De orice poti fugi, numai de tine nu.
Cu cat incerci sa inchizi mai adanc in tine
lucrurile de care nu esti mandru,
cu atat obsesia lor devine mai puternica.
Iar umbra gandurilor si a faptelor tale
te urmareste mereu.
Pe oricine poti minţi, dar nu pe tine.
Degeaba iti faci iluzii si incerci
sa gasesti, de fiecare data, justificari
acolo unde nu e nimic de explicat.
Realitatea te pune la punct fara drept de apel.
Pentru linistea ta e preferabil
sa nu te ascunzi si sa nu te amagesti.
Asumarea oricarui lucru la timpul lui
iti da masura reala a ceea ce esti.
22 de comentarii:
ma bucur ca in tara asta sunt si oameni ca tine; bravo ptr postari si constructia blogului
Superb cub, descrie perfect ce păţesc eu de multe ori. Realitatea mă pune la punct fără drept de apel! Cuburile de aer sunt adevăraţi psihologi de buzunar! De fapt sunt mai mult de atât pentru că au şi o mare valoare sentimentală...! Felicitări!
Multumesc, Sebi. Si ii multumesc si Elenei (Un gand soptit) prin care te-am descoperit.
Petru. Multumesc mult. Un gand bun pentru Buzaul meu drag.
Sunt oameni care vor sa fie buni dar care nu stiu cum... Si atunci recurg la minciuni, la imitatii. Pana una alta, e tot ceea ce pot da ei, in prima instanta. Eu ii privesc cu compasiune, si le tot doresc sa se inspire si cu inima, nu doar cu gestul...
Zile frumoase si luminoase!...
Cuburile tale ma indeamna la reflectii asupra unor aspecte ale vietii, pe care le ignoram.
Imi dau seama ca de cate ori m-am ascuns de mine am prelungit nelinistea.
Infruntarea realitatii ne ajuta sa mergem mai departe.
Dar de cate ori suntem atat de curajosi sa nu fugim de noi?
Da, Angela... Însă cum aş putea scăpa de ceea ce nu-mi place, dar e atât de adânc înrădăcinat în fiinţa mea? Suntem construiţi din umbre şi lumină. Poate sensul nostru e lupta dintre ele. Poate că e important să fim lucizi. Să fim smeriţi.
Acuarele. Nu m-am gandit ca minciuna poate fi o incercare de a fi mai buni. Da, poate ca ai dreptate. Si poate ca oamenii aceia merita ajutati sa inteleaga.
Multumesc mult pentru urare. Un gand senin pentru tine.
Angela. Rareori suntem atat de curajosi incat sa nu fugim de noi. Si, as spune, doar in situatii limita. Din pacate.
In rest, suntem atat de lasi si atat de slabi...
Diana. Ai dreptate: sa fim smeriti. Si lucizi. Ce bine ai spus.
Felicitari! imi place foarte mult acest blog si de cate ori citesc...chiar si comentariile imi da o stare de bine.
Ileana. Multumesc frumos. Ma bucura ce-mi spui. Pentru oameni ca tine ar merita sa scriu in fiecare zi pe blog.
Primeste, te rog, gandul meu bun. De luni, sa te insoteasca.
Angela, Ti'e sufletul la loc ... acest lucru il simt si azi ... !
ganduri colorate pentru tine si cea mica :-)
cadoul sosit la mine pe 21 a fost foarte apreciat, am zambit ... am constatat ce frumos a crescut iar zambetul ei ... valoreaza milioane :-) (te rog sa'i spui si Ei)
cu mare drag pentri Voi ... muuaaahhhh :-)
Elena. Draga noastra. Ma bucura ce-mi scrii. Ii spun Anei, promit.
Ne gandim cu mare drag. Sa-ti fie bine oriunde, oricand.
Muaaahhh X 2 :)
E foarte greu să-mi asum viaţa şi faptele. Dar lucrez la asta. Conştientizez fenomenul şi prefer să nu mai fug.
Evergreen. Se invata cu timpul...
Fii linistita.
Esti o fata desteapta. Simt asta.
in adolescenta imi era foarte greu sa imi asum defectele, si sa le corectez, insa, cu ajutorul unui om generos am reusit.
in momentul in care am facut o fotografie a adevaratei mele personalitati am inceput sa lucrez la schimbarea eului interior.
astazi sunt foarte multumita pentru ca am ajuns mai sus decat am putut visa vreodata.
cred ca blogul tau a devenit o oglinda pentru toti vizitatorii lui. reusesti sa aduni multe suflete dornice sa se confeseze.
Allma. In adolescenta toti patim asa. Cu timpul, ajungem sa ne asumam defectele pe care nu le putem indrepta.
Iti multumesc pentru ce-mi spui. Daca macar un om se regaseste aici, sunt foarte bucuroasa.
Viata ne ingaduie sa ajungem mai sus decat am visat. Ai dreptate. Dar trebuie sa facem ce tine de noi pentru asta.
Asa este; niciodata nu trebuie sa renuntam. De cele mai multe ori cautam armele fara sa stim ca ele se gasesc in interiorul nostru. :)
Allma. :)
am sa postez aceste gânduri ale tale la mine pe blog... cu linkul de rigoare. Sper ca nu te vei supara. Am nevoie sa ma regasesc în cuvintele tale. Te ômbratisez draga mea si am sa-ti trimit diseara un zàmbet pe aripi de pescarusi si am sa te salut din tot adâncul fiintei mele. Uneori fluieram cu sefa mea... pentru ca voi, dragele mele prietene sa ma auziti de dincolo de mari.
Giulia. Ha, ha, mi-a placut faza cu fluieratul. Nu stiam eu ce fosnet aud din cand in cand... :)
Sunt onorata sa postezi pe blogul tau cuvintele mele. Iti multumesc.
Trimiteți un comentariu