dar ce lung si anevoios e drumul...

Angela Ribus spunea...

Ceska777. De tinut minte.
Multumesc. :)

Angela Ribus spunea...

Evergreen. Dac-ar fi altfel, poate ca ar fi la indemana oricui.


Ti-am zis vreodata cat de mult imi place poza asta a ta cu marea? :)

elena.n spunea...

draga mea,
rabdarea, numai ea, face sa induri mai lesne tot ce nu poti schimba.
eu, am trei lucruri de care nu ma despart niciodata simplitatea, RABDAREA si compasiunea.
---
mi'a fost asa de dor sa vin putin la tine ... asa de dor ...

aseaza un pupic pe ochisorii Anei ! cu drag.

Angela Ribus spunea...

Elena N. Am sa ma gandesc si am sa incerc sa asez intr-un cub, poate, lucrurile de care nu ma despart eu niciodata.

Am mereu ceva de invatat de la tine. Mi-esti draga.

Ana a adormit zambind.

niciodatadeajuns spunea...

platim scump cu nelinistea drumul anevoioscand pana cand "inima e la locul ei, bate normal si... restul devine trecut"...f frumos! asteptam asta!

Angela Ribus spunea...

niciodatadeajuns. :)
Multumesc. Hai ca mai pregatesc ceva in curand.

Si, da, pretul e mare. Dar merita.

alma nicole spunea...

Tind sa cred ca tocmai nelinistea da un sens existentei noastre. Cerem ceva de la viata, muncim pentru el, il obtinem si dupa...dupa trebuie sa tintim un nou obiectiv pentru ca nu ramanem decat cu o satisfactie pasagera.

Angela Ribus spunea...

Alma Nicole. Unele satisfactii nu sunt pasagere. Ele au legatura cu sensul acela.

Poate ca, in definitiv, toate etapele de implinire au legatura unele cu altele, nu sunt disparate.